Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 415 din 14 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. I "Dispozitii generale" (art. 1-9), ale art. 11 lit. e), f) si g), ale art. 12 alin. (2), ale art. 13, ale art. 14 lit. c), d), e) si f), ale art. 17, ale art. 38 alin. (2) lit. f), g) si h), ale art. 42 alin. (2), (3) si (4), ale cap. VI "Verificarea averilor, a conflictelor de interese si a incompatibilitatilor" (art. 45-50) si ale art. 57 din Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 294 din 5 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 7, art. 8, art. 13, art. 17, art. 38 alin. (2) lit. f), g) şi h), art. 46 şi <>art. 57 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, excepţie ridicatã de Şerban Alexandru Brãdişteanu în Dosarul nr. 5.544/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 18 martie 2010, în prezenţa avocatului Alice Drãghici, pentru autorul excepţiei Şerban Alexandru Brãdişteanu, şi a reprezentantului Ministerului Public, lipsind pãrţile Agenţia Naţionalã de Integritate şi statul român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, pãrţi faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 13 aprilie 2010, apoi pentru 14 aprilie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 iunie 2009, modificatã prin Decizia nr. 4.710 din 29 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a admis recursul declarat împotriva acesteia, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 6, art. 7, art. 12, art. 16, art. 37 alin. (2) lit. e), f) şi g), art. 44 şi <>art. 54 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, excepţie ridicatã de Alexandru Şerban Brãdişteanu într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de confiscare a averii nejustificate a acestuia, cerere formulatã, în baza <>Legii nr. 144/2007 , de cãtre Agenţia Naţionalã de Integritate printr-un act de constatare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 1 alin. (4) şi art. 116 alin. (2) din Constituţie, deoarece Agenţia Naţionalã de Integritate, prin atribuţiile care i-au fost conferite, a fost instituitã - contrar textelor constituţionale menţionate - ca un organ administrativ cu veritabilã activitate jurisdicţionalã, subordonat Parlamentului. Pe de altã parte, aratã cã inspectorii de integritate, deşi sunt controlaţi politic prin intermediul Consiliului Naţional de Integritate, se supun <>Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi au atribuţii specifice unui organism jurisdicţional. În acest sens sunt prevederile cuprinse în cap. I din lege, potrivit cãrora inspectorii de integritate pot solicita instituţiilor şi autoritãţilor publice date, informaţii şi documente pe baza cãrora soluţioneazã dosarele, pot dispune efectuarea de expertize în condiţii asemãnãtoare modalitãţii în care este administratã aceastã probã în procedura penalã, cu posibilitatea persoanei cercetate de a fi asistatã de apãrãtor, iar în cazul în care se efectueazã o expertizã, de a-şi alege un consilier. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã actul de constatare reprezintã un adevãrat rechizitoriu, ceea ce contravine art. 1 alin. (4) din Constituţie, text ce exclude posibilitatea înfiinţãrii unor organisme hibride, care sã îndeplineascã simultan sarcini administrative şi jurisdicţionale şi care sã se situeze sub control parlamentar. O altã dovadã a faptului cã suntem în prezenţa unui organism jurisdicţional, în opinia autorului excepţiei, o reprezintã dispoziţiile din legea criticatã referitoare la modalitatea de repartizare a cauzelor, dar şi anumite situaţii care apar în mod deosebit în activitatea de administrare a justiţiei, respectiv cauze de incompatibilitate, conflict de interese, formularea unor cereri de recuzare sau declaraţii de abţinere din partea inspectorului de integritate.
În final, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã întreaga <>Lege nr. 144/2007 este neconstituţionalã şi "nejuridicã", deoarece stabileşte modalitãţi diferite de cenzurã a actelor pe care le emite. Astfel, procesul-verbal prin care este aplicatã sancţiunea contravenţionalã a amenzii de cãtre inspectorul de integritate trebuie sã îndeplineascã cerinţele <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, dar, potrivit legii criticate, contestarea acestuia se poate face doar la Judecãtoria Sectorului 1, pe raza teritorialã în care îşi are sediul Agenţia Naţionalã de Integritate, prevederi ce intrã în contradicţie cu dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , potrivit cãrora instanţa competentã teritorial este cea de la locul comiterii contravenţiei. Pe de altã parte, actele de constatare se înainteazã secţiei de contencios administrativ a curţii de apel competente teritorial în funcţie de domiciliul persoanei verificate, iar la judecatã participã statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi procurorul. Prin urmare, deşi obiectul judecãţii îl reprezintã contestarea actelor aceluiaşi organ administrativ - proceseverbale şi acte de constatare, <>Legea nr. 144/2007 prevede competenţa unor instanţe de judecatã diferite, precum şi categorii diferite de participanţi la judecatã.
În concluzie, susţine cã din analiza de ansamblu a <>Legii nr. 144/2007 rezultã cã aceasta este un act normativ neconstituţional.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 46 din Legea nr. 144/2007 sunt constituţionale, deoarece Agenţia Naţionalã de Integritate este o autoritate administrativã autonomã, cu personalitate juridicã, fiind înfiinţatã prin lege organicã, cu respectarea dispoziţiilor art. 117 alin. (3), art. 73 alin. (3) lit. t) şi art. 76 alin. (1) din Constituţie. Totodatã, aratã cã Agenţia Naţionalã de Integritate nu îndeplineşte o activitate de înfãptuire a justiţiei, ci este o structurã de cercetare şi de sesizare a organului de urmãrire penalã, a organului fiscal competent sau a instanţei de judecatã, în condiţiile legii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din Încheierea din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, modificatã prin Decizia nr. 4.710 din 29 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal, îl reprezintã dispoziţiile art. 5, 6, 7, 12, 16, art. 37 alin. (2) lit. e), f) şi g), <>art. 44 şi 54 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate.
Dupã data sesizãrii iniţiale a Curţii Constituţionale prin Încheierea din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, <>Legea nr. 144/2007 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 3 august 2009, dându-se textelor o nouã numerotare, iar dispoziţiile art. 5, 6, 7, 12, 16, art. 37 lit. e), f) şi g), art. 44 şi 54 au devenit cele ale art. 6, 7, 8, 13, 17, art. 38 alin. (2) lit. f), g) şi h), art. 46 şi 57, având urmãtorul cuprins:
- Art. 6: "Pe parcursul desfãşurãrii verificãrilor, Agenţia poate solicita tuturor instituţiilor şi autoritãţilor publice implicate, precum şi altor persoane juridice de drept public sau privat documentele şi informaţiile necesare întocmirii actului de constatare.";
- Art. 7: "La solicitarea motivatã a inspectorului de integritate, conducãtorii autoritãţilor, instituţiilor sau societãţilor publice ori private, cei ai regiilor autonome sunt obligaţi sã comunice acestuia, în termen de cel mult 10 zile lucrãtoare, datele, informaţiile, înscrisurile şi documentele prevãzute la art. 6, indiferent de suportul acestora, precum şi date, informaţii sau documente pe care le deţin, care ar putea conduce la soluţionarea cauzei.";
- Art. 8: "(1) Inspectorul de integritate poate dispune, cu acordul persoanei verificate, efectuarea unei expertize pentru lãmurirea neconcordanţelor dintre valoarea declaratã şi valoarea realã a bunurilor menţionate în declaraţie.
(2) Bunurile care fac obiectul unui act autentic pot fi supuse expertizei, în vederea stabilirii valorii acestora, doar în cazul în care actul autentic a fost anulat potrivit dreptului comun.
(3) Persoana verificatã are dreptul sã-şi aleagã un expert asistent, pe cheltuialã proprie.";
- Art. 13: "(1) Se înfiinţeazã Agenţia Naţionalã de Integritate, autoritate administrativã autonomã, cu personalitate juridicã, ce funcţioneazã la nivel naţional, ca structurã unicã, cu sediul în municipiul Bucureşti.
(2) Personalul Agenţiei este format din preşedintele Agenţiei, vicepreşedintele Agenţiei, inspectori de integritate, funcţionari publici şi personal contractual. Preşedintele Agenţiei este demnitar cu rang de secretar de stat, vicepreşedintele Agenţiei este demnitar cu rang de subsecretar de stat, iar funcţia de inspector de integritate este funcţie publicã cu statut special.
(3) Prin hotãrâre a Consiliului Naţional de Integritate, la propunerea preşedintelui Agenţiei, la nivel teritorial se pot înfiinţa structuri ale Agenţiei.";
- Art. 17: "(1) În vederea desfãşurãrii activitãţii în condiţii de profesionalism, cu respectarea principiilor imparţialitãţii, independenţei, celeritãţii şi bunei administrãri, repartizarea cauzelor se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat, de cãtre conducerea Agenţiei.
(2) Redistribuirea cauzelor repartizate inspectorilor de integritate se poate face numai în urmãtoarele cazuri:
a) imposibilitatea de exercitare a atribuţiilor, timp de cel puţin 20 de zile;
b) solicitarea motivatã a inspectorului de integritate cãruia i-a fost repartizatã lucrarea;
c) suspendarea din activitate, în condiţiile legii;
d) incompatibilitate;
e) conflict de interese;
f) admiterea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare a inspectorului de integritate;
g) lãsarea cauzei în nelucrare mai mult de 10 zile.";
- Art. 38 alin. (2) lit. f), g) şi h): "Consiliul are urmãtoarele atribuţii: [..]
f) formuleazã recomandãri referitoare la strategia şi activitatea Agenţiei privind activitatea de verificare a averilor şi a conflictelor de interese;
g) analizeazã raportul anual de audit prevãzut la art. 33;
h) înainteazã Senatului, anual şi ori de câte ori considerã necesar, un raport despre activitatea Agenţiei;";
- Art. 46: "(1) Agenţia întocmeşte un act de constatare dacã, în urma probelor aflate la dosar, rezultã cã:
a) între averea dobânditã pe parcursul exercitãrii funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadã sunt diferenţe vãdite, iar dobândirea unei cote-pãrţi din avere sau a anumitor bunuri determinate nu este justificatã, cauza se trimite instanţei competente, care poate dispune confiscarea unei pãrţi din averea dobânditã sau unui bun determinat;
b) una dintre persoanele supuse dispoziţiilor legale privind conflictele de interese a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii, cu încãlcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese;
c) una dintre persoanele prevãzute de lege se aflã în stare de incompatibilitate;
d) persoana verificatã nu a acţionat cu încãlcarea obligaţiilor legale privind averile nejustificate, conflictul de interese sau regimul incompatibilitãţilor.
(2) Inspectorul de integritate comunicã persoanei verificate actul de constatare, în termen de cel mult 5 zile de la data întocmirii.
(3) Agenţia sesizeazã organul de urmãrire penalã sau organul fiscal competent dacã existã probe sau indicii temeinice privind sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã. Verificarea efectuatã de inspectorul de integritate se suspendã pânã la soluţionarea cauzei de cãtre organul judiciar, potrivit legii. În acest caz, termenul de prescripţie a rãspunderii disciplinare se suspendã pânã la reluarea verificãrii de cãtre Agenţie. Sesizarea organului fiscal competent se face în vederea stabilirii obligaţiilor fiscale, potrivit legii.";
- Art. 57: "Dispoziţiile prezentei legi se completeazã cu dispoziţiile <>Legii nr. 115/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale <>Legii nr. 188/1999 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale <>Legii nr. 53/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale Codului de procedurã civilã, ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale <>Legii nr. 554/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cu dispoziţiile altor acte normative, dacã acestea nu sunt contrare prezentei legi."
Aceste dispoziţii din <>Legea nr. 144/2007 nu au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, deoarece Curtea nu a mai fost sesizatã anterior cu excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi, iar, potrivit Constituţiei şi <>Legii nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa din oficiu decât asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei. Cu privire la alte dispoziţii din <>Legea nr. 144/2007 , Curtea s-a pronunţat prin 9 decizii referitoare la prevederile art. 18 alin. (2) lit. d) şi e) şi ale art. 39 alin. (1) pct. 34, devenite cele ale art. 19 alin. (2) lit. d) şi e) şi ale art. 41 alin. (1) pct. 34, dupã republicarea legii.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi ale art. 116 alin. (2) privind înfiinţarea organelor de specialitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Având în vedere necesitatea şi oportunitatea reglementãrii într-un veritabil cod de integritate a celor 3 instrumente administrative de prevenire şi de luptã împotriva corupţiei instituţionale, şi anume controlul declarãrii averilor, declararea şi verificarea intereselor şi a incompatibilitãţilor în exercitarea demnitãţii şi a funcţiei publice, astfel cum reiese din expunerea de motive a <>Legii nr. 144/2007 , aceasta reglementeazã organizarea şi funcţionarea unei autoritãţi administrative autonome şi unice, cu personalitate juridicã şi activitate permanentã, Agenţia Naţionalã de Integritate (denumitã în continuare Agenţia). Potrivit <>art. 14 din Legea nr. 144/2007 , aceasta are urmãtoarele atribuţii:
"a) verificã declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese;
b) efectueazã controlul depunerii la termen a declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese de cãtre persoanele prevãzute de lege;
c) constatã cã între averea dobânditã pe parcursul exercitãrii funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadã existã o diferenţã vãditã care nu poate fi justificatã şi sesizeazã instanţa competentã pentru stabilirea pãrţii de avere dobânditã sau a bunului determinat dobândit cu caracter nejustificat, a cãrui confiscare o solicitã;
d) constatã nerespectarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese şi regimul incompatibilitãţilor;
e) dispune clasarea sesizãrii, când diferenţa între averea dobânditã şi veniturile realizate nu este vãditã sau bunurile sunt justificate sau, dupã caz, când nu se dovedeşte conflictul de interese ori starea de incompatibilitate;
f) sesizeazã organul de urmãrire penalã dacã existã probe sau indicii temeinice privind sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã;
g) aplicã sancţiunile şi ia mãsurile prevãzute de lege în competenţa sa sau, dupã caz, sesizeazã autoritãţile ori instituţiile competente în vederea luãrii mãsurilor şi aplicãrii sancţiunilor prevãzute de lege;
h) elaboreazã studii, analize, întocmeşte statistici anuale privind declaraţiile de avere, declaraţiile de interese, precum şi cu privire la verificarea acestora, efectuatã de cãtre cei în drept, şi dezvoltã relaţii de parteneriat cu persoanele care exercitã demnitãţile şi funcţiile prevãzute de prezenta lege, inclusiv prin acordarea de servicii de asistenţã;
i) elaboreazã şi difuzeazã ghiduri practice sau alte materiale în domeniu, întocmind propriile materiale în acest sens, având în vedere practica organelor judiciare."
În vederea îndeplinirii acestor atribuţii, <>Legea nr. 144/2007 stabileşte, în principal, urmãtoarele reguli de procedurã: Agenţia îşi îndeplineşte atribuţiile de verificare din oficiu sau, dupã caz, la sesizarea oricãrei persoane fizice sau juridice interesate (art. 4); repartizarea cauzelor se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat [art. 17 alin. (1)]; cauzele se redistribuie altor inspectori de integritate în caz de incompatibilitate, de conflict de interese sau de admitere a declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare a inspectorului de integritate [art. 17 alin. (2)]; în termen de 30 de zile de la primirea sesizãrii, inspectorul de integritate efectueazã verificarea prealabilã a documentelor depuse prin sesizare, inclusiv declaraţia de avere şi declaraţia de interese ale persoanei în cauzã [art. 5 alin. (1)]; actele şi lucrãrile efectuate de cãtre inspectorii de integritate din cadrul Agenţiei nu sunt publice, cu excepţia actului de constatare [art. 5 alin. (8)]; Agenţia poate solicita tuturor instituţiilor şi autoritãţilor publice implicate, precum şi altor persoane juridice de drept public sau privat documentele şi informaţiile necesare întocmirii actului de constatare (art. 6); conducãtorii autoritãţilor, instituţiilor sau societãţilor publice ori private, cei ai regiilor autonome sunt obligaţi sã comunice inspectorului de integritate, în termen de cel mult 10 zile lucrãtoare, datele, informaţiile, înscrisurile şi documentele prevãzute la art. 6, indiferent de suportul acestora, precum şi date, informaţii sau documente pe care le deţin, care ar putea conduce la soluţionarea cauzei (art. 7); inspectorul de integritate poate dispune efectuarea unei expertize pentru lãmurirea neconcordanţelor dintre valoarea declaratã şi valoarea realã a bunurilor menţionate în declaraţie [art. 8 alin. (1)]; persoana verificatã are dreptul sã îşi aleagã un expert asistent, pe cheltuialã proprie [art. 8 alin. (3)]; inspectorul de integritate solicitã persoanei verificate informaţii şi dovezi suplimentare [art. 5 alin. (2)]; inspectorul de integritate întocmeşte acte de constatare şi procese-verbale [art. 9 alin. (2)]; actele întocmite în cursul cercetãrii prealabile sau al procedurii de verificare pot constitui mijloace de probã, potrivit legii [art. 9 alin. (5)].
Soluţiile legale care pot fi dispuse de cãtre Agenţie sunt urmãtoarele: sesizarea instanţei competente şi solicitarea confiscãrii unei pãrţi din averea dobânditã sau a unui bun determinat, în cazul în care inspectorul de integritate constatã cã între averea dobânditã pe parcursul exercitãrii funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadã sunt diferenţe vãdite, iar dobândirea unei cote-pãrţi din avere sau a anumitor bunuri determinate este nejustificatã (art. 46); sesizarea organului de urmãrire penalã dacã existã probe sau indicii temeinice privind sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã sau organului fiscal competent în vederea stabilirii obligaţiilor fiscale, potrivit legii (art. 46); sesizarea autoritãţilor competente în cazul în care inspectorul de integritate constatã existenţa unui conflict sau a unei stãri de incompatibilitate (art. 46); clasarea lucrãrii [art. 5 alin. (7)]; constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevãzute de <>Legea nr. 144/2007 (art. 56).
Analizând conţinutul normativ al textelor de mai sus, referitoare la atribuţiile, procedura şi soluţiile pe care le poate adopta Agenţia, Curtea observã cã activitãţile de cercetare, de anchetã, efectuate de cãtre inspectorii de integritate - în cadrul cãrora se administreazã şi se evalueazã probe, se solicitã orice informaţii necesare de la orice instituţie, autoritate publicã, persoanã juridicã de drept public sau privat şi se efectueazã expertize - sunt urmate, potrivit <>art. 46 din Legea nr. 144/2007 , de întocmirea unui act de constatare, cu efecte juridice similare rechizitoriului, sub aspectul sesizãrii instanţei de judecatã. Astfel, prin actul de constatare, inspectorul de integritate analizeazã şi decide - printr-un procedeu specific funcţiei de judecatã - dacã existã diferenţe vãdite între averea dobânditã pe parcursul exercitãrii funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadã şi dacã dobândirea unei cote-pãrţi din avere sau a anumitor bunuri determinate este nejustificatã, solicitând instanţei de judecatã - ca urmare a aceluiaşi procedeu - confiscarea averii nejustificate. Totodatã, drept consecinţã a activitãţii de cercetare, Agenţia sesizeazã organul de urmãrire penalã, dacã se constatã cã existã probe sau indicii temeinice pentru sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã.
Având în vedere regulile de procedurã prevãzute de <>Legea nr. 144/2007 şi soluţiile pe care le poate adopta Agenţia, Curtea constatã cã anumite activitãţi desfãşurate de inspectorii de integritate au caracter jurisdicţional. Astfel, în temeiul <>art. 46 din Legea nr. 144/2007 şi urmare a activitãţilor de cercetare şi verificare, creându-se o confuzie între funcţia de anchetã şi cea de judecatã, inspectorul de integritate - pe baza liberei sale aprecieri în administrarea probelor, printr-o procedurã care nu respectã contradictorialitatea - decide cã o parte din avere este nejustificatã şi, prin urmare, dã un verdict, "spune dreptul" (iuris dictio), activitate permisã numai instanţelor de judecatã, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentalã, conform cãruia "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege".
Curtea mai constatã cã organele care exercitã aceste activitãţi nu sunt instanţe judecãtoreşti şi nu se supun normelor de organizare şi funcţionare prevãzute în cap. VI "Autoritatea judecãtoreascã" din titlul III "Autoritãţile publice" al Constituţiei, întrucât funcţia de inspector de integritate este funcţie publicã cu statut special, în conformitate cu prevederile <>art. 17 alin. (2) din Legea nr. 144/2007 . În acelaşi sens, Curtea observã cã, înainte de intrarea în vigoare a <>Legii nr. 144/2007 , competenţa de constatare a existenţei unei diferenţe vãdite între bunurile şi valorile declarate sau deţinute şi bunurile şi valorile ce puteau fi dobândite din veniturile legal realizate aparţinea "comisiei de cercetare", un organ colegial, format din judecãtori şi procurori, potrivit <>Legii nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici.
Totodatã, în caracterizarea atribuţiilor jurisdicţionale ale Agenţiei, Curtea constatã cã acele activitãţi de cercetare şi de constatare, în temeiul cãrora este sesizatã instanţa de judecatã, solicitându-se confiscarea averii, sau organele de urmãrire penalã, nu se pot încadra nici în modalitãţile de exercitare a jurisdicţiilor speciale administrative, deoarece nu sunt facultative, aşa cum prevede art. 21 alin. (4) din Constituţie, ci obligatorii.
Prin urmare, având în vedere, pe de-o parte, statutul constituţional al justiţiei, iar, pe de altã parte, activitãţile de anchetã şi de judecatã desfãşurate de Agenţie, autoritate administrativã autonomã, prin care inspectorii de integritate - ce deţin funcţii publice cu statut special - analizeazã şi decid dacã existã diferenţe vãdite între averea dobânditã pe parcursul exercitãrii funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadã şi dacã dobândirea unei cote-pãrţi din avere sau a anumitor bunuri determinate este justificatã sau nu, în vederea sesizãrii instanţei de judecatã, solicitându-i acesteia confiscarea averii, sau a organelor de urmãrire penalã, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 46 din Legea nr. 144/2007 contravin prevederilor constituţionale ale art. 124 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi" şi celor ale art. 126 alin. (1) privind înfãptuirea justiţiei.
De asemenea, Curtea constatã cã atribuţia inspectorului de integritate de a solicita confiscarea averii încalcã şi prevederile art. 44 alin. (8) şi (9) din Constituţie, potrivit cãrora "averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã", iar "bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii". Recunoscând posibilitatea inspectorului de integritate de a solicita instanţei de judecatã competente - în ipoteza nejustificãrii dobândirii unei cote-pãrţi din avere sau a unor bunuri determinate - confiscarea acestei pãrţi sau a bunului determinat, prevederile <>art. 46 din Legea nr. 144/2007 extind mãsura confiscãrii de la bunurile dobândite ilicit şi cu privire la bunurile nejustificate, încãlcând astfel prevederile art. 44 alin. (8) şi (9) din Constituţie. În acest sens este şi <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 453 din 16 aprilie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2008, prin care instanţa de contencios constituţional a decis cã "este evident cã mãsura confiscãrii unor bunuri constituie o excepţie de la principiul constituţional, consfinţit de art. 44 alin. (8) din Constituţie, potrivit cãruia caracterul licit al dobândirii bunurilor se prezumã. Astfel, confiscarea nu face decât sã aducã atingere prezumţiei de dobândire licitã a unor bunuri, ceea ce nu poate conduce decât la concluzia neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii de lege care îngãduie o astfel de atingere adusã averii unei persoane. De aceea, o asemenea mãsurã este reglementatã constituţional doar în cazul sãvârşirii unor infracţiuni sau contravenţii, adicã în situaţii constatate, în condiţiile legii, ca reprezentând fapte cu un anumit grad de pericol social".
De asemenea, Curtea subliniazã cã principiul constituţional al prezumţiei dobândirii licite a averii trebuie sã se aplice şi în cazul persoanelor cercetate potrivit <>Legii nr. 144/2007 , iar cei ce pretind cã averea unei persoane a fost dobânditã ilicit trebuie sã dovedeascã acest lucru. Din dispoziţiile <>Legii nr. 144/2007 reiese însã cã persoana cercetatã este ţinutã sã dovedeascã provenienţa licitã a tuturor bunurilor dobândite în perioada supusã controlului, având loc, aşadar, o rãsturnare a sarcinii probei, ceea ce contravine prezumţiei dobândirii licite a bunurilor, consacratã constituţional prin art. 44 alin. (8).
Totodatã, Curtea reţine cã dispoziţiile <>art. 46 din Legea nr. 144/2007 , prin posibilitatea inspectorilor de integritate de a solicita instanţei de judecatã competente confiscarea unei pãrţi a averii sau a unui bun determinat, pronunţându-se asupra vinovãţiei unei persoane, încalcã şi prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie referitoare la prezumţia de nevinovãţie, deoarece confiscarea averii se solicitã în absenţa unei hotãrâri judecãtoreşti definitive, prin care sã se stabileascã vinovãţia, penalã ori contravenţionalã. În acelaşi sens, potrivit principiilor de drept procesual penal, nimeni nu este obligat sã îşi dovedeascã nevinovãţia, sarcina probaţiunii revenind acuzãrii, iar situaţia de dubiu îi profitã celui acuzat (in dubio pro reo), pe când, în cazul constatãrilor fãcute de cãtre inspectorii de integritate, în baza cãrora se cere confiscarea averii, persoana cercetatã trebuie sã îşi dovedeascã nevinovãţia.
În consecinţã, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 46 din Legea nr. 144/2007 contravin prevederilor art. 23 alin. (11), art. 44 alin. (8) şi (9), art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, precum şi celor ale art. 1 alin. (3) şi (4) din Constituţie, potrivit cãrora România este stat de drept, în care drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor sunt garantate, iar organizarea statului are loc potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor.
Ca urmare a constatãrii neconstituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 46 din Legea nr. 144/2007 , în conformitate cu prevederile <>art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora, "în caz de admitere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionalitãţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare", Curtea îşi extinde controlul de constituţionalitate şi urmeazã sã se pronunţe şi asupra dispoziţiilor art. 14 lit. c), d), e) şi f) şi ale cap. VI "Verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilitãţilor" (<>art. 45-50) din Legea nr. 144/2007 , dispoziţii de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile art. 46 din aceeaşi lege.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 14 lit. c), d), e) şi f), Agenţia constatã cã între averea dobânditã pe parcursul exercitãrii funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadã existã o diferenţã vãditã care nu poate fi justificatã şi sesizeazã instanţa competentã pentru stabilirea pãrţii de avere dobânditã sau a bunului determinat dobândit cu caracter nejustificat, a cãrui confiscare o solicitã; constatã nerespectarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese şi regimul incompatibilitãţilor; dispune clasarea sesizãrii, când diferenţa între averea dobânditã şi veniturile realizate nu este vãditã sau bunurile sunt justificate sau, dupã caz, când nu se dovedeşte conflictul de interese ori starea de incompatibilitate; sesizeazã organul de urmãrire penalã dacã existã probe sau indicii temeinice privind sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã. Totodatã, întregul cap. VI, din care face parte art. 46, reglementeazã procedura de verificare a averilor, conflictelor de interese şi a incompatibilitãţilor.
Prin urmare, având în vedere ceea ce s-a reţinut prin considerentele sus-menţionate, cã tocmai aceste atribuţii exercitate de cãtre Agenţie contravin prevederilor constituţionale, Curtea constatã cã şi dispoziţiile art. 14 lit. c), d), e) şi f) şi ale cap. VI "Verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilitãţilor" (<>art. 45-50) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate sunt, la rândul lor, neconstituţionale, încãlcând prevederile art. 1 alin. (3) şi (4), art. 23 alin. (11), art. 44 alin. (8) şi (9), art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã.
2. Totodatã, ţinând cont de aceleaşi prevederi ale <>art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 şi având în vedere cã nici dispoziţiile cuprinse în cap. I "Dispoziţii generale" (<>art. 1-9) din Legea nr. 144/2007 nu pot fi disociate în mod necesar şi evident de prevederile art. 46 din aceeaşi lege, deoarece instituie norme de procedurã, Curtea urmeazã a se pronunţa şi asupra acestora.
În acest sens, Curtea constatã cã, pentru aceleaşi considerente ca şi cele de la pct. 1 şi raportat la aceleaşi prevederi constituţionale, dispoziţiile cap. I "Dispoziţii generale" (<>art. 1-9) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate sunt neconstituţionale, în mãsura în care prevãd competenţa Agenţiei de a efectua acte de cercetare şi de a întocmi acte de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilitãţilor şi de a sesiza, pe baza acestora, instanţele competente şi organele de urmãrire penalã.
3. În temeiul dispoziţiilor constituţionale ale art. 142 alin. (1), "Curtea Constituţionalã este garantul supremaţiei Constituţiei", iar, potrivit art. 1 alin. (5) din Constituţie, supremaţia Legii fundamentale este obligatorie. Prin urmare, Curtea urmeazã sã se pronunţe şi asupra dispoziţiilor din <>Legea nr. 144/2007 care prevãd obligativitatea publicãrii declaraţiilor de avere şi de interese pe pagina de internet a instituţiilor, precum şi transmiterea lor cãtre Agenţie în vederea publicãrii lor pe pagina de internet a acesteia.
Aceste dispoziţii din <>Legea nr. 144/2007 sunt cele ale art. 11 lit. e), f) şi g), ale art. 12 alin. (2) şi ale art. 42 alin. (2), (3) şi (4) şi au urmãtorul cuprins:
- Art. 11: "Atribuţiile persoanelor desemnate potrivit art. 10 sunt urmãtoarele: [...]
e) asigurã publicarea şi menţinerea declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese, pe pagina de internet a instituţiei, dacã aceasta existã, sau la avizierul propriu, în termen de cel mult 30 de zile de la primire. Declaraţiile de avere şi de interese se pãstreazã pe pagina de internet cel puţin 5 ani de la publicare, dupã care se arhiveazã potrivit legii;
f) trimit Agenţiei, în termen de cel mult 10 zile de la primire, copii certificate ale declaraţiilor de avere şi ale declaraţiilor de interese primite, pe care Agenţia le publicã pe pagina proprie de internet, în termen de 30 de zile de la primirea acestora, şi le menţine publicate pe durata prevãzutã de dispoziţiile lit. e);
g) publicã pe pagina de internet a instituţiei, dacã aceasta existã, sau la avizierul propriu, numele şi funcţia persoanelor care nu depun declaraţia de avere sau declaraţia de interese în termen de cel mult 15 zile de la expirarea termenului legal de depunere, date pe care le comunicã Agenţiei;";
- Art. 12 alin. (2): "Declaraţia rectificatã depusã împreunã cu eventualele documente se trimit de îndatã Agenţiei.";
- Art. 42 alin. (2), (3) şi (4): "(2) Declaraţiile de avere şi de interese se depun la Biroul Electoral Central sau, dupã caz, la biroul electoral de circumscripţie, odatã cu declaraţia de acceptare a candidaturii, în douã exemplare. Biroul Electoral Central şi biroul electoral de circumscripţie transmit un exemplar al declaraţiilor de avere şi de interese la Agenţie, în termen de cel mult 48 de ore de la depunere.
(3) Declaraţiile de avere şi de interese ale candidaţilor pentru funcţia de Preşedinte al României se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, precum şi pe pagina de internet a Agenţiei, în termen de 10 zile de la data depunerii sau primirii, dupã caz, şi se menţin publicate pe aceastã paginã.
(4) Declaraţiile de avere şi de interese ale candidaţilor pentru funcţia de deputat, senator, consilier judeţean, consilier local sau primar se publicã pe pagina de internet a Agenţiei, în termen de 10 zile de la data primirii, şi se menţin publicate pe aceastã paginã."
Curtea observã cã, potrivit art. 26 alin. (1) din Constituţie, autoritãţile publice trebuie sã respecte şi sã ocroteascã viaţa intimã, familialã şi privatã. Totodatã, libera dezvoltare a personalitãţii umane şi demnitatea omului, valori consacrate în art. 1 alin. (3) din Constituţie, nu pot fi concepute fãrã respectarea şi ocrotirea vieţii private. Dreptul la respectul şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private face parte din categoria drepturilor şi libertãţilor fundamentale, fiind expres prevãzut şi în art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prevedere ce impune, în principal, obligaţia negativã din partea autoritãţilor statului de a nu face nimic de naturã a stânjeni exerciţiul dreptului la viaţa privatã.
În acest sens, Curtea constatã cã obligaţia prevãzutã de lege de a se publica declaraţiile de avere şi de interese pe paginile de internet ale entitãţilor unde persoanele care, în conformitate cu prevederile legale, au obligaţia de a le depune, precum şi transmiterea acestora cãtre Agenţie în vederea publicãrii pe pagina de internet a acesteia nesocotesc dreptul la respectul şi ocrotirea vieţii private, consacrat prin art. 26 din Legea fundamentalã, precum şi prin art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin expunerea nejustificatã în mod obiectiv şi raţional, pe pagina de internet, a datelor referitoare la averea şi interesele persoanelor ce au, potrivit legii, obligaţia de a depune declaraţii de avere şi de interese.
Prin urmare, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 11 lit. e), f) şi g), ale art. 12 alin. (2) şi ale <>art. 42 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate sunt neconstituţionale, în mãsura în care prevãd obligativitatea transmiterii declaraţiilor de avere şi de interese Agenţiei, în vederea publicãrii pe pagina de internet a acesteia, precum şi obligativitatea publicãrii lor pe pagina de internet a entitãţilor unde persoanele care, în conformitate cu prevederile legale, au obligaţia de a le depune.
4. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 13, art. 17, art. 38 alin. (2) lit. f), g) şi h) şi <>art. 57 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, Curtea constatã cã susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit <>art. 13 din Legea nr. 144/2007 , Agenţia Naţionalã de Integritate se înfiinţeazã ca o autoritate administrativã autonomã, cu personalitate juridicã, ce funcţioneazã la nivel naţional, ca structurã unicã, iar în conformitate cu art. 17 din aceeaşi lege, în vederea desfãşurãrii activitãţii în condiţii de profesionalism, cu respectarea principiilor imparţialitãţii, independenţei, celeritãţii şi bunei administrãri, repartizarea cauzelor se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat, de cãtre conducerea Agenţiei, ceea ce este în deplin acord cu prevederile constituţionale.
Totodatã, Curtea reţine cã dispoziţiile <>art. 38 lit. f), g) şi h) din Legea nr. 144/2007 prevãd anumite atribuţii ale Consiliului Naţional de Integritate - organism reprezentativ, aflat sub control parlamentar exercitat de Senat, cu activitate nepermanentã -, şi anume acelea de a formula recomandãri referitoare la strategia şi activitatea Agenţiei, de a analiza raportul anual de audit şi de a înainta Senatului un raport despre activitatea Agenţiei, fãrã ca acestea sã contravinã principiului separaţiei puterilor în stat, prevãzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie, astfel cum în mod greşit susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
Cu privire la criticile de neconstituţionalitate ale art. 57, Curtea reţine cã acestea reprezintã probleme de aplicare a legii, ce nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţei de judecatã chematã sã soluţioneze cauza. Totodatã, eventuala neconcordanţã dintre prevederile <>Legii nr. 144/2007 şi cele ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 - referitoare la contestarea proceselor-verbale de constatare şi sancţionare întocmite de cãtre Agenţie - nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
5. Pe de altã parte, Curtea observã cã în procesul de adoptare a formei actuale a <>Legii nr. 144/2007 au existat situaţii de incoerenţã şi instabilitate, contrare normelor de tehnicã legislativã prevãzute în <>Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004. Astfel, dupã ce <>Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 25 mai 2007, la nicio sãptãmânã, aceasta a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 49/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 1 iunie 2007, prin care au fost modificate şi completate 19 articole din <>Legea nr. 144/2007 , iar 3 alineate ale art. 39, art. 43 şi art. 53 au fost abrogate.
Prin conţinutul ei, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 49/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate a afectat drepturile şi libertãţile cetãţenilor, prevãzute de Constituţie.
Prin <>Legea nr. 94/2008 de aprobare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 49/2007 , legiuitorul a mai adoptat modificãri la 16 articole ale <>Legii nr. 144/2007 , iar la 8 articole au fost introduse noi alineate, iar prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 8 decembrie 2007, aprobatã prin <>Legea nr. 105/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 16 mai 2008, au mai fost modificate 4 articole din aceeaşi lege.
6. De asemenea, Curtea constatã cã, potrivit art. 1 alin. (5) din Constituţie, "În România, respectarea [...] legilor este obligatorie" iar, potrivit <>Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, tehnica legislativã asigurã sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridicã adecvate pentru fiecare act normativ. În acelaşi sens, art. 13 din aceastã lege instituie principiul unicitãţii reglementãrii în materie, statuând cã reglementãrile de acelaşi nivel şi având acelaşi obiect se cuprind într-un singur act normativ, iar potrivit art. 15, cu denumirea marginalã "Evitarea paralelismelor", în procesul de legiferare este interzisã instituirea aceloraşi reglementãri în douã sau mai multe acte normative, iar în cazul existenţei unor paralelisme, acestea vor fi înlãturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementãri unice.
Or, Curtea observã cã, în domeniul activitãţii de control al averii dobândite în perioada exercitãrii mandatelor sau a îndeplinirii anumitor funcţii publice şi de verificare a conflictelor de interese, existã reglementãri paralele, şi anume, pe de-o parte, <>Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 28 octombrie 1996, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, iar pe de altã parte, <>Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, potrivit cãreia activitatea de verificare privind averea dobânditã în perioada exercitãrii mandatelor sau a îndeplinirii funcţiilor ori demnitãţilor publice, dupã caz, a conflictelor de interese şi a incompatibilitãţilor se efectueazã de cãtre Agenţia Naţionalã de Integritate.
7. În final, Curtea constatã cã, potrivit <>Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşeazã nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijinã acesta. Astfel, Curtea reţine cã atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, şi se impun cu aceeaşi forţã tuturor subiectelor de drept.
În consecinţã, aşa cum a statuat Curtea şi în jurisprudenţa sa (a se vedea <>Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009), atât Parlamentul, cât şi Guvernul, respectiv autoritãţile şi instituţiile publice urmeazã sã respecte cele stabilite de Curtea Constituţionalã în considerentele şi dispozitivul prezentei decizii.
În conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie, "Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, [...] constatate ca fiind neconstituţionale, îşi înceteazã efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacã, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupã caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept." Curtea constatã cã dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie disting - cu privire la obligaţia de a pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei - între competenţa Parlamentului, pentru dispoziţiile din legi, pe de-o parte, şi cea a Guvernului, pentru dispoziţiile din ordonanţe ale acestuia, pe de altã parte.
Ca atare, pe o perioadã de 45 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei decizii, Guvernul nu poate adopta o ordonanţã de urgenţã pentru a pune de acord prevederile <>Legii nr. 144/2007 constatate ca fiind neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, dar poate iniţia un proiect de lege în acord cu cele stabilite prin prezenta decizie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 lit. c), d), e) şi f) şi ale cap. VI "Verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilitãţilor" (<>art. 45-50) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, excepţie ridicatã de Şerban Alexandru Brãdişteanu în Dosarul nr. 5.544/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ, şi constatã cã acestea sunt neconstituţionale.
2. Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cap. I "Dispoziţii generale" (<>art. 1-9) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe, şi constatã cã acestea sunt neconstituţionale în mãsura în care prevãd competenţa Agenţiei Naţionale de Integritate de a efectua şi întocmi acte de cercetare şi de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilitãţilor.
3. Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 lit. e), f) şi g), art. 12 alin. (2) şi ale <>art. 42 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe, şi constatã cã acestea sunt neconstituţionale în mãsura în care prevãd transmiterea declaraţiilor de avere şi de interese Agenţiei Naţionale de Integritate şi publicarea lor pe pagina de internet a acesteia şi a instituţiei.
4. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13, art. 17, art. 38 alin. (2) lit. f), g) şi h) şi <>art. 57 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
*
OPINIE SEPARATĂ
Ne exprimãm dezacordul cu soluţia adoptatã de Curtea Constituţionalã cu votul majoritãţii membrilor sãi.
Motivele sunt urmãtoarele:
1. Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, 7, 8, 13, 17, art. 38 alin. (2) lit. f), g) şi h), <>art. 46 şi 57 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate. Deosebit de acestea, întemeindu-se pe prevederile <>art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea şi-a extins controlul şi asupra dispoziţiilor art. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, art. 11 lit. e), f) şi g), art. 12 alin. (2), art. 42 alin. (2), (3) şi (4), art. 46, 47, 48, 49 şi 50 din actul normativ atacat.
Observãm însã cã, potrivit <>art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea poate sã extindã controlul şi asupra constituţionalitãţii altor prevederi din actul atacat, numai în caz de admitere a excepţiei şi numai dacã acestea, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile neconstituţionale menţionate în sesizare.
În cauza de faţã, dintre textele legale care au format obiectul excepţiei cu care a fost sesizatã Curtea, au fost declarate neconstituţionale numai <>art. 6, 7, 8 şi 46 din Legea nr. 144/2007 . Aceste texte legale au urmãtorul cuprins:
- Art. 6: "Pe parcursul desfãşurãrii verificãrilor, Agenţia poate solicita tuturor instituţiilor şi autoritãţilor publice implicate, precum şi altor persoane juridice de drept public sau privat documentele şi informaţiile necesare întocmirii actului de constatare.";
- Art. 7: "La solicitarea motivatã a inspectorului de integritate, conducãtorii autoritãţilor, instituţiilor sau societãţilor publice ori private, cei ai regiilor autonome sunt obligaţi sã comunice acestuia, în termen de cel mult 10 zile lucrãtoare, datele, informaţiile, înscrisurile şi documentele prevãzute la art. 6, indiferent de suportul acestora, precum şi date, informaţii sau documente pe care le deţin, care ar putea conduce la soluţionarea cauzei.";
- Art. 8: "(1) Inspectorul de integritate poate dispune, cu acordul persoanei verificate, efectuarea unei expertize pentru lãmurirea neconcordanţelor dintre valoarea declaratã şi valoarea realã a bunurilor menţionate în declaraţie.
(2) Bunurile care fac obiectul unui act autentic pot fi supuse expertizei, în vederea stabilirii valorii acestora, doar în cazul în care actul autentic a fost anulat potrivit dreptului comun.
(3) Persoana verificatã are dreptul sã-şi aleagã un expert asistent, pe cheltuialã proprie.";
- Art. 46: "(1) Agenţia întocmeşte un act de constatare dacã, în urma probelor aflate la dosar, rezultã cã:
a) între averea dobânditã pe parcursul exercitãrii funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadã sunt diferenţe vãdite, iar dobândirea unei cote-pãrţi din avere sau a anumitor bunuri determinate nu este justificatã, cauza se trimite instanţei competente, care poate dispune confiscarea unei pãrţi din averea dobânditã sau unui bun determinat;
b) una dintre persoanele supuse dispoziţiilor legale privind conflictele de interese a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii, cu încãlcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese;
c) una dintre persoanele prevãzute de lege se aflã în stare de incompatibilitate;
d) persoana verificatã nu a acţionat cu încãlcarea obligaţiilor legale privind averile nejustificate, conflictul de interese sau regimul incompatibilitãţilor.
(2) Inspectorul de integritate comunicã persoanei verificate actul de constatare, în termen de cel mult 5 zile de la data întocmirii.
(3) Agenţia sesizeazã organul de urmãrire penalã sau organul fiscal competent dacã existã probe sau indicii temeinice privind sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã. Verificarea efectuatã de inspectorul de integritate se suspendã pânã la soluţionarea cauzei de cãtre organul judiciar, potrivit legii. În acest caz, termenul de prescripţie a rãspunderii disciplinare se suspendã pânã la reluarea verificãrii de cãtre Agenţie. Sesizarea organului fiscal competent se face în vederea stabilirii obligaţiilor fiscale, potrivit legii.".
Celelalte dispoziţii legale care, potrivit opiniei majoritare, sunt neconstituţionale, şi anume cele cuprinse în art. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, art. 11 lit. e), f) şi g), art. 12 alin. (2), art. 42 alin. (2), (3) şi (4), art. 46, 47, 48, 49 şi 50 din actul normativ atacat, nu au fost menţionate în actul de sesizare şi nu sunt în mod necesar şi evident indisociabile de cele declarate neconstituţionale şi menţionate în actul de sesizare. În consecinţã, Curtea Constituţionalã nu avea dreptul sã îşi extindã controlul şi asupra acestor dispoziţii legale şi sã constate neconstituţionalitatea lor.
2. Pe de altã parte, nu împãrtãşim opinia majoritarã potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 6, 7, 8 şi 46 din Legea nr. 144/2007 sunt neconstituţionale.
Aşa cum se poate constata din conţinutul <>art. 6, 7 şi 8 din Legea nr. 144/2007 , reprodus mai sus, aceste texte abiliteazã Agenţia Naţionalã pentru Integritate şi inspectorii de integritate sã administreze probe, şi anume date, înscrisuri, documente deţinute de autoritãţile publice, de instituţiile sau de societãţile publice sau private, şi sã dispunã efectuarea de expertize - în vederea întocmirii actelor de constatare şi a proceselor-verbale privind averea, conflictele de interese şi incompatibilitãţile verificate.
Luând în considerare obligaţia generalã de respectare a legilor, prevãzutã în art. 1 alin. (5) din Constituţie şi obligaţia de exercitare a drepturilor şi libertãţilor constituţionale cu bunã-credinţã, prevãzutã în art. 57 din Legea fundamentalã, opinãm cã atribuţiile Agenţiei şi ale inspectorilor de integritate de verificare prin probe a caracterului licit de dobândire a averii şi a existenţei unor conflicte de interese şi incompatibilitãţi, reglementate prin textele analizate, nu excedeazã cadrului constituţional.
3. Nu împãrtãşim nici soluţia de constatare a neconstituţionalitãţii art. 46 din lege, adoptatã cu majoritatea voturilor membrilor Curţii.
Opinãm cã textul nu încalcã prezumţia de dobândire licitã a averii, consacratã prin art. 44 alin. (8) din Constituţie, în condiţiile în care textul de lege analizat prevede cã Agenţia întocmeşte actul de constatare, pe care îl trimite instanţei competente, pe baza probelor aflate la dosar, adicã a datelor, înscrisurilor şi documentelor deţinute de autoritãţile publice, de instituţiile sau de societãţile publice sau private cu privire la valoarea bunurilor şi a veniturilor dobândite, a expertizelor efectuate şi a declaraţiilor de avere şi de interese depuse de persoanele vizate de lege în termenul de 15 zile de la data numirii sau alegerii în funcţie ori de la data începerii activitãţii, prevãzut de art. 44 alin. (1) din lege. Din textul analizat nu rezultã obligaţia persoanei a cãrei avere este verificatã de a face dovada caracterului licit al dobândirii bunurilor, aceastã obligaţie revenind în exclusivitate Agenţiei, prin probele administrate în condiţiile legii. În virtutea dreptului sãu constituţional la apãrare, persoana în cauzã are posibilitatea sã combatã aceste probe atât în faţa organelor Agenţiei, cât şi în faţa instanţei de judecatã şi sã infirme constatarea cã "între averea dobânditã pe parcursul exercitãrii funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadã sunt diferenţe vãdite, iar dobândirea unei cote-pãrţi din avere sau a anumitor bunuri determinate nu este justificatã".
În aceeaşi ordine de idei, luând în considerare dispoziţiile art. 44 alin. (8) din Constituţie, în conformitate cu care numai averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã, opinãm cã legiuitorul este liber sã instituie mãsura confiscãrii în toate cazurile de dobândire ilicitã de bunuri.
4. În sfârşit, nu ne însuşim teza majoritarã cã activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate este jurisdicţionalã.
Funcţia jurisdicţionalã se caracterizeazã prin instituirea puterii organului de jurisdicţie de a spune dreptul (juris dico) şi de a soluţiona prin hotãrâre cu autoritate de lucru judecat un conflict cu privire la existenţa ori întinderea unor drepturi subiective, de a constata o situaţie juridicã (prin hotãrâre de expedient) sau de a dispune, în condiţiile legii, o mãsurã restrictivã de drepturi. Cel care judecã, judecãtorul sau organul de jurisdicţie permis de Constituţie, este independent şi se supune numai legii.
Pe de altã parte, activitatea jurisdicţionalã nu se exercitã decât la cerere (judex non procedat ex officio), spre deosebire de activitatea executiv-administrativã care acţioneazã nu numai la cerere, ci şi din oficiu.
De asemenea, activitatea jurisdicţionalã se desfãşoarã în cadrul unei proceduri formale, caracterizatã prin publicitate, contradictorialitate, oralitate.
Niciunul dintre aceste elemente de esenţa activitãţii de judecatã nu se regãsesc în structura organicã, funcţionalã şi formalã a Agenţiei Naţionale de Integritate.
Agenţia Naţionalã de Integritate nu desfãşoarã o activitate de jurisdicţie pentru cã în competenţa acesteia nu intrã soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea încãlcãrilor de lege. Agenţia nu pronunţã hotãrâri cu autoritate de lucru judecat, ci desfãşoarã o activitate de cercetare, de investigaţie, de constatare a unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridicã, iar în final, de sesizare a instanţelor judecãtoreşti sau, dupã caz, a altor autoritãţi şi instituţii competente, în vederea luãrii mãsurilor prevãzute de lege. Agenţia este subordonatã organic şi funcţional Consiliului Naţional de Integritate şi se aflã sun controlul Parlamentului. În sfârşit, procedura urmatã de Agenţie nu se identificã cu principiile care guverneazã procedura jurisdicţionalã.
Prin trãsãturile care o caracterizeazã, Agenţia Naţionalã de Integritate se defineşte - aşa cum expres se aratã în <>art. 13 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 - ca fiind o autoritate administrativã autonomã.
Deosebit de considerentele expuse mai sus, divergente în raport cu soluţia adoptatã prin votul majoritar, admitem cã unele dispoziţii ale legii - examinate de Curte dar care nu fac obiectul analizei noastre - sunt susceptibile de criticã din punct de vedere constituţional. Având însã în vedere cã instanţa de contencios constituţional nu se poate sesiza din oficiu, exprimãm punctul de vedere cã aceste dispoziţii legale urmau a fi examinate numai dupã ce Curtea va fi fost sesizatã în condiţiile prevãzute de lege.
Judecãtori,
Nicolae Cochinescu Petre Lãzãroiu Augustin Zegrean
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Yes I just noticed the comma in this one, however it still added the comment here whereas in the rest it is a dot and di8;#&d217nt work Those andro51 one’s will just send anyone using them to a page where it announces that the Space is deleted So I will be losing quite a few friends I think, well unless they read the e mail that I sent to everyone today Have a lovely time later Red Androgoth XXx
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
