Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 420 din 13 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedura civila si art. 168 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 936 din 20 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi a dispoziţiilor <>art. 168 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dom Leasing" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.894/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textele de lege criticate nu aduc atingere principiului accesului liber la justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.894/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi a dispoziţiilor <>art. 168 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dom Leasing" - S.R.L. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine cã prevederile art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã încalcã dispoziţiile art. 21 din Constituţie. Astfel, o parte care doreşte sã invoce apãrãri de fond, prin intermediul contestaţiei la executare, are aceastã posibilitate numai în mãsura în care legea nu prevede în acest scop o altã cale de atac, inclusiv o cale administrativã. Aşadar, în condiţiile consacrãrii legale a unei cãi administrative de soluţionare a litigiilor privind fondul unui titlu executoriu nu se mai permite accesul la justiţie, în sensul cã o instanţã judecãtoreascã nu are posibilitatea sã pronunţe o hotãrâre cu privire la legalitatea celor cuprinse pe fond în acest titlu executoriu.
Cât priveşte dispoziţiile art. 168 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, şi acestea încalcã, pentru aceleaşi motive, accesul liber la justiţie, în condiţiile în care titlul executoriu - specific dreptului fiscal - nu poate fi atacat nici pe motive de fond, nici pe motive de formã, atâta timp cât pentru contestarea lui existã o altã cale de atac, inclusiv o cale de atac administrativã, prevãzutã de altfel de art. 169 din Codul de procedurã fiscalã.
Exigenţa fundamentalã pentru calificarea ca echitabil a unui proces presupune ca "fiecare dintre pãrţile procesului sã poatã sã-şi susţinã cauza în condiţiile în care sã nu o dezavantajeze substanţial, de-a lungul întregului proces, în raport cu pãrţile adverse". Pentru debitor contestaţia la executare reprezintã mijlocul legal de a înfrânge abuzul creditorilor urmãritori. Or, în cursul desfãşurãrii unui asemenea proces, având ca obiect o contestaţie la executare silitã, debitorul este împiedicat prin dispoziţiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã sã formuleze apãrãri de fond, iar în condiţiile art. 168 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã sã conteste însuşi titlul executoriu, dacã existã o cale administrativã de atac prin care acestea pot fi contestate.
Imposibilitatea invocãrii apãrãrilor de fond împotriva creditorilor, în condiţiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 168 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, pe calea contestaţiei la executare, este de naturã sã dezavantajeze în mod substanţial pe debitor în raporturile sale cu creditorii, de-a lungul întregului proces, ceea ce conduce în mod implicit la încãlcarea dreptului constituţional la un proces echitabil.
Consacrarea constituţionalã a caracterului facultativ al jurisdicţiilor administrative semnificã faptul cã partea are libertatea de a utiliza calea jurisdicţiilor administrative în vederea realizãrii drepturilor sale şi, în acelaşi timp, cã aceasta nu poate suferi nici o atingere a drepturilor sale prin neutilizarea unei asemenea jurisdicţii.
Aşadar, indiferent de exercitarea sau nu a dreptului sãu la o jurisdicţie administrativã, partea va avea în patrimoniul sãu aceleaşi drepturi, atât din punct de vedere al dreptului material, cât şi din acela al dreptului procesual.
Textele de lege criticate restrâng însã posibilitatea de a ataca pe cale judecãtoreascã, prin contestaţie la executare, titlul executoriu care nu este emis de o instanţã sau de alt organ jurisdicţional şi de a formula împotriva acestuia apãrãri de fond, dacã legea prevede alte cãi de atac.
Procedura alternativã prevãzutã de lege este în mod expres, în cazul art. 168 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, cea a jurisdicţiei administrative, reglementatã de art. 169 şi urmãtoarele din Codul de procedurã fiscalã. Abia la finalul acestei proceduri administrative partea interesatã are posibilitatea sã se adreseze justiţiei, care sã cenzureze rezultatul, respectiv decizia prin care se încheie procedura administrativã, pe calea contenciosului administrativ, ceea ce contravine art. 21 alin. (1) şi (4) din Constituţie.
Altfel spus, pentru a deduce verificãrii judecãtoreşti un titlu executoriu emis de cãtre organul fiscal, partea este obligatã sã urmeze procedura jurisdicţional-administrativã, singura prevãzutã de lege, încãlcându-se astfel, deopotrivã, regula jurisdicţiei administrative facultative şi principiul accesului liber la justiţie.
Din acest punct de vedere se remarcã şi încãlcarea dreptului la un proces echitabil, atâta timp cât prin contestaţia la executare nu se invocã nici o încãlcare a formalitãţilor de executare, ci numai vicii ale titlului executoriu, partea neputând sã obţinã protecţia justiţiei, ci trebuind sã aştepte finalul procedurii administrative, pentru a ataca decizia pronunţatã, pe calea contenciosului administrativ.
În final, autorul excepţiei solicitã sã se admitã excepţia de neconstituţionalitate şi sã se constate cã prevederile art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, respectiv ale art. 168 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, sunt neconstituţionale în sensul şi în mãsura în care trimit în vederea analizãrii şi implicit a realizãrii unor drepturi la uzul obligatoriu al unei cãi de jurisdicţie administrativã.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã, în esenţã, contestaţia la executare este destinatã sã înlãture neregularitãţile produse în cursul executãrii silite sau sã lãmureascã întinderea şi înţelesul titlului executoriu. În principiu, în cadrul contestaţiei la executare, instanţa nu poate examina împrejurãrile care vizeazã fondul cauzei şi care ar fi de naturã sã repunã în discuţie hotãrârile judecãtoreşti sau hotãrârile care emanã de la organe cu activitate jurisdicţionalã.
Posibilitatea invocãrii apãrãrilor de fond în cadrul contestaţiei la executare este însã condiţionatã de inexistenţa unor mijloace procedurale speciale, în cadrul cãrora aceste apãrãri sã poatã fi invocate. Aceastã posibilitate, reglementatã de textele de lege criticate, nu poate fi apreciatã ca o îngrãdire a accesului liber la justiţie şi nici ca o atingere a dreptului la un proces echitabil, atâta vreme cât legiuitorul a prevãzut accesul la instanţele judecãtoreşti prin exercitarea altor cãi de atac. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 187 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecãtoreascã de contencios administrativ competentã.
Acceptând cã procedura administrativã prevãzutã de art. 174 alin. (1) din Codul de procedurã fiscalã este o procedurã administrativ-jurisdicţionalã, persoana interesatã are posibilitatea de a o parcurge sau de a se adresa direct justiţiei.
Altfel spus, "facultativ" nu semnificã "interzis" şi, ca atare, nimic nu poate împiedica persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept, într-o libertate sau interes legitim sã se adreseze direct justiţiei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, apreciind cã textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile art. 21 din Constituţie. Astfel, posibilitatea utilizãrii apãrãrilor de fond în contestaţia la executare, reglementatã de textele de lege criticate, este condiţionatã de inexistenţa unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cãrora aceste apãrãri sã poatã fi invocate.
În speţã, însã, debitorul avea posibilitatea formulãrii unei acţiuni în anulare a titlului executoriu care nu provine de la un organ de jurisdicţie, aşa încât nu mai putea utiliza apãrãri de fond în cadrul contestaţiei la executare.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, conţinând dispoziţii privind procedura de judecatã, adoptate în temeiul competenţei conferite legiuitorului prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. Astfel, posibilitatea, instituitã prin textele de lege criticate, a invocãrii pe calea contestaţiei la executare a apãrãrilor de fond este condiţionatã de inexistenţa unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului. Dacã însã legea pune la dispoziţia debitorului o cale de atac specialã, acesta nu mai poate sã utilizeze apãrãri de fond în cadrul contestaţiei la executare. O asemenea prevedere nu constituie o îngrãdire a liberului acces la justiţie, de vreme ce partea interesatã poate folosi apãrãrile respective, potrivit opţiunii sale, în una sau în alta dintre cãile de atac pe care le are la dispoziţie. Adoptarea acestei mãsuri nu face, în realitate, decât sã dea expresie preocupãrii legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea aceloraşi apãrãri în douã cãi de atac diferite, în scopul tergiversãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi <>art. 168 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 399 alin. 3: "În cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã, se pot invoca în contestaţia la executare apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, dacã legea nu prevede în acest scop o altã cale de atac.";
- Art. 168 alin. (2): "Contestaţia poate fi fãcutã şi împotriva titlului executoriu în temeiul cãruia a fost pornitã executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotãrâre datã de o instanţã judecãtoreascã sau de alt organ jurisdicţional şi dacã pentru contestarea lui nu exista o altã procedurã prevãzutã de lege."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 21 din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, în esenţã, contestaţia la executare este destinatã sã înlãture neregularitãţile comise cu prilejul urmãririi silite sau sã expliciteze titlul executoriu ce urmeazã a fi valorificat. În cadrul soluţionãrii contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurãri care vizeazã fondul cauzei şi care sunt de naturã sã repunã în discuţie hotãrâri care emanã de la organe cu activitate jurisdicţionalã, în faţa cãrora au avut loc dezbateri contradictorii, pãrţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apãrãrile de fond necesare. O soluţie contrarã, sub acest aspect, ar nesocoti principiul autoritãţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
Pe de altã parte, în cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã, legea procesualã civilã prevede cã debitorul are dreptul sã invoce, pe calea contestaţiei, toate apãrãrile de fond referitoare la existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei constatate prin respectivul titlu executoriu. Totuşi, posibilitatea utilizãrii apãrãrilor de fond este condiţionatã de inexistenţa unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cãrora acestea sã poatã fi invocate.
Aceste mijloace procedurale speciale sunt reglementate pentru titlurile de creanţã şi actele administrative fiscale. Astfel, potrivit <>art. 174 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã: "Împotriva titlului de creanţã, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativã de atac şi nu înlãturã dreptul la acţiune al celui care se considerã lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii." În soluţionarea contestaţiei, organul competent va verifica motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal şi se pronunţã prin decizie sau dispoziţie, dupã caz. Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecãtoreascã de contencios administrativ competentã.
Legea pune, aşadar, la dispoziţia debitorului cãile de atac speciale menţionate, aşa încât acesta nu mai poate sã utilizeze apãrãri de fond în cadrul contestaţiei la executare. O asemenea prevedere nu constituie o îngrãdire a liberului acces la justiţie, de vreme ce partea interesatã poate folosi apãrãrile respective, potrivit opţiunii sale, în cãile de atac pe care le are la dispoziţie. Adoptarea acestei mãsuri nu face, în realitate, decât sã dea expresie preocupãrii legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea aceloraşi apãrãri în douã cãi de atac diferite, în scopul tergiversãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti.
Întrucât accesul liber la justiţie, ca, de altfel, orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în mãsura în care este exercitat cu bunã-credinţã, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egalã mãsurã ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea considerã cã stabilirea de cãtre legiuitor a acestor limite nu aduce nici o îngrãdire dreptului în sine, ci, dimpotrivã, creeazã premisele valorificãrii sale în concordanţã cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.
De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecatã constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca, în procesul de legiferare, sã se circumscrie cadrului constituţional. Or, Curtea constatã cã reglementarea dedusã controlului satisface exigenţa impusã de norma constituţionalã, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile art. 21 din Legea fundamentalã.
Pentru aceleaşi considerente nu pot fi primite criticile de neconstituţionalitate referitoare la <>art. 168 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã.
Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã prin Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003, într-o cauzã în care s-a invocat încãlcarea aceloraşi prevederi din Constituţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi a dispoziţiilor <>art. 168 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dom Leasing" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.894/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
