Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 416 din 26 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 alin. 2 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a)-c) din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 274 din 28 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. 2 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a)-c) din Codul penal, excepţie invocatã de Robert Tanko în Dosarul nr. 5/314/2004 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã.
La apelul nominal este prezentã partea Istvan Csibi, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, partea prezentã aratã cã menţine concluziile formulate de avocata sa în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã asupra problemelor invocate în motivarea acesteia s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cadrul unui recurs în interesul legii, prin <>Decizia nr. 74/2007 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5/314/2004, Tribunalul Suceava - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. 2 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a)-c) din Codul penal, excepţie invocatã de Robert Tanko.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã este neconstituţionalã interdicţia de a vota care opereazã ope legis şi faţã de toţi condamnaţii, fãrã ca instanţele sã se pronunţe pentru fiecare caz. Se invocã şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, respectiv hotãrârea în Cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (2005).
Tribunalul Suceava - Secţia penalã apreciazã cã motivarea excepţiei nu ridicã probleme de neconstituţionalitate, ci de interpretare a legii. În opinia instanţei, textele de lege criticate "sunt neconstituţionale în mãsura în care se interpreteazã cã pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau a închisorii atrage de drept interzicerea tuturor drepturilor prevãzute în art. 64 lit. a)-c) din Codul penal, fãrã a se face vreo diferenţiere pentru fiecare persoanã condamnatã".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), al <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile art. 64 alin. 1 lit. a)-c) şi art. 71 alin. 2 din Codul penal, având urmãtorul cuprins:
- Art. 64 alin. 1 lit. a)-c): "Pedeapsa complementarã a interzicerii unor drepturi constã în interzicerea unuia sau unora din urmãtoarele drepturi:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autoritãţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autoritãţii de stat;
c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfãşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru sãvârşirea infracţiunii;";
- Art. 71 alin. 2: "Condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevãzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotãrârea de condamnare a rãmas definitivã şi pânã la terminarea executãrii pedepsei, pânã la graţierea totalã sau a restului de pedeapsã ori pânã la împlinirea termenului de prescripţie a executãrii pedepsei."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 36 - Dreptul de vot, art. 37- Dreptul de a fi ales, art. 38 - Dreptul de a fi ales în Parlamentul European, art. 41 - Munca şi protecţia socialã a muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii textelor de lege criticate, faţã de o motivare asemãnãtoare. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 735 din 24 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, şi <>Decizia nr. 184 din 14 iunie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, prin care Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 şi 71, respectiv <>art. 71 alin. 1 din Codul penal. De asemenea, prin Decizia nr. 438 din 15 aprilie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal, pentru considerentele acolo arãtate.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã anterior, precum şi considerentele care o fundamenteazã îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
De altfel, în prezenta cauzã, Curtea a fost sesizatã, în realitate, cu o problemã de interpretare a normelor criticate, care a fãcut obiectul unui recurs în interesul legii, soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, prin Decizia nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 18 iulie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Secţii Unite, a statuat cã dispoziţiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpreteazã în sensul cã interzicerea drepturilor prevãzute de art. 64 lit. a) (teza întâi) - c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. 2 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a)-c) din Codul penal, excepţie invocatã de Robert Tanko în Dosarul nr. 5/314/2004 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
