Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 42 din 14 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 185 din 23 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Smãrãndiţa Bãlãnescu în Dosarul nr. 756/302/2009 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 756/302/2009, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia a fost ridicatã de Smãrãndiţa Bãlãnescu, într-o cauzã având ca obiect o plângere contravenţionalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul considerã cã dispoziţiile criticate reprezintã o încãlcare a prevederilor constituţionale menţionate, întrucât se permite o aplicare abuzivã, în baza unei analize precare din partea agenţilor de circulaţie, a sancţiunilor prevãzute de lege şi încãlcarea dreptului de a conduce un autovehicul corespunzãtor pe drumurile publice. Autorul considerã cã prin modul în care este formulat articolul criticat se aduce atingere drepturilor cetãţenilor români, inclusiv dreptului de a conduce un autovehicul, drept dobândit în urma unor cursuri de conducere şi promovãrii unui examen de circulaţie. Atribuirea cãtre agenţii de circulaţie a dreptului de a aplica sancţiuni în condiţiile în care capacitatea de atenţie la toate detaliile din trafic era diminuatã ca urmare a numãrului mare de autoturisme contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Constituţie, prin încãlcarea unui drept consacrat prin dispoziţiile legale în vigoare. Prin atribuţiile conferite agenţilor de circulaţie care nu sunt obligaţi a proba contravenţia pe care o sancţioneazã se încalcã prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), situând agenţii de circulaţie mai presus de lege şi de obligaţiile ce revin tuturor pãrţilor în faţa instanţelor de a proba ceea ce susţin. Textul criticat încalcã şi prevederile art. 21, încãlcând dreptul la un proces echitabil.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, prevederi ce au urmãtorul conţinut: "Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda prevãzutã în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendãrii exercitãrii dreptului de a conduce pentru o perioadã de 30 de zile sãvârşirea de cãtre conducãtorul de autovehicul sau tramvai a urmãtoarelor fapte: [...] lit. f) nerespectarea semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu;".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 privind statul român, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 124 alin. (2) privind înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã asupra dispoziţiilor <>art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 287 din 11 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, constatând cã sunt constituţionale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Curtea mai reţine cã procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate, însã, atunci când este formulatã o plângere împotriva acesteia, este contestatã chiar prezumţia de care se bucurã. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Smãrãndiţa Bãlãnescu în Dosarul nr. 756/302/2009 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
