Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 412 din 14 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Dana Titian - procuror Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Ştefan Coste în Dosarul nr. 1.117/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal rãspunde avocatul Dan Constantin Tudurache pentru autorul excepţiei, lipsã fiind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei, arãtând cã dispoziţia de lege criticatã este neconstituţionalã prin faptul cã stabileşte contribuţia lunarã obligatorie la fondul de asigurãri sociale de sãnãtate în procent unic de 6,5%, aplicat la totalitatea veniturilor realizate, instituind astfel privilegii şi discriminãri, întrucât asiguraţii plãtesc contribuţii diferite, în raport cu veniturile realizate, dar beneficiazã de aceleaşi servicii, fiind favorizaţi cei care au venituri mai reduse. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile de lege criticate nu creeazã privilegii şi discriminãri şi nu încalcã prevederile din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei. Prin dispoziţiile de lege criticate se asigurã pentru toate persoanele posibilitatea de a beneficia, în condiţii identice, de asistenţã pentru apãrarea şi restabilirea sãnãtãţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 16 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.117/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Ştefan Coste. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , stabilind contribuţia lunarã obligatorie la fondul de asigurãri sociale de sãnãtate în procent unic de 6,5%, aplicat la totalitatea veniturilor realizate, instituie privilegii şi creeazã discriminãri, întrucât asiguraţii plãtesc contribuţii diferite, în raport cu veniturile realizate, dar beneficiazã de aceleaşi servicii, fiind favorizaţi cei care au venituri mai reduse. Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece contribuţiile la fondul naţional de asigurãri de sãnãtate, prin caracterul lor obligatoriu, consacrat de art. 1 alin. (2) lit. d) şi de <>art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , sunt asimilate din punct de vedere fiscal taxelor şi impozitelor, iar obligaţia cetãţenilor de a contribui prin impozite, taxe sau alte aporturi asemãnãtoare la cheltuielile publice este consacratã de dispoziţiile art. 56 din Constituţie. Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã este rolul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozite, precum şi cuantumul acestora şi cã numai acesta poate dispune asupra eventualelor scutiri, reduceri sau alte facilitãţi în funcţie de situaţiile date. De asemenea, aratã cã a stabili cã cei care realizeazã venituri mai mici decât venitul de bazã minim brut pe ţarã sau decât venitul mediu pe economie trebuie sã plãteascã o cotã de 6,5% calculatã la aceste venituri nu înseamnã o încãlcare a dispoziţiilor art. 16 din Legea fundamentalã. Faptul cã persoanele care realizeazã venituri din activitãţi independente, respectiv din desfãşurarea activitãţii de notar public în cazul autorului excepţiei, nu au fost puse pe acelaşi plan cu cei care obţin venituri din indemnizaţiile de şomaj, alocaţiile de sprijin, agriculturã şi silviculturã sau din cedarea folosinţei bunurilor sau din dividende şi dobânzi nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, atât timp cât legiuitorul a apreciat cã este just ca cei care obţin venituri mai mari sã aibã o contribuţie corespunzãtoare la constituirea fondului naţional de asigurãri de sãnãtate, principiul solidaritãţii prevalând în acest caz. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (3) din Constituţie, organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurãri sociale se stabilesc potrivit legii. Astfel, potrivit acestor prevederi constituţionale, intrã în atribuţiile exclusive ale legiuitorului reglementarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, care include şi modul de finanţare a acestui sistem, respectiv obligaţia persoanelor asigurate şi a angajatorilor de a plãti o contribuţie bãneascã lunarã la fondul unic naţional de asigurãri sociale de sãnãtate, în raport cu veniturile realizate, respectiv cu drepturile salariale achitate. Totodatã, textul de lege criticat conţinând dispoziţii care prevãd modul de stabilire a contribuţiei bãneşti lunare pentru asigurãrile de sãnãtate, datoratã de persoanele asigurate prevãzute în cuprinsul textului, care se determinã sub forma unei cote de 6,5% aplicate asupra veniturilor realizate, în raport cu situaţia în care se aflã fiecare categorie de persoane asigurate, nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, ce consacrã principiul egalitãţii, întrucât nu instituie privilegii sau discriminãri. În continuare, aratã cã persoanele asigurate, care exercitã profesii liberale sau activitãţi independente, autorizate, potrivit legii, pot realiza venituri mai mari decât veniturile obţinute de celelalte categorii de persoane asigurate, prevãzute în cuprinsul textului de lege criticat şi, în consecinţã, vor datora un cuantum mai mare al contribuţiei lunare pentru asigurãri de sãnãtate, în baza principiului solidaritãţii şi al subsidiaritãţii, ce guverneazã funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, instituit prin <>art. 1 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 . Aceastã situaţie diferitã justificã în mod obiectiv şi rezonabil un tratament juridic diferenţiat, astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul cã egalitatea nu înseamnã uniformitate şi cã pot fi instituite tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane sau grupuri, dacã existã o justificare obiectivã şi rezonabilã. Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, iar critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 faţã de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu poate fi reţinutã, deoarece dispoziţiile de lege criticate, referitoare la obligativitatea persoanei asigurate de a plãti o cotã de 6,5% din venitul lunar realizat la fondul de asigurãri de sãnãtate, nu aduc atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare. În acest sens, Curtea Constituţionalã a reţinut în jurisprudenţa sa cã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, iar violarea principiului egalitãţii şi nediscriminãrii ar putea exista atunci când se aplicã un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã sã existe o motivare obiectivã şi rezonabilã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, cu urmãtorul conţinut: - Art. 51 alin. (2): "Contribuţia lunarã a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplicã asupra: a) veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit: b) veniturilor din activitãţi desfãşurate de persoane care exercitã profesii liberale sau autorizate potrivit legii sã desfãşoare activitãţi independente; c) veniturilor din agriculturã şi silviculturã, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadreazã la lit. b); d) indemnizaţiilor de şomaj şi alocaţiilor de sprijin; e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizeazã venituri de natura celor prevãzute la lit. a)-d)." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), care au urmãtorul conţinut: "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , asigurãrile sociale de sãnãtate, ca principal sistem de finanţare a ocrotirii şi promovãrii sãnãtãţii populaţiei, sunt obligatorii. Aceste prevederi reprezintã o concretizare a dreptului la ocrotirea sãnãtãţii, consacrat de art. 34 din Constituţie, precum şi a obligaţiei statului de a garanta şi asigura exerciţiul acestui drept fundamental. Susţinerea financiarã a asigurãrilor sociale de sãnãtate se realizeazã prin fondul unic de asigurãri sociale de sãnãtate, care, conform art. 2 alin. (2) din aceeaşi ordonanţã, se constituie din contribuţia de asigurãri sociale de sãnãtate suportatã de asiguraţi, de persoanele fizice şi juridice care angajeazã personalul salariat, din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse - donaţii, sponsorizãri, dobânzi, potrivit legii. Conform <>art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , au calitatea de asigurat toţi cetãţenii români cu domiciliul în ţarã, precum şi cetãţenii strãini şi apatrizii care au domiciliul sau reşedinţa în România, toţi aceştia având obligaţia plãţii contribuţiei de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizeazã. Persoanele fizice care au calitatea de asiguraţi au dreptul, potrivit <>art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , fãrã nici o deosebire, la un pachet de servicii de bazã care cuprinde servicii medicale, servicii de îngrijire a sãnãtãţii, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale. Curtea observã cã, potrivit dispoziţiilor de lege criticate prin excepţia de neconstituţionalitate, "persoana asiguratã are obligaţia plãţii unei contribuţii bãneşti lunare, pentru asigurãrile de sãnãtate (...)", care este stabilitã sub forma cotei unice de 6,5%, aplicatã asupra veniturilor realizate. Sub acest aspect textul de lege criticat nu instituie nici privilegii şi nici discriminãri. De asemenea, Curtea constatã cã, într-adevãr, valoarea contribuţiei diferã de la persoanã la persoanã, în raport cu cuantumul veniturilor realizate, dar aceastã diferenţã este rezonabilã şi justificatã de situaţia obiectiv deosebitã în care se aflã persoanele care realizeazã venituri mai mari faţã de cele ale cãror venituri sunt mai reduse. Soluţia legislativã, criticatã de autorul excepţiei, este justificatã şi de principiul solidaritãţii şi subsidiaritãţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, înscris în <>art. 1 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 . Solidaritatea socialã presupune ca orice persoanã asiguratã sã beneficieze, la nevoie, în condiţii identice de asistenţã pentru apãrarea şi restabilirea sãnãtãţii, chiar dacã posibilitãţile sale materiale, determinate de nivelul veniturilor realizate, i-au permis o contribuţie mai redusã la constituirea fondului de asigurãri de sãnãtate. De altfel, în nici un caz nu se poate estima anticipat cine, când şi de ce anume servicii medicale ori de alte mãsuri de ocrotire a sãnãtãţii va avea nevoie. Totodatã, Curtea observã cã principiul constituţional al aşezãrii juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice, prevãzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie, impune, de asemenea, diferenţierea contribuţiei în funcţie de veniturile realizate, cota de contribuţie lunarã a persoanei asigurate, exprimatã procentual, este unicã, neavând caracter progresiv, diferenţa valoricã a contribuţiei fiind determinatã de nivelul diferit al veniturilor. De asemenea, prin <>Decizia nr. 243 din 27 mai 2004 , referitoare la dispoziţiile art. 13, art. 52 alin. (2) şi <>art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 28 iunie 2004, Curtea a reţinut cã reglementarea legalã a organizãrii şi funcţionãrii sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate prevede obligaţia generalã a persoanelor asigurate şi a angajatorilor (persoane juridice şi persoane fizice) de a plãti contribuţia, în raport cu veniturile realizate ori cu drepturile salariale achitate, la fondul de asigurãri de sãnãtate, fãrã a institui privilegii sau discriminãri.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Ştefan Coste în Dosarul nr. 1.117/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
