Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 419 din 25 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 194 alin. 1 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 516 din 14 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ştefan Rãceanu în Dosarul nr. 448/2005 al Judecãtoriei Topoloveni.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 448/2005, Judecãtoria Topoloveni a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ştefan Rãceanu în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã, "la infracţiunea de şantaj prevãzutã de art. 194 alin. 1 din Codul penal, latura obiectivã şi subiectivã este identicã cu latura obiectivã şi subiectivã de la infracţiunea de tâlhãrie prevãzutã de art. 211 alin. 1 din Codul penal, iar cel dedus justiţiei se aflã la latitudinea aprecierii magistratului procuror sau judecãtor, dacã fapta sãvârşitã constituie infracţiune de şantaj sau infracţiune de tâlhãrie, fiind astfel încãlcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie".
Judecãtoria Topoloveni apreciazã cã textul de lege criticat nu încalcã principiul egalitãţii în drepturi şi nici prevederile constituţionale privitoare la dreptul la apãrare.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale, fiind conforme cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 194 alin. 1 din Codul penal, având urmãtorul cuprins: "Constrângerea unei persoane, prin violenţã sau ameninţare, sã dea, sã facã, sã nu facã sau sã sufere ceva, dacã fapta este comisã spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, şi ale art. 24 alin. (1) care garanteazã dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul acesteia este nemulţumit de modul de reglementare a infracţiunii de şantaj, a cãrei laturã obiectivã şi subiectivã este, în opinia sa, identicã cu latura obiectivã şi subiectivã de la infracţiunea de tâlhãrie prevãzutã de art. 211 alin. 1 din Codul penal. Aceastã susţinere nu poate fi reţinutã, deoarece şantajul reprezintã o atingere adusã libertãţii individului, manifestatã în aspectul ei particular de libertate psihicã, pe când tâlhãria este privitã de legea penalã ca o infracţiune contra patrimoniului, care are un conţinut complex în care furtul constituie acţiunea principalã, în timp ce folosirea de violenţã, ameninţare sau alte forme de constrângere constituie acţiunea adiacentã, de particularizare a acţiunii principale.
Curtea constatã, de asemenea, cã nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât dispoziţiile art. 194 alin. 1 din Codul penal se aplicã, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, tuturor subiecţilor activi ai infracţiunii de şantaj şi nu implicã un tratament juridic diferenţiat faţã de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridicã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 alin. 1 din Codul penal faţã de prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã textul de lege criticat nu îngrãdeşte exerciţiul dreptului la apãrare, întrucât învinuitul sau inculpatul poate sã îşi aleagã ori sã beneficieze din oficiu de un avocat, ca şi în cazul tuturor celorlalte infracţiuni, şi poate, de asemenea, sã administreze orice probã în apãrarea sa, inclusiv în circumstanţiere, precum şi sã exercite cãile de atac prevãzute de lege şi sã formuleze cereri în faţa instanţelor judecãtoreşti.
În fapt, invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost determinatã de modul de interpretare şi aplicare a legii de cãtre organele judiciare, ceea ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale stabilite potrivit legii.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ştefan Rãceanu în Dosarul nr. 448/2005 al Judecãtoriei Topoloveni.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
