Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 416 din 14 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 766 din 23 august 2005
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "DO-DO Trade Company" - S.R.L. în Dosarul nr. 615/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 12 iulie 2003 şi au fost consemnate în încheierea din acea datã, când, la cererea pãrţii prezente, Curtea a amânat pronunţarea la data de 14 iulie 2005.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 615/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "DO-DO Trade Company" - S.R.L. într-o cauzã având ca obiect acţiunea în anulare a transferului patrimonial şi de restituire la masa credalã a unei sume de bani.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 149/2004 în partea referitoare la termenul de formulare a acţiunilor în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 44 sau art. 45 din lege, încalcã prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie "întrucât conţin în sine dispoziţii cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi gãsi aplicarea şi în privinţa situaţiilor juridice vechi".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicitã, în finalul memoriului depus la instanţã, ca aceasta sã fie analizatã şi în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 53 alin. (1) şi (2), art. 124 alin. (1) şi (2) şi ale art. 126 alin. (2).
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale, nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se apreciazã cã "nemulţumirea pârâtei priveşte modul de soluţionare a excepţiei tardivitãţii, prin aplicarea imediatã a prevederilor <>Legii nr. 149/2004 care au modificat textul iniţial al <>art. 46 din Legea nr. 64/1995 ".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se considerã cã dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Potrivit punctului de vedere prezentat, Guvernul considerã cã dispoziţia criticatã "nu încalcã textul constituţional, întrucât are drept obiect un caz de nulitate a unui act de transfer patrimonial. Cauza de nulitate a existat chiar la data încheierii actului juridic, deci nu se poate vorbi de o eventualã retroactivitate a legii".
În acest sens este menţionatã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 390/2003 .
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã, referitor la critica de neconstituţionalitate a <>art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 [devenit art. 62 alin. (1) ca urmare a republicãrii legii] faţã de art. 16 alin. (1) din Constituţie, cã "în mod obiectiv şi rezonabil, situaţia diferitã a administratorului sau lichidatorului unei societãţi comerciale, aflatã în procedura falimentului, justificã aplicarea unui tratament juridic diferit, constând în dreptul de a introduce acţiunea unui transfer patrimonial, în termen de un an de la data expirãrii termenului stabilit pentru întocmirea raportului".
În legãturã cu susţinerea cã dispoziţiile criticate încalcã prevederile art. 21 alin. (2) şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, Avocatul Poporului aratã cã "este de competenţa exclusivã a organului legislativ sã instituie regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti şi modalitãţile de exercitare a cãilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune tocmai posibilitatea celor interesaţi de a le exercita în condiţiile legii".
Avocatul Poporului considerã cã este neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia ar fi încãlcate prevederile art. 53 din Constituţie, deoarece "dispoziţiile legale indicate nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi fundamentale".
Referitor la invocarea încãlcãrii dispoziţiilor constituţionale ale art. 124, în punctul de vedere prezentat, se apreciazã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, devenit art. 62 alin. (1), ca urmare a republicãrii legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.
Dispoziţiile <>art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , asupra cãrora Curtea urmeazã sã se pronunţe, au urmãtorul cuprins: "(1) Acţiunea pentru anularea unui transfer patrimonial, potrivit art. 60 sau 61, poate fi introdusã de administrator/lichidator în termen de un an de la data expirãrii termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevãzut la art. 24 lit. a), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii."
Analizând prevederile legale criticate, Curtea constatã cã acţiunile la care se referã textul respectiv privesc anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii (art. 60), precum şi anularea actelor de constituire sau transfer de drepturi patrimoniale cãtre terţi şi pentru restituirea de cãtre aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate (art. 61).
Autorul excepţiei susţine cã <>art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 încalcã dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie "întrucât conţine în sine dispoziţii cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi gãsi aplicarea şi în privinţa situaţiilor juridice vechi".
Textul constituţional invocat are urmãtorul cuprins:
- Art. 15 alin. (2): Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."
Textul criticat a mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 390 din 16 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 12 februarie 2004, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (1) [devenit <>art. 62 alin. (1) în urma republicãrii legii] din Legea nr. 64/1995 , constatând cã nu sunt încãlcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. În considerentele <>deciziei s-a reţinut cã, "prin Decizia nr. 106 din 2 aprilie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 7 iunie 2002, Curtea Constituţionalã a statuat cã textele de lege criticate sunt constituţionale, reţinând cã acestea «nu sunt norme de drept substanţial, deoarece, prin intermediul lor, nu s-a instituit o cauzã de nulitate cu înţelesul de motiv (...), ci norme de drept procesual, întrucât prevãd condiţiile de exercitare a dreptului material la acţiune în nulitate, în aceastã materie, în temeiul unei cauze de nulitate de aplicaţie generalã. Este vorba de art. 948 şi 966 din Codul civil, potrivit cãrora cauza, în înţelesul de scop, constituie una dintre condiţiile de validitate ale actului juridic, iar ilicitatea acesteia antreneazã nulitatea sa». Cauza de nulitate existând încã la data încheierii actului juridic, reglementarea procedurii de anulare nu are caracter retroactiv şi nu este contrarã prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie."
În legãturã cu critica textului <>art. 46 din Legea nr. 64/1995 [devenit art. 62 ca urmare a ultimei republicãri a legii], prin care se susţine cã acesta ar încãlca dispoziţia <>art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 390/2003 cã "prevederea termenului de un an, socotit de la data deschiderii procedurii falimentului pentru introducerea acţiunii în anularea actelor juridice frauduloase constituie, de asemenea, o normã de procedurã care, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, se stabileşte prin lege. Aceastã normã nu instituie nici un privilegiu şi nici o discriminare, chiar dacã derogã de la dreptul comun, ea aplicându-se deopotrivã în toate situaţiile identice. Acţiunile în anulare, reglementate de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, sunt diferite de celelalte acţiuni şi pentru faptul cã acestea sunt introduse de administrator sau de lichidator, care a intrat în exercitarea atribuţiilor sale speciale la data deschiderii procedurii falimentului, fiind necesarã stabilirea unui termen socotit de la aceastã datã".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a criticat textul legal şi în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (2), art. 53 alin. (1) şi (2), art. 124 alin. (1) şi (2) şi ale art. 126 alin. (2), fãrã însã a indica în ce constã încãlcarea acestora.
În legãturã cu invocarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie Curtea reţine cã în jurisprudenţa sa, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit cã nu constituie o încãlcare sau o restrângere a liberului acces la justiţie stabilirea, în lege, a unor condiţii, cum ar fi termenele de prescripţie sau cele de decãdere, pentru introducerea acţiunilor în justiţie.
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertãţi, precum şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfãptuirea justiţiei, Curtea reţine cã aceste texte nu au incidenţã în cauzã, întrucât nu se pune problema restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertãţi constituţionale şi nici a încãlcãrii normelor privind înfãptuirea justiţiei în mod egal şi imparţial.
Referitor la invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie privind reglementarea prin lege a competenţei instanţelor judecãtoreşti şi a procedurii de judecatã, Curtea observã cã aceste dispoziţii nu sunt incompatibile cu prevederile legale criticate. Dimpotrivã, reglementarea prin lege a dispoziţiilor procedurale cuprinse în textul criticat reprezintã aplicarea concretã a normei constituţionale respective.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "DO-DO Trade Company" - S.R.L. în Dosarul nr. 615/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2005.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
