Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 413 din 6 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor titlului I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor titlului I din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 . Excepţia a fost ridicatã de Elena Ecaterina Popescu în Dosarul nr. 10.309/2001 al Tribunalului Iaşi. La apelul nominal este prezentã Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicinã Veterinarã "Ion Ionescu de la Brad" din Iaşi, prin consilier juridic Toader Postelnicu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Universitãţii de Ştiinţe Agricole şi Medicinã Veterinarã "Ion Ionescu de la Brad" din Iaşi solicitã respingerea excepţiei, arãtând cã textele criticate nu contravin prevederilor constituţionale. Astfel privitor la susţinerea potrivit cãreia textele criticate ar contraveni prevederilor art. 135 alin. (6) din Constituţie, aratã cã prin modificarea alin. (4) şi abrogarea alin. (5) ale <>art. 16 din Legea nr. 10/2001 nu s-a creat un vid legislativ, întrucât sunt în vigoare dispoziţiile <>Legii nr. 18/1991 , ale <>Legii nr. 112/1995 şi ale <>Legii nr. 10/2001 . Legiuitorul a instituit însã dispoziţii distincte cu privire la proprietatea statului, care, însã, nu contravin Constituţiei. Astfel susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia beneficiarii vreunui drept stabilit de <>Legea nr. 10/2001 nu-şi mai pot realiza acel drept este nefondatã, deoarece <>Legea nr. 10/2001 prevede, în cazul terenurilor aflate în domeniul public, restituirea prin echivalent, dând astfel posibilitatea acţionãrii pe calea dreptului comun. Cu privire la încãlcarea art. 114 alin. (4) din Constituţie se aratã cã adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 este justificatã de un caz excepţional, astfel cum a fost definit prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 65/1995 . Şi, în sfârşit, în legãturã cu încãlcarea alin. (1) al art. 114 din Constituţie, aratã, de asemenea, cã emiterea de ordonanţe de cãtre Guvern este limitatã la domenii care nu fac obiectul legii organice numai în ceea ce priveşte ordonanţele emise în temeiul unei legi de abilitare. Aceastã limitare nu priveşte însã şi ordonanţele de urgenţã. Invocã în acest sens jurisprudenţa Curţii. În susţinere se depun note scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiatã, arãtând cã textele criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 21 aprilie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 10.309/2001, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor titlului I din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 . Excepţia a fost ridicatã de Elena Ecaterina Popescu. În motivarea excepţiei se susţine cã prin abrogarea alin. (5) al <>art. 16 din Legea nr. 10/2001 "se creeazã un vid legislativ privind reglementarea imobilelor preluate fãrã titlu valabil, aflate în posesia statului". În acest fel se încalcã art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece, susţine autorul excepţiei, "persoane aflate în aceeaşi situaţie nu împãrtãşesc aceeaşi soartã, şi anume în cazul unui imobil preluat de stat fãrã titlu valabil şi aflat în posesia sa, adicã la o societate aparţinând APAPS-ului, restituirea în naturã este regula, pe când în cazul imobilelor aflate în posesia statului şi trecute în administrarea unei instituţii de învãţãmânt situaţia este opusã". De asemenea autorul excepţiei apreciazã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 114 alin. (1) şi (4), precum şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie. Instanţa de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul, în punctul sãu de vedere, aratã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã art. 16 din Constituţie, deoarece nu se poate considera cã existã discriminare între persoanele care, înaintea intrãrii în vigoare a textului legal criticat, puteau beneficia de mãsuri reparatorii, iar dupã acest moment nu mai sunt considerate persoane îndreptãţite. Se aratã cã este neîntemeiatã şi critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia ordonanţa de urgenţã ar încãlca dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie, deoarece interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele simple iar nu şi pe cele de urgenţã. De altfel, o asemenea limitare nu este prevãzutã în art. 114 alin. (4) din Constituţie, deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unor mãsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public poate reclama instituirea unei reglementãri de domeniul legii organice. Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, apreciazã, de asemenea, cã textele legale criticate nu creeazã nici o discriminare între persoanele îndreptãţite la mãsurile instituite prin aceastã lege de retrocedare. În ceea ce priveşte art. 135 alin. (6) din Legea fundamentalã se aratã cã aceste dispoziţii constituţionale se aplicã numai dupã reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, ele neavând aplicabilitate în cazul de faţã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile titlului I din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , care au urmãtorul conţinut: TITLUL I: Modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 <>Art. I. Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã: 1. La articolul 3 se introduce alineatul (2) cu urmãtorul cuprins: "(2) Ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unitãţilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societãţile naţionale, societãţile comerciale cu capital de stat, precum şi cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptãţite şi nu fac obiectul prezentei legi." 2. Alineatul (4) al articolului 16 va avea urmãtorul cuprins: "(4) Bunurile stabilite potrivit procedurii prevãzute la alin. (2) sunt, pe durata afectaţiunii de interes public, bunuri proprietate publicã şi au regimul prevãzut de lege." 3. Alineatul (5) al articolului 16 se abrogã. 4. La articolul 34 se introduce alineatul (5) cu urmãtorul cuprins: "(5) În vederea asigurãrii surselor pentru acordarea mãsurilor reparatorii în echivalent sub formã de titluri de valoare nominalã şi prin acţiuni, se rezervã o cotã de pânã la 20% din capitalul social de la societãţile sau companiile naţionale rezultate din reorganizarea regiilor autonome. Stabilirea cotelor şi alocarea titlurilor de valoare nominalã sau, dupã caz, a acţiunilor se fac potrivit normelor metodologice aprobate prin hotãrâre a Guvernului." 5. La articolul 51 se introduc alineatele (2) şi (3) cu urmãtorul cuprins: "(2) Cererile sau acţiunile în justiţie privind restituirea preţului actualizat plãtit de chiriaşii ale cãror contracte de vânzare-cumpãrare, încheiate cu eludarea prevederilor <>Legii nr. 112/1995 , au fost desfiinţate prin hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, sunt scutite de taxe de timbru. (3) Plata sumelor prevãzute la alin. (2) se face de cãtre Ministerul Finanţelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul <>art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 ." 6. Dupã articolul 51 se introduce articolul 51^1 cu urmãtorul cuprins: "Art. 51^1. - În vederea organizãrii executãrii prevederilor prezentei legi, Guvernul este abilitat sã emitã norme metodologice de aplicare unitarã a acesteia." Textele constituţionale invocate sunt art. 16 alin. (1), art. 114 alin. (1) şi (4) şi art. 135 alin. (6). Potrivit Constituţiei republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi renumerotarea textelor, art. 114 alin. (1) a devenit art. 115 alin. (1), art. 114 alin. (4) a devenit art. 115 alin. (4), iar art. 135 alin. (6) a devenit art. 136 alin. (5). Analizând susţinerile autorului excepţiei în lumina textelor constituţionale în vigoare la data adoptãrii ordonanţei de urgenţã, Curtea reţine urmãtoarele: Autorul excepţiei susţine cã prin abrogarea alin. (5) al <>art. 16 din Legea nr. 10/2001 "se creeazã un vid legislativ privind reglementarea imobilelor preluate fãrã titlu valabil, aflate în posesia statului". Având în vedere dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora "În exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului", Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa cã nu se poate substitui legiuitorului pentru completarea sau modificarea reglementãrilor adoptate, întrucât, conform dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este "[...] unica autoritate legiuitoare a ţãrii". De asemenea Curtea Constituţionalã, prin <>Decizia nr. 203 din 29 noiembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999, a statuat: "Curtea Constituţionalã nu decide dacã o lege este sau nu este bunã, dacã este sau nu este eficientã sau dacã este ori nu este oportunã. Numai Parlamentul poate hotãrî, în limitele prevãzute în Constituţie, asupra conţinutului reglementãrilor legale şi oportunitãţii acestora." Autorul excepţiei mai criticã dispoziţiile ordonanţei şi pe motiv cã înfrâng principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, deoarece, susţine acesta, "persoane care sunt în aceeaşi situaţie, deposedate fãrã titlu valabil de imobile aflate în detenţia statului, nu împãrtãşesc aceeaşi soartã", exemplificând aceastã susţinere printr-o comparaţie referitoare la cazul unui imobil preluat fãrã titlu valabil de la stat şi aflat în posesia unei societãţi aparţinând APAPS-ului, unde restituirea în naturã este regula, pe când pentru imobilele aflate în posesia unor unitãţi de învãţãmânt, restituirea în naturã nu constituie regula. Şi acest aspect a fost rezolvat de Curte în privinţa imobilelor preluate abuziv. Astfel prin <>Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, Curtea a statuat cã, fiind vorba despre acordarea, prin reglementãri legislative, a unor reparaţii pentru bunuri preluate de stat sau de alte persoane juridice în mod abuziv, dar pe baza unui titlu valabil, în sensul dispoziţiilor legale în vigoare la data preluãrii, legiuitorul este liber sã opteze în privinţa sferei bunurilor pentru care stabileşte mãsuri reparatorii, precum şi a întinderii şi a modalitãţii de acordare a acestora. Dispoziţiile ordonanţei nu instituie tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetãţeni aflaţi în situaţii identice, ci au în vedere situaţia concretã a bunurilor preluate. Considerentele din aceastã decizie sunt valabile şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi de naturã sã modifice jurisprudenţa Curţii. Autorul excepţiei mai criticã ordonanţa şi pe motiv cã ar contraveni prevederilor constituţionale ale art. 114 alin. (1) şi (4). În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat cã interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, aceastã interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevãzutã însã de alin. (4) al art. 114 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenţã, "deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unor mãsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementãri de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacã nu ar putea fi adoptatã, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitãţii constituţionale a instituţiei" (<>Decizia Curţii Constituţionale nr. 34/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998). De asemenea, Curtea a mai statuat cã ordonanţa de urgenţã nu este o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintã un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituţionale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, sã facã faţã unui caz excepţional. Consecventã acestei jurisprudenţe, Curtea a mai reţinut cã posibilitatea Guvernului ca, în cazuri excepţionale, sã poatã adopta ordonanţe de urgenţã, în mod limitat, chiar în domeniul rezervat legii organice, nu poate echivala cu un drept discreţionar al Guvernului şi, cu atât mai mult, aceastã abilitare constituţionalã nu poate justifica abuzul în emiterea ordonanţelor de urgenţã. Emiterea de cãtre executiv a ordonanţelor de urgenţã trebuie sã fie, în fiecare caz, justificatã de existenţa unor situaţii excepţionale, care impun adoptarea unor reglementãri urgente. În acest sens Curtea Constituţionalã, prin <>Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, referindu-se la cazul excepţional, de care depinde legitimitatea constituţionalã a emiterii unei ordonanţe de urgenţã, a statuat cã acesta este definit în raport de "necesitatea şi urgenţa reglementãrii unei situaţii care, datoritã circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public". Nici în acest caz nu sunt temeiuri pentru a se renunţa la aceastã jurisprudenţã. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia ordonanţa criticatã ar contraveni prevederilor art. 135 alin. (6) din Constituţie, Curtea urmeazã a observa cã scopul <>Legii nr. 10/2001 este restituirea, în naturã sau prin echivalent valoric, a imobilelor preluate în mod abuziv de cãtre stat. Întrucât persoanele în cauzã nu au calitatea de proprietari în momentul solicitãrii restituirii, principiul constituţional al garantãrii proprietãţii funcţioneazã în condiţiile existenţei titlului de proprietate eliberat cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel încât acest principiu poate fi invocat în atare condiţii. În fine, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii unor dispoziţii din <>Legea nr. 10/2001 , astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , Curtea s-a mai pronunţat. Astfel, prin <>Decizia nr. 246 din 10 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 28 iulie 2003, şi prin <>Decizia nr. 316 din 17 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 8 august 2003, Curtea a statuat cã dispoziţiile <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu contravin dispoziţiilor constituţionale privind proprietatea.
Faţã de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor titlului I din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Elena Ecaterina Popescu în Dosarul nr. 10.309/2001 al Tribunalului Iaşi. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 noiembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Maria Bratu ------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
