Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 416 din 7 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 419 din 15 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tomis Team" - S.R.L. din comuna Gãlbiori, judeţul Constanţa, în Dosarul nr. 26.262/212/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, avocatul Doru Postelnicu, cu împuternicire avocaţialã depusã în şedinţa publicã, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicitã admiterea acesteia, astfel cum a fost formulatã. În acest sens, aratã cã prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece prin soluţionarea excepţiei de nelegalitate se ajunge la prelungirea excesivã a duratei procesului. De asemenea, susţine cã aceleaşi prevederi de lege contravin şi art. 16 din Constituţie, creând discriminãri între persoanele interesate în verificarea legalitãţii unui act administrativ. Totodatã, aratã cã întrucât excepţia de nelegalitate poate fi invocatã oricând se încalcã principiul securitãţii raporturilor juridice, contravenind jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în aceastã materie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 404/2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 26.262/212/2008, Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de intimata Societatea Comercialã "Tomis Team" - S.R.L. din comuna Gãlbiori, judeţul Constanţa, într-o cauzã în contencios administrativ având ca obiect excepţia de nelegalitate a unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie în legislaţia procesualã un incident procedural - excepţia de nelegalitate - ce duce la întreruperea cursului judecãţii unui litigiu, pentru a permite unei alte instanţe specializate sã se pronunţe cu privire la legalitatea actului administrativ, ajungându-se la prelungirea inerentã a procesului. Prin urmare, considerã cã soluţia constituţionalã ar fi ca excepţia de nelegalitate sã se judece de aceeaşi instanţã sesizatã cu litigiul de fond, întrucât judecãtorul îndeplineşte toate cerinţele de independenţã şi imparţialitate.
Totodatã, aratã cã prevederile de lege criticate instituie un mecanism greoi, dificil, de verificare a legalitãţii unui act administrativ, ajungându-se la o veritabilã discriminare între persoanele interesate în verificarea legalitãţii unui act administrativ, în sensul cã persoanele care nu sunt pãrţi ale unui litigiu judiciar trebuie sã urmeze procedura prealabilã înainte de a sesiza instanţa de contencios administrativ, în timp ce persoanele care sunt deja angrenate într-un asemenea litigiu au posibilitatea de a se verifica legalitatea unui asemenea act administrativ fãrã a se mai parcurge procedura plângerii prealabile.
Pe lângã aceastã discriminare, prevederile de lege criticate conduc la încãlcarea dreptului la o bunã administrare, deoarece autoritãţile publice emitente nu mai au ocazia sã îşi revoce actul, dacã l-ar considera ele însele ca fiind nelegal, înainte ca instanţa judecãtoreascã sã treacã la analiza legalitãţii acestuia.
În final, invocã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume cauzele Brumãrescu împotriva României, 1999, Androne împotriva României, 2005, Maşiniexportimport Industrial Group S.A. împotriva României, 2005, referitoare la consacrarea principiului securitãţii raporturilor juridice. Or, prin faptul cã, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate poate fi invocatã oricând, este evident cã se ajunge la tulburarea raporturilor juridice create în urma emiterii unui asemenea act administrativ.
Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal considerã cã prevederile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţionalã prin deciziile nr. 404/2008, nr. 425/2008 şi nr. 426/2008.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 608/2006 şi nr. 219/2006.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.
Dispoziţiile art. 4 alin. (1) au fost modificate prin art. VII din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, iar dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi (3) au fost modificate de art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.
În prezent, prevederile de lege criticate au urmãtorul cuprins:
Art. 4. Excepţia de nelegalitate
"(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetatã oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea pãrţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând cã de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizeazã, prin încheiere motivatã, instanţa de contencios administrativ competentã şi suspendã cauza; încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusã niciunei cãi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacatã odatã cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentã sã o soluţioneze şi nici atunci când excepţia de nelegalitate a fost invocatã în cauze penale.
(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţã, dupã procedura de urgenţã, în şedinţã publicã, cu citarea pãrţilor şi a emitentului. În cazul în care excepţia de nelegalitate vizeazã un act administrativ unilateral emis anterior intrãrii în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmeazã a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
(3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusã recursului, care se declarã în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecã de urgenţã şi cu precãdere.
(4) În cazul în care instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fãrã a ţine seama de actul a cãrui nelegalitate a fost constatatã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalitãţii în faţa legii şi ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege ce formeazã obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie invocate şi în prezenta cauzã, prin Decizia nr. 608 din 21 septembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 27 octombrie 2006.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã se stabilesc numai prin lege. Fiind constituite instanţe specializate pentru judecarea acţiunilor privind nelegalitatea, netemeinicia ori caracterul abuziv ale actelor autoritãţilor publice, este firesc ca soluţionarea tuturor cererilor având asemenea obiect, indiferent dacã au fost formulate direct sau pe cale incidentalã, sã fie datã în competenţa acestor instanţe.
Curtea a constatat cã realizarea dreptului la un proces echitabil într-un termen rezonabil este asiguratã de dispoziţiile cuprinse în art. 4 din Legea nr. 554/2004, având în vedere cã acest text legal impune termene extrem de scurte pentru judecarea cu celeritate a excepţiei de nelegalitate. Astfel, instanţa de contencios administrativ se pronunţã, dupã procedurã de urgenţã, în şedinţã publicã, cu citarea pãrţilor.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea principiului stabilitãţii raporturilor juridice prin invocarea unei excepţii de nelegalitate, oricând, fãrã limitã în timp şi indiferent de data emiterii actului administrativ, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008. Cu acel prilej, Curtea a statuat cã principiul stabilitãţii raporturilor juridice, deşi nu este în mod expres consacrat de Constituţia României, se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cãrora România este stat de drept, democratic şi social, cât şi din preambulul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa. Acest principiu al stabilitãţii raporturilor juridice nu poate implica însã promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalitãţi. Obţinerea sau apãrarea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a cãrui legalitate este îndoielnicã şi care nu ar putea fi doveditã altfel decât prin ridicarea excepţiei de nelegalitate. Contestarea pe cale incidentalã a legalitãţii, indiferent de data la care a fost emis actul administrativ, se justificã prin necesitatea exercitãrii unui control de legalitate fãrã de care soluţia pronunţatã de instanţã riscã sã fie fondatã pe un act ilegal. Or, astfel ar fi zdruncinat însuşi fundamentul statului de drept, cãci ar fi posibil ca instanţa de judecatã sã pronunţe, în numele legii, o hotãrâre bazatã pe un act încheiat cu încãlcarea legii. Din aceastã perspectivã, posibilitatea contestãrii legalitãţii unui act administrativ unilateral cu caracter individual pe cale de excepţie apare ca o modalitate de contracarare a efectelor principiului potrivit cãruia fraus omnia corrumpit. Acesta este motivul pentru care nici nu a fost limitat în timp dreptul de a ridica o asemenea excepţie.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind art. 16 din Constituţie, prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut cã interesul contestãrii legalitãţii unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate apãrea în cadrul unei multitudini de litigii, ale cãror obiecte sã aparţinã unor materii diverse. De aceea, în practicã este foarte posibil ca necesitatea examinãrii legalitãţii unui asemenea act sã se impunã şi dupã împlinirea termenului de exercitare a acţiunii în anularea actului. Din acest motiv, excepţia de nelegalitate se constituie într-un mijloc eficient de apãrare, justificat de înseşi exigenţele unui proces echitabil. Cum în materia contenciosului administrativ celeritatea este esenţialã, termenele de soluţionare ale excepţiei de nelegalitate nu pot fi decât foarte scurte, aşa cã nu se poate reproşa lungimea exageratã a procesului, cu consecinţa încãlcãrii principiului soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil, prevãzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tomis Team" - S.R.L. din comuna Gãlbiori, judeţul Constanţa, în Dosarul nr. 26.262/212/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
