Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 420 din 16 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4), art. 26 alin. (1) pct. 19 lit. b) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 861 din 28 octombrie 2016
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Şofronea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4), art. 26 alin. (1) pct. 19 lit. b) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, excepţie ridicată de Alice Livia Teodorescu în Dosarul nr. 10.444/301/2015 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 21 D/2016.
2. La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, prezentă personal. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că textele criticate nu asigură protecţia efectivă a moştenirii culturale a poporului român, concretizată în bunuri imobile care constituie monumente istorice, întrucât nu obligă statul la manifestarea dreptului de preempţiune asupra acestora, în situaţii de forţă majoră. Se susţine că statul este singurul care dispune de mijloacele necesare pentru conservarea monumentelor istorice aflate în astfel de situaţii şi că lipsa intervenţiei obligatorii a acestuia este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că argumentele formulate de autoarea excepţiei în susţinerea acesteia vizează, pe de o parte, modalitatea de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele de judecată, iar, pe de altă parte, modificarea legii, aspecte ce nu vizează sfera atribuţiilor Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 10.444/301/2015, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4), art. 26 alin. (1) pct. 19 lit. b) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, excepţie ridicată de Alice Livia Teodorescu într-o cauză penală ce are ca obiect soluţionarea unei cereri, prin care se solicită instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să oblige Primăria Municipiului Bucureşti să-şi exercite, în mod pozitiv, dreptul de preempţiune asupra unui imobil monument istoric aflat în proprietatea reclamantei, imobil situat în Bucureşti.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că textele criticate, prin reglementarea emiterii de către Ministerul Culturii şi Cultelor a unor avize, cu sau fără consultarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, protejează doar formal monumentele istorice în situaţii excepţionale, de forţă majoră, fără să asigure, în realitate protejarea şi conservarea moştenirii culturale, încălcând, în acest fel, dispoziţiile constituţionale ale art. 33 alin. (3) referitoare la accesul la cultură, art. 44 alin. (1) cu privire la dreptul de proprietate privată şi art. 57 cu privire la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor. În acest context, se solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra următoarei probleme de drept: dacă mecanismul juridic reglementat prin textele criticate asigură o protecţie reală a monumentelor istorice sau dacă singurul instrument juridic pentru asigurarea unei protecţii reale a monumentelor istorice este exercitarea, cu privire la acestea, a dreptului de preempţiune de către stat, care este singurul în măsură să salveze monumentele istorice, prin operaţiuni de reabilitare. Se arată că statul dispune de organismele competente să realizeze astfel de activităţi de reabilitare şi că acesta are nu numai obligaţia legală, dar şi obligaţia morală de a asigura continuitatea moştenirii culturale, care este parte a tezaurului umanităţii. Se susţine că a legifera obligaţia statului de a lua, în situaţii excepţionale, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, măsuri speciale de protecţie a monumentelor istorice, fără a legifera obligaţia statului de a-şi exercita dreptul de preempţiune cu privire la imobilele ce reprezintă monumente istorice clasate în grupa A, şi, respectiv, B de risc, lipseşte de eficienţă juridică textul de lege reglementat şi condamnă monumentele istorice la pieire. Se conchide că prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 422/2001 sunt neconstituţionale, având în vedere omisiunea legislativă anterior arătată.
7. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă consideră că argumentele formulate de autoarea excepţiei nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, întrucât se solicită Curţii Constituţionale să procedeze la modificarea Legii nr. 422/2001.
8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
9. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Se arată că, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate se solicită Curţii Constituţionale să edicteze texte de lege, critica formulată nevizând constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate. Se susţine, astfel, că problema de neconstituţionalitate este una aparentă reclamanta fiind, în realitate, nemulţumită de neexercitarea de către stat a dreptului de preempţiune asupra imobilului-monument istoric pe care îl deţine în proprietate.
10. Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât criticile formulate nu au în vedere aspecte de neconstituţionalitate, ci se referă, pe de o parte, la omisiuni legislative, iar, pe de altă parte, la modalitatea de interpretare şi aplicare a textelor criticate. Se arată că prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 interzic, în mod expres, Curţii Constituţionale să modifice sau să completeze dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate şi că, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, normă constituţională ce trebuie coroborată cu prevederile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, care consacră principiul separaţiei puterilor în stat.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (4), art. 26 alin. (1) pct. 19 lit. b) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 noiembrie 2006. Acestea au următorul conţinut:
- Art. 4 alin. (4): "Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condiţiile exercitării dreptului de preempţiune ale statului român, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa B, ori al unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, potrivit prezentei legi, sub sancţiunea nulităţii absolute a vânzării.";
- Art. 26 alin. (1) pct. 19 lit. b) şi c) şi alin. (2): "(1) În vederea protejării monumentelor istorice Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte, direct sau prin serviciile sale publice deconcentrate ori prin alte instituţii publice subordonate, următoarele atribuţii: [...] 19. avizează reglementările, normele şi metodologiile elaborate de autorităţile şi instituţiile publice abilitate, privind: [...] b) prevenirea şi stingerea incendiilor la monumente istorice; c) măsurile de protecţie specială a monumentelor istorice în caz de conflict armat, de protecţie împotriva actelor de terorism sau în situaţii de urgenţă; [...];
(2) În situaţii de urgenţă, stări potenţial generatoare de situaţii de urgenţă, situaţii care privesc siguranţa naţională sau în alte situaţii excepţionale, Ministerul Culturii şi Cultelor poate emite avize de urgenţă pentru intervenţii asupra monumentelor istorice, fără consultarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau, după caz, a Comisiei Naţionale de Arheologie, cu condiţia ca intervenţiile să fie reversibile.";
14. Se susţine că prevederile art. 4 alin. (4), art. 26 alin. (1) pct. 19 lit. b) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 422/2001 încălcă dispoziţiile constituţionale ale art. 33 alin. (3) referitoare la accesul la cultură, art. 44 alin. (1) cu privire la dreptul de proprietate privată şi art. 57 cu privire la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea vizează, pe de o parte, probleme de interpretare şi aplicare a legii, iar, pe de altă parte, pretinse lacune legislative referitoare la insuficienta protecţie legală a monumentelor istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat. Astfel, argumentele formulate în prezenta cauză nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate. Or, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]". Pentru aceste motive, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4), art. 26 alin. (1) pct. 19 lit. b) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, excepţie ridicată de Alice Livia Teodorescu în Dosarul nr. 10.444/301/2015 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2016.
PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
