Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 416 din 11 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile ulterioare
Costicã Bulai - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Interoil" - S.A. din Oradea în Dosarul nr. 2.264/R/COM/2003 al Tribunalului Bihor - Secţia comercialã şi contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã autorizarea de cãtre instanţã a convocãrii adunãrii generale la cererea acţionarilor reprezentând a zecea parte din capitalul social sau o cotã mai micã, dacã în actul constitutiv se prevede astfel, nu afecteazã dreptul de proprietate al societãţii comerciale, drept consacrat de art. 44 şi 136 din Constituţia României, republicatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 22 aprilie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 2.264/R/COM/2003, Tribunalul Bihor - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Interoil" - S.A. din Oradea. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea aratã cã aplicarea prevederilor <>art. 119 din Legea nr. 31/1990 încalcã principiul potrivit cãruia nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de dreptul sãu de proprietate şi determinã o limitare a drepturilor constituţionale referitoare la egala ocrotire a proprietãţii, permiţând o imixtiune nejustificatã în treburile interne ale societãţii comerciale. Sub acest aspect, se susţine cã textul de lege criticat contravine art. 49 din Constituţie, restrângerea exerciţiului drepturilor constituţionale nefiind justificatã de existenţa vreunei situaţii prevãzute în ipoteza normei constituţionale. Tribunalul Bihor - Secţia comercialã şi contencios administrativ apreciazã cã dispoziţiile <>art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 sunt constituţionale, astfel încât excepţia ridicatã este neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Preşedintele Camerei Deputaţilor aratã cã simpla autorizare datã de instanţã convocãrii adunãrii generale de cãtre acţionarii reprezentând zece procente din capitalul social nu este prin ea însãşi o mãsurã care sã afecteze patrimoniul societãţii comerciale. Dacã o asemenea decizie urmeazã a fi luatã în adunarea generalã, ea va aparţine exclusiv acţionarilor societãţii, în condiţiile legii şi ale actului constitutiv al societãţii, iar nu instanţei judecãtoreşti. De altfel, <>art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 vine sã ocroteascã dreptul de proprietate al acţionarilor, adunarea generalã fiind organul de decizie al societãţii prin care acţionarii îşi exercitã dreptul de a controla activitatea administratorilor. Aşa fiind, se apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Guvernul reţine cã prin textul de lege criticat nu se impun obligaţii adunãrii generale sau administratorilor şi nu poate fi pusã în discuţie vreo imixtiune în treburile interne ale societãţii comerciale. Prin urmare, nu se încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 41 şi 135, referitoare la ocrotirea proprietãţii private, deoarece legiuitorul nu se substituie adunãrii generale, aceasta fiind singura care poate decide, cu majoritatea voturilor acţionarilor, asupra chestiunilor legate de administrarea societãţii comerciale. De asemenea, nu existã nici o restrângere a drepturilor sau libertãţilor potrivit art. 49 din Constituţie, ci, dimpotrivã, textul are în vedere acordarea posibilitãţii pentru o parte a acţionarilor de a-şi exercita drepturile ce decurg din calitatea de proprietari asupra unei pãrţi a capitalului social. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, modificat prin <>art. IX din Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: - Art. 119 alin. (3): "Dacã administratorii nu convoacã adunarea generalã, instanţa de la sediul societãţii va putea autoriza, cu citarea administratorilor şi în conformitate cu art. 331-339 din Codul de procedurã civilã, convocarea adunãrii generale de cãtre persoanele care îndeplinesc condiţiile prevãzute la alin. (1). Prin aceeaşi încheiere instanţa va stabili data de referinţã prevãzutã de art. 122 alin. (2), data ţinerii adunãrii generale şi, dintre acţionari, persoana care o va prezida." Autoarea excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 1 alin. (3), art. 41 alin. (1) şi (2), art. 49, art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţia României, care, ulterior sesizãrii, a fost modificatã şi completatã prin <>Legea de revizuire nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouã numerotare. Dupã republicare, textele constituţionale invocate au numerotarea şi conţinutul urmãtoare: - Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate."; - Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã."; - Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."; - Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã reţine cã, în condiţiile în care înfiinţarea unei societãţi comerciale nu constituie un scop în sine existenţa acesteia, ca subiect de drept, gãsindu-şi justificare exclusiv prin prisma activitãţii lucrative pe care este ţinutã sã o desfãşoare -, interesul general al societãţii impune şi justificã intervenţia autoritãţii judecãtoreşti, la solicitarea unora dintre acţionarii respectivei societãţi, pentru deblocarea şi reluarea activitãţii sale, întreruptã din cauza lipsei de diligenţã sau a relei-credinţe a unora dintre reprezentanţii conducerii sau a celorlalţi acţionari. Acestui interes general îi dã expresie textul de lege criticat, care instituie competenţa instanţei judecãtoreşti de a autoriza convocarea adunãrii generale, în mãsura în care persoanele abilitate nu fac acest lucru. Aceastã posibilitate conferitã de lege este condiţionatã de nerespectarea dispoziţiilor prevãzute de alin. (1) al art. 119, referitoare la obligaţia administratorilor de a da curs cererii de convocare a adunãrii generale, solicitare care cuprinde dispoziţii ce intrã în atribuţiile adunãrii şi care aparţine acţionarilor reprezentând a zecea parte din capitalul social sau o cotã mai micã, dacã în actul constitutiv se prevede astfel. Pe de altã parte, <>art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevede cã instanţa judecãtoreascã poate hotãrî prin încheiere doar în ceea ce priveşte convocarea adunãrii generale, stabilirea datei de referinţã pentru acţionarii îndreptãţiţi sã fie înştiinţaţi şi sã voteze în cadrul adunãrii generale, a datei ţinerii adunãrii generale, precum şi referitor la desemnarea dintre acţionari a persoanei care o va prezida. Prin urmare, intervenţia instanţei, dincolo de deblocarea activitãţii societãţii comerciale, la cererea unora dintre acţionari, nu permite nici o imixtiune în activitatea internã a societãţii, aceasta urmând a se realiza în deplinã concordanţã cu principiul autonomiei de decizie a organelor de conducere, care rãmân libere a hotãrî cu privire la operaţiunile comerciale întreprinse de agentul economic, în condiţiile legii. Aşa fiind, Curtea constatã cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 44 şi 136, referitoare la dreptul de proprietate privatã, şi nici dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã, întrucât nu se poate reţine existenţa unei restrângeri neproporţionale cu situaţia care a determinat-o, care este aplicatã în mod discriminatoriu sau care aduce atingere existenţei vreunui drept.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1, 2, 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Interoil" - S.A. din Oradea în Dosarul nr. 2.264/R/COM/2003 al Tribunalului Bihor - Secţia comercialã şi contencios administrativ. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 noiembrie 2003.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
