Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 42 din 20 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 165 din 8 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zhu Aibo în Dosarul nr. 9.302/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formeazã obiectul Dosarului nr. 1.366D/2010 al Curţii Constituţionale, la care, la termenul din 9 decembrie 2010, a fost conexat Dosarul nr. 1.512D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Zheng Guisong în Dosarul nr. 9.444/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, interpretul autorizat de limba chinezã solicitat pentru a asigura traducerea în cauzã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 3 martie 2010 şi 16 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 9.302/2/2009 şi, respectiv, nr. 9.444/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zhu Aibo şi, respectiv, Zheng Guisong în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva deciziilor Oficiului Român pentru Imigrãri de returnare a acestora şi de respingere a cererilor de prelungire a dreptului de şedere în România în scopul desfãşurãrii de activitãţi comerciale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în înţelesul dat de practica jurisprudenţialã a Curţii Europene a Drepturilor Omului, "în condiţiile în care textul de lege nu precizeazã nici asupra documentelor cerute pentru a face dovada desfãşurãrii unei activitãţi în conformitate cu planul de afaceri, nici asupra criteriilor de evaluare". Ca urmare a lipsei de precizie şi claritate, este afectatã însãşi substanţa dreptului dedus judecãţii, ceea ce aduce o vãtãmare gravã dreptului la un proces echitabil. În plus, autorii excepţiei susţin cã vor înregistra pierderi financiare majore, inclusiv investiţiile imobiliare realizate în România, ceea ce reprezintã o încãlcare a dreptului de proprietate privatã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b): "(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporarã se pot acorda dacã strãinul îndeplineşte urmãtoarele condiţii:
a) activitatea societãţii comerciale se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri; [...]
(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevãzute în prezentul articol se face cu urmãtoarele documente: [...]
b) documentele care atestã cã activitatea se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentalã cuprinse la art. 21 alin. (3) care consacrã dreptul la un proces echitabil şi la art. 44 alin. (1) şi (2) care garanteazã dreptul de proprietate privatã, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi celor ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la aceeaşi Convenţie, privitoare la protecţia dreptului de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, în jurisprudenţa sa, a statuat cã instituirea unor norme potrivit cãrora strãinului intrat în România în scopul desfãşurãrii de activitãţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporarã sub condiţia prezentãrii unor documente care sã ateste realizarea unor investiţii nu aduce atingere dreptului de proprietate privatã, ale cãrui conţinut şi limite sunt stabilite prin lege. Condiţiile cerute strãinului pentru prelungirea dreptului de şedere în vederea desfãşurãrii de activitãţi comerciale se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de strãini nominalizatã de lege solicitã prelungirea dreptului de şedere temporarã în România şi se justificã prin însuşi interesul pretins de solicitantul dreptului.
Totodatã, Curtea a reţinut cã textele de lege criticate sunt suficient de clare şi precise încât destinatarii acestora sã aibã o reprezentare adecvatã a semnificaţiei acestora. În acest sens, Curtea a observat cã o eventualã enumerare limitativã a documentelor ce pot fi prezentate în scopul dovedirii conformitãţii activitãţii economice desfãşurate de societatea comercialã la care strãinul solicitant al prelungirii dreptului de şedere este acţionar sau asociat ar putea genera consecinţe nefavorabile, întrucât s-ar îngusta foarte mult posibilitãţile aflate la îndemâna solicitantului de dovedire a îndeplinirii condiţiilor cerute de lege şi, aşa cum a statuat Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Hotãrârea din 20 mai 1999, pronunţatã în Cauza Reckvenyi contra Ungariei, reglementarea ar suferi de o rigiditate excesivã.
Aceste argumente se regãsesc, de exemplu, în <>Decizia nr. 278 din 26 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009, sau în <>Decizia nr. 341 din 3 aprilie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã determine modificarea soluţiei pronunţate prin deciziile menţionate, atât aceasta, cât şi argumentele pe care s-a bazat îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Totodatã, Curtea observã cã instituirea unor norme potrivit cãrora strãinului intrat în România în scopul desfãşurãrii de activitãţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporarã cu condiţia prezentãrii unor documente care sã ateste realizarea unor investiţii nu este de naturã sã aducã atingere dreptului la un proces echitabil. Astfel, etapa analizãrii cererii de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri cuprinde exclusiv operaţiuni administrative, cãrora, prin ipotezã, nu li se aplicã exigenţele unui proces echitabil. În cazul contestãrii deciziei Oficiului Român pentru Imigrãri, instanţa judecãtoreascã se va pronunţa asupra plângerii în cadrul unui proces, al cãrui caracter echitabil nu poate fi însã afectat de cerinţa prevãzutã de textele de lege criticate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zhu Aibo şi de Zheng Guisong în dosarele nr. 9.302/2/2009 şi, respectiv, nr. 9.444/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
