Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 419 din 15 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) tezele intai si a doua din Legea serviciului de alimentare cu apa si de canalizare nr. 241/2006
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) tezele întâi şi a doua din <>Legea serviciului de alimentare cu apã şi de canalizare nr. 241/2006 , excepţie ridicatã de Maria Sebe în Dosarul nr. 26.404/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, personal şi asistat de avocatul Oana Adina Diaconescu, cu împuternicire avocaţialã depusã la dosar, precum şi partea Societatea Comercialã "Apa Nova" - S.A. din Bucureşti, reprezentatã prin avocatul Loredana Van de Wrt, cu delegaţie depusã la dosar. Lipseşte partea Municipiul Bucureşti, prin primarul general, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza se aflã în stare de judecatã. Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia din perspectiva încãlcãrii dispoziţiilor art. 44 din Constituţie. În acest sens, aratã cã prevederile <>art. 26 alin. (2) tezele întâi şi a doua din Legea nr. 241/2006 instituie un drept de servitute gratuit, fapt ce aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei. Totodatã, apreciazã cã instituirea acestei servituţi cu titlu gratuit este echivalentã cu scoaterea imobilului din circuitul civil. Reprezentantul Societatea Comercialã "Apa Nova" - S.A. din Bucureşti solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, apreciazã cã prevederile legale criticate sunt în concordanţã cu dispoziţiile art. 44 alin. (5) din Legea fundamentalã, care prevãd cã pentru lucrãri de interes general autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii. De altfel, aratã cã, în repetate rânduri, Curtea s-a pronunţat în sensul constituţionalitãţii unor prevederi legale similare celor din prezenta cauzã, care instituie un drept de folosinţã gratuitã asupra solului şi subsolului unei proprietãţi particulare pentru interes general, în domeniul gazelor şi energiei electrice, de exemplu <>deciziile nr. 72/2004 şi nr. 167/2004. În acest sens, depune note scrise la dosar. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã prevederile de lege criticate vizeazã satisfacerea unui interes general al societãţii, în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 4 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 26.404/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) tezele întâi şi a doua din <>Legea serviciului de alimentare cu apã şi de canalizare nr. 241/2006 , excepţie ridicatã de reclamanta Maria Sebe într-o cauzã comercialã având ca obiect obligaţia "de a face". În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considerã cã prevederile <>art. 26 alin. (2) din Legea nr. 241/2006 sunt neconstituţionale, prin faptul cã instituie cu titlu gratuit un drept de servitute asupra proprietãţilor afectate de sistemul de alimentare cu apã şi de canalizare, ceea ce încalcã art. 44 din Legea fundamentalã, golind de conţinut şi de orice fel de ocrotire dreptul de proprietate privatã. În acest context, apreciazã cã imposibilitatea folosirii terenului, potrivit nevoilor şi dorinţelor sale, echivaleazã cu scoaterea terenului din circuitul civil, în condiţiile în care, potrivit art. 44 alin. (4) şi (5) din Constituţie, executarea lucrãrilor de interes general se poate face doar cu o justã despãgubire a proprietarului. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã şi-a exprimat opinia în sensul cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 44 din Legea fundamentalã, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, reglementarea criticatã este în deplinã concordanţã cu normele constituţionale, conform cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Guvernul apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã <>Legea nr. 241/2006 instituie, prin prevederile art. 26 alin. (2) tezele întâi şi a doua, un drept de servitute a cãrui exercitare asupra proprietãţilor afectate reprezintã o limitare rezonabilã a dreptului de proprietate, instituitã de legiuitor, pentru satisfacerea unui interes general al comunitãţii. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (2) tezele întâi şi a doua din <>Legea serviciului de alimentare cu apã şi de canalizare nr. 241/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 29 iunie 2006, potrivit cãrora: "Dreptul de servitute se exercitã pe toatã durata existenţei sistemelor de alimentare cu apã şi de canalizare, pentru executarea lucrãrilor necesare întreţinerii şi exploatãrii sistemelor respective. Exercitarea dreptului de servitute asupra proprietãţilor afectate de sistemul de alimentare cu apã şi de canalizare se realizeazã cu titlu gratuit pe toatã durata existenţei acestuia." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în argumentarea criticii sale, autorul excepţiei pleacã de la o premisã greşitã constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului sãu de proprietate, fãcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca şi de acelea ale art. 136 alin. (5) care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private "în condiţiile legii organice". Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este, aşadar, competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constatã cã, prin reglementarea dedusã controlului, legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale. Chiar dacã prin instituirea drepturilor de uz şi servitute titularul dreptului de proprietate suferã o îngrãdire în exercitarea atributelor dreptului sãu, reglementarea legalã în sine nu relevã nicio contradicţie cu art. 44 din Constituţie. Aşa fiind, dreptul de servitute instituit asupra proprietãţilor afectate de sistemele de alimentare cu apã şi canalizare reprezintã o limitare rezonabilã a dreptului de proprietate, instituitã de legiuitor pentru satisfacerea interesului general al comunitãţii. În acest context, referitor la posibilitatea restrângerii exerciţiului unui drept fundamental, cum ar fi dreptul de proprietate, în temeiul <>art. 53 din Constituţie, prin Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993, Curtea Constituţionalã a statuat cã "pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrãdiri fie în privinţa obiectului dreptului, fie în privinţa unor atribute ale dreptului, pentru apãrarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apãrarea drepturilor altor persoane. Esenţial este ca prin aceste restricţii stabilite de lege sã nu se atingã fondul acestui drept, sã nu se anihileze complet dreptul de proprietate. Altfel spus, aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt supuse principiului proporţionalitãţii înscris în art. 53 alin. (2) din Constituţie". În aceastã problemã s-a pronunţat şi Curtea de Justiţie a Comunitãţilor Europene, în sensul cã "drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcţia lor în societate. Aceasta înseamnã cã restricţiile ce rãspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport de scopul urmãrit, o intervenţie nemãsuratã şi intolerabilã care ar aduce atingere însãşi substanţei dreptului garantat".
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) tezele întâi şi a doua din <>Legea serviciului de alimentare cu apã şi de canalizare nr. 241/2006 , excepţie ridicatã de Maria Sebe în Dosarul nr. 26.404/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
