Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 412 din 13 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 406 din 18 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Damian Tamaş în Dosarul nr. 4.929/110/2008 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.929/110/2008, Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Damian Tamaş.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21, 44, 53, 135 şi 136 din Constituţie, deoarece instituie dreptul lichidatorului judiciar de a cere tragerea la rãspundere a administratorului societãţii comerciale pentru producerea stãrii de insolvenţã, în condiţiile în care cererea se întemeiazã pe raportul întocmit de însuşi lichidatorul judiciar. Pe de altã parte, contrar prevederilor constituţionale amintite, <>art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu prevede cãi de atac împotriva hotãrârii prin care instanţa se pronunţã cu privire la cererea administratorului ori a lichidatorului judiciar.
Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are urmãtorul conţinut: "(1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cãrora le-ar fi imputabilã apariţia stãrii de insolvenţã a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecãtorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoanã juridicã, ajuns în stare de insolvenţã, sã fie suportatã de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societãţii, precum şi de orice altã persoanã care a cauzat starea de insolvenţã a debitorului, prin una dintre urmãtoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au fãcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activitãţi care ducea, în mod vãdit, persoana juridicã la încetarea de plãţi;
d) au ţinut o contabilitate fictivã, au fãcut sã disparã unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mãrit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinãtoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetãrii de plãţi;
g) în luna precedentã încetãrii plãţilor, au plãtit sau au dispus sã se plãteascã cu preferinţã unui creditor, în dauna celorlalţi creditori."
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încãlcate sunt cele ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 135 privind economia şi ale art. 136 referitor la proprietatea privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Prevederile <>art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru critici de neconstituţionalitate similare. De exemplu, prin <>Decizia nr. 617 din 27 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, şi <>Decizia nr. 724 din 7 mai 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009, Curtea a reţinut cã dispoziţiile <>Legii nr. 85/2006 pun la dispoziţia creditorilor mijloace şi instrumente specifice în scopul satisfacerii creanţelor în situaţia în care starea de insolvenţã a societãţii a fost cauzatã prin una dintre faptele prevãzute la alin. (1) al art. 138 din lege. Astfel, acţiunea de stabilire a rãspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere din cadrul societãţii sau de conducere, precum şi a oricãror alte persoane şi de obligare a acestora la suportarea unei pãrţi din pasivul societãţii comerciale debitoare are un caracter special, justificat de particularitatea domeniului reglementat de <>Legea nr. 85/2006 . Potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (1), administratorul judiciar sau lichidatorul, dupã caz, are legitimare procesualã activã pentru a solicita angajarea rãspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvenţã a debitorului.
În condiţiile expres prevãzute de art. 138 alin. (3) din lege, dacã aceştia au omis sã indice, în raportul lor asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţã a patrimoniului debitorului persoanã juridicã ori dacã acesta a omis sã formuleze acţiunea de stabilire a rãspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societãţii comerciale şi rãspunderea acestor persoane ameninţã sã se prescrie, calitatea procesualã activã este dobânditã şi de comitetul creditorilor. Acesta reprezintã interesele creditorilor îndreptãţiţi sã participe la procedura insolvenţei, fiind ales de adunarea creditorilor şi format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii. Constituirea prin lege a comitetului reprezentativ justificã preocuparea legiuitorului de a reglementa în mod detaliat şi judicios toate aspectele ce ţin de procedura insolvenţei, care, de regulã, este o procedurã cu caracter colectiv, implicând participarea unui numãr mare de creditori care vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanţe. Curtea a constatat cã dispoziţiile referitoare la comitetul de creditori satisfac unul dintre imperativele legii, şi anume cadrul organizat, ca modalitate de manifestare a voinţei creditorilor participanţi la procedura insolvenţei.
În aceastã materie, legiuitorul a condiţionat valorificarea dreptului comitetului creditorilor de a formula acţiunea pentru stabilirea rãspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societãţii comerciale de exercitarea sa într-un anumit cadru, fãrã intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, de naturã a preveni abuzurile şi de a asigura protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte pãrţi. De altfel, Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procesual nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite.
Considerentele şi soluţia acestor decizii sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Damian Tamaş în Dosarul nr. 4.929/110/2008 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
