Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 412 din 7 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 262, art. 264 si art. 275-278 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 393 din 3 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262, 264 şi 275-278 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marian Ifrim şi Miticã Ifrim în Dosarul nr. 1.730/91/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.730/91/2008, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262, 264 şi 275-278 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marian Ifrim şi Miticã Ifrim.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prevederile art. 275-278 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale deoarece limiteazã dreptul de acces la justiţie al învinuitului sau inculpatului împotriva actelor sau mãsurilor luate de cãtre procuror. Împotriva actelor şi mãsurilor procurorului învinuitul sau inculpatul nu poate face plângere în faţa niciunei instanţe, ci doar în faţa prim-procurorului parchetului, a procurorului general, a procurorului şef de secţie sau a procurorului ierarhic superior. Se aratã în acest sens cã reglementarea legalã este deficitarã, deoarece în cazul unor acte ale procurorului, respectiv al soluţiilor de neîncepere a urmãririi penale, de scoatere de sub urmãrire penalã, de clasare sau de încetare a procesului penal, partea interesatã are deschisã calea la instanţã, în condiţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. În cazul altor acte ale procurorului, cum este situaţia celor în speţã, de nesoluţionare a cererilor inculpaţilor de administrare de probatorii în cursul urmãririi penale, aceştia nu au o cale de a se plânge instanţei pe parcursul urmãririi penale, ci doar de a se plânge instanţei dupã trimiterea lor în judecatã prin rechizitoriu, ceea ce este tardiv pentru dreptul lor la apãrare în condiţii de egalitate cu parchetul. Dreptul la apãrare, conjugat cu dreptul de acces la o instanţã, presupune ca pe parcursul urmãririi penale inculpaţii sã se poatã adresa unei instanţe împotriva abuzurilor organelor de urmãrire penalã, concretizate, în speţã, în neadministrarea de probatorii în apãrare. Cât priveşte art. 262 şi 264 din Codul de procedurã penalã, se susţine cã încalcã dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil, deoarece permit emiterea rechizitoriului chiar şi când plângerea împotriva actelor procurorului conform art. 275-278 din Codul de procedurã penalã nu a fost soluţionatã.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Apreciazã cã inculpaţii nu invocã o neconcordanţã a prevederilor legale criticate cu Constituţia, ci o completare a Codului de procedurã penalã.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 262 cu denumirea marginalã Rezolvarea cauzelor, art. 264 - Actul de sesizare a instanţei, art. 275 - Dreptul de a face plângere, art. 276 - Obligaţia de înaintare a plângerii, art. 277 - Termenul de rezolvare şi ale art. 278 - Plângerea contra actelor procurorului, toate din Codul de procedurã penalã.
În motivarea excepţiei se invocã dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã asupra prevederilor art. 278 din Codul de procedurã penalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 540 din 7 decembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005, şi prin Decizia nr. 301 din 9 iunie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 1 august 2005, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej Curtea a observat cã nu pot fi reţinute susţinerile privind contrarietatea dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedurã penalã cu cele ale Legii fundamentale şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, pe motiv cã acestea nu reglementeazã posibilitatea persoanei interesate de a ataca în faţa instanţei mãsura luatã ori actul efectuat de procuror ori în baza dispoziţiilor acestuia, altul decât soluţia de netrimitere în judecatã. Sub acest aspect, se observã cã autorul excepţiei solicitã în realitate completarea prevederilor de lege criticate, în sensul de a se permite atacarea la instanţele judecãtoreşti nu doar a rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, ci şi a "actelor de începere a urmãririi penale, de redeschidere a urmãririi penale ori de punere în mişcare a acţiunii penale", ceea ce este contrar atât dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în conformitate cu care, în exercitarea controlului, "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", cât şi prevederilor constituţionale cuprinse în art. 61 alin. (1), potrivit cãrora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii".
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele deciziilor mai sus amintite îşi menţin valabilitatea, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 275-277 din Codul de procedurã penalã, în raport cu care nu au fost formulate critici distincte.
Cât priveşte prevederile art. 262 şi 264 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã acestea nu aduc atingere dreptului la apãrare, întrucât, în mãsura în care partea interesatã considerã cã procurorul a pronunţat în mod discreţionar una dintre soluţiile menţionate în textul legal criticat, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arãta judecãtorului în ce constã nelegalitatea comisã, precum şi, în cazul dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, pe aceea de a formula, potrivit art. 278 şi 278^1 din Codul de procedurã penalã, plângere contra actelor procurorului la procurorul ierarhic superior ori la instanţa de judecatã, dupã caz. De altfel şi cu privire la aceste texte de lege autorul solicitã în realitate o completare, ceea ce, pentru considerentele menţionate, excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262, art. 264 şi art. 275-278 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marian Ifrim şi Miticã Ifrim în Dosarul nr. 1.730/91/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
