Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 413 din 26 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) si (5) si ale art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 109 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 252 din 15 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (5) şi ale <>art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale <>art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Aristotel Mihail Popa în Dosarul nr. 1.141/310/2008 al Judecãtoriei Sinaia.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii Constituţionale acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.141/310/2008, Judecãtoria Sinaia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi (5) şi ale <>art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale <>art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Aristotel Mihail Popa într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine neconstituţionalitatea textelor legale criticate "în mãsura în care se interpreteazã cã agentul constatator este îndreptãţit sã aplice sancţiuni chiar şi atunci când subzistã una dintre cauzele care înlãturã caracterul contravenţional al faptei," acestea fiind constate doar de instanţa de judecatã. Altfel spus, contravenientul este sancţionat şi în situaţia în care nu este rãspunzãtor de încãlcarea legii, revenindu-i însã sarcina injustã de a-şi dovedi nevinovãţia ulterior, în mod obligatoriu în cadrul unui proces. Chiar dacã, teoretic, în faţa magistratului acesta beneficiazã de garanţiile unui proces echitabil, este încãlcatã în continuare prezumţia de nevinovãţie, aplicabilã, prin asimilare cu procedura penalã, şi în domeniu contravenţional şi, în esenţa ei, chiar şi în materie civilã, aspect reţinut de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Hotãrârile Anghel împotriva României, 2008, şi Erkner şi Hofauer, 1987. Caracterul inechitabil al procedurii instituite de <>art. 11 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 are aşadar douã laturi principale, semnalate şi în doctrina de specialitate, şi anume: imposibilitatea agentului constatator de a verifica existenţa unor cauze justificative sau care exclud vinovãţia şi necesitatea declanşãrii unui proces, cu cheltuieli materiale şi de timp, în cadrul cãruia, prin rãsturnarea sarcinii probei şi a încãlcãrii prezumţiei de nevinovãţie, contravenientul trebuie sã îşi dovedeascã nevinovãţia. Aceeaşi procedurã prezintã şi alte "neajunsuri", legate de faptul cã instanţa competentã este cea în a cãrei razã a fost constatatã fapta, precum şi citarea, în faţa aceleiaşi instanţe, a tuturor martorilor indicaţi în procesul-verbal sau a altor persoane în mãsurã sã contribuie la rezolvarea cauzei.
Judecãtoria Sinaia apreciazã cã textele legale criticate sunt constituţionale. Problema stabilirii vinovãţiei în materia contravenţiilor nu are în vedere faza extrajudiciarã a sancţiunii administrative, ci faza judiciarã a acesteia, ceea ce presupune respectarea dreptului la un proces echitabil în cadrul cãruia instanţa va constata existenţa cauzelor care înlãturã caracterul contravenţional al faptei, dupã administrarea tuturor probelor necesare, utile şi concludente.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (5) şi ale <>art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale <>art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale. Faptul cã sancţiunile contravenţionale se aplicã de cãtre poliţistul rutier reprezintã expresia competenţei atribuite de legiuitor, potrivit art. 1 alin. (3) şi <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , mãsurile astfel dispuse fiind supuse controlului judecãtoresc pe calea plângerii contravenţionale care, în temeiul art. 118 alin. (2) din acelaşi act normativ, suspendã executarea acestor mãsuri, pânã la data rãmânerii definitive şi irevocabile a hotãrârii judecãtoreşti.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art.146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1) şi (5) şi ale <>art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, precum şi prevederile art.109 alin.(1) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (5) şi ale <>art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor au urmãtorul conţinut:
- Art. 11: "(1) Caracterul contravenţional al faptei este înlãturat în cazul legitimei apãrãri, stãrii de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitãţii, beţiei involuntare complete, erorii de fapt, precum şi infirmitãţii, dacã are legãturã cu fapta sãvârşitã. (...)
(5) Cauzele care înlãturã caracterul contravenţional al faptei se constatã numai de instanţa de judecatã.";
- Art. 21 alin. (1): "(1) În cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplicã şi sancţiunea."
Prevederile <>art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice au urmãtoarea redactare:
- Art. 109 alin. (1): "(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de cãtre poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de cãtre poliţiştii de frontierã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 23 alin. (11) din Constituţie, precum şi art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, reglementãri care consacrã dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovãţie.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiei a mai fost supusã controlului de constituţionalitate, atât în integralitatea sa, cât şi cu privire la texte distincte din conţinutul sãu.
Astfel, în jurisprudenţa sa în materie, de exemplu <>Decizia nr. 349 din 18 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003, Curtea a conchis, pentru argumentele acolo arãtate, cã "Nu se poate reţine deci cã se încalcã principiul prezumţiei de nevinovãţie, dat fiind cã persoana împotriva cãreia s-a întocmit procesulverbal de constatare a contravenţiei nu este pusã în faţa unui verdict definitiv de vinovãţie şi de rãspundere, ci doar în faţa unui act administrativ de constatare, ale cãrui efecte pot fi înlãturate prin exercitarea cãilor de atac prevãzute de lege." În ceea ce priveşte contestarea caracterului echitabil al procedurii contravenţionale, Curtea a mai reţinut, cu acelaşi prilej, cã "şi aceastã susţinere este nefondatã, în condiţiile în care, aşa cum s-a arãtat, legea prevede posibilitatea atacãrii în justiţie a actului de constatare a contravenţiei şi deci examinarea cazului de cãtre un judecãtor independent şi imparţial."
Tot astfel, prin <>Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea a arãtat, în esenţã, cã dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 instituie, într-adevãr, anumite reguli speciale de procedurã, în virtutea cãrora sarcina probei aparţine celui care afirmã ceva în instanţã, însã instanţa de judecatã competentã sã soluţioneze plângerea contravenţionalã verificã legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat, prin administrarea tuturor probelor necesare, utile şi concludente, între care ascultarea reclamantului, a martorilor şi a organului constatator care a aplicat sancţiunea, pronunţând o hotãrâre care este supusã recursului, fãrã ca motivarea acestuia sã fie obligatorie. Prin urmare, din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã rãsturnarea sarcinii probei, ceea ce ar fi contrar intereselor contravenientului, ci, mai degrabã, exercitarea dreptului la apãrare.
Cele reţinute de instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa sa în materie, cu privire la încãlcarea dreptului la un proces echitabil şi a prezumţiei de nevinovãţie, se menţin şi în prezenta cauzã.
În plus, autorul excepţiei apreciazã ca fiind contrar principiilor de drept invocate faptul cã, potrivit <>art. 11 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , cauzele care înlãturã caracterul contravenţional al faptei se constatã numai de instanţa de judecatã, nu şi de agentul constatator, fiind necesarã introducerea unei acţiuni în justiţie pentru dovedirea nevinovãţiei contravenientului. Or, Curtea constatã cã acest text nu poate fi privit ca o nesocotire a dreptului la un proces echitabil sau a prezumţiei de nevinovãţie, ci, dimpotrivã, se constituie ca o garanţie a exercitãrii acestor drepturi şi principii, având în vedere cã rolul esenţial al instanţei de judecatã, caracterizatã prin independenţã şi imparţialitate, este acela de aflare a adevãrului, prin corecta interpretare şi aplicare a legii, şi, dupã caz, de stabilire a gradului de vinovãţie şi a sancţiunii corespunzãtoare. Aşadar, constatarea existenţei cauzelor care înlãturã caracterul contravenţional al faptei reprezintã o componentã a actului de înfãptuire a justiţiei care, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentalã, se realizeazã prin instanţele judecãtoreşti stabilite de lege, şi nu de organele administrative ale statului.
Curtea mai constatã cã afirmaţiile autorului excepţiei referitoare la alte "neajunsuri" ale procedurii contravenţionale privind, de pildã, competenţa teritorialã de judecatã, care aparţine instanţei în a cãrei razã a fost constatatã fapta, şi în faţa cãreia sunt citate atât pãrţile, cât şi martorii, nu sunt de naturã sã încalce prevederile constituţionale şi convenţionale invocate. Stabilirea competenţei teritoriale de judecatã în funcţie de un anumit criteriu obiectiv reprezintã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, atributul exclusiv al legiuitorului, şi nu poate avea consecinţe negative în planul respectãrii dreptului la un proces echitabil sau al prezumţiei de nevinovãţie.
În sfârşit, cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã, faţã de prevederile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei, Curtea reţine cã aceasta nu poate fi primitã, în contextul argumentelor învederate mai sus.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (5) şi ale <>art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale <>art. 109 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Aristotel Mihail Popa în Dosarul nr. 1.141/310/2008 al Judecãtoriei Sinaia.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
