Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 411 din 4 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2001
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţilor <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2001 , excepţie ridicatã de Sorin Hertea în Dosarul nr. 905/CA/2003 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia contencios administrativ. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se aratã cã dispoziţiile Constituţiei revizuite nu privesc actele normative adoptate anterior intrãrii sale în vigoare. Totodatã, se apreciazã cã, în ceea ce priveşte aplicarea art. 21 alin. (4) din Constituţia revizuitã şi republicatã, partea poate opta asupra modalitãţii de a se adresa justiţiei. În momentul în care a ales însã calea administrativ-jurisdicţionalã, aceasta este obligatã sã o urmeze.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 3 iulie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 905/CA/2003, Curtea de Apel Constanţa - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 , excepţie ridicatã de Sorin Hertea. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textul criticat încalcã dreptul la liberul acces în justiţie, prevãzut de art. 21 alin. (2) din Constituţie, şi obligaţia respectãrii Constituţiei şi a legilor, prevãzutã de art. 51 din Constituţie, "în mãsura în care este interpretat în sensul cã nu pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ decât deciziile emise de direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, nu şi actele de constatare sau celelalte acte care pot fi atacate doar prin procedura prevãzutã de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13 din 26 ianuarie 2001 , modificatã prin <>Legea nr. 506 din 4 octombrie 2001 ". Se aratã de cãtre autorul excepţiei cã problema care se pune "vizeazã interpretarea normei juridice, deoarece, dacã prevederile respective sunt interpretate în sensul cã nu pot fi atacate actele administrative pentru contestarea cãrora legiuitorul a instituit procedura specialã, prin adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 , rezultã cã dreptul persoanei vizate de acte de acest gen de a le contesta direct, nemijlocit, în instanţã este anulat. Or, art. 21 din Constituţie instituie principiul liberului acces la justiţie, principiu ce ar fi nesocotit printr-o astfel de interpretare a prevederilor <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 , modificatã". În concepţia autorului excepţiei, "trebuie avut în vedere însã cã scopul urmãrit de persoana care apeleazã la aceastã procedurã specialã şi scopul vizat de legiuitorul însuşi îl reprezintã anularea actelor administrative prin care se stabilesc impozite sau alte taxe ce sunt datorate în întregime sau parţial, nu anularea actelor jurisdicţionale emise de direcţiile generale ale finananţelor publice şi controlului de stat judeţene în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative". De asemenea, autorul excepţiei aratã cã "procedura instituitã de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 , modificatã, se completeazã cu prevederile <>Legii nr. 29/1990 , care reprezintã dreptul comun în materia contenciosului administrativ", lege care "stabileşte cã obiectul acţiunii în justiţie îl reprezintã anularea actului administrativ şi nu anularea soluţiei date de autoritatea emitentã". Curtea de Apel Constanţa - Secţia contencios administrativ considerã cã excepţia este nefondatã, întrucât introducerea cãii administrative de atac, prealabil învestirii instanţei, "nu este de naturã a conduce la concluzia cã, prin aceasta, s-ar încãlca dispoziţiile art. 21 din Constituţia României". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã. Se argumenteazã, în acest sens, cã, potrivit art. 1 din ordonanţa criticatã "toate categoriile de acte de naturã fiscalã [...] enumerate [...] au asigurate, potrivit ordonanţei de urgenţã, atât cãile jurisdicţionale administrative de atac, cât şi cãile de atac în contencios administrativ". Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 sunt constituţionale. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin care se susţine încãlcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, Avocatul Poporului aratã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece prevederile criticate asigurã tocmai accesul la justiţie dupã parcurgerea procedurilor administrativ-jurisdicţionale. Referitor la legitimitatea constituţionalã a unor astfel de proceduri prealabile, în punctul de vedere al Avocatului Poporului se menţioneazã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit cãreia existenţa unei proceduri prealabile administrativ-jurisdicţionale este acceptatã şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În legãturã cu invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 51 din Constituţie, Avocatul Poporului aratã cã susţinerile autorului excepţiei "sunt nerelevante pentru soluţionarea excepţiei de faţã, neavând incidenţã în cauzã". Potrivit acestui punct de vedere, "în realitate, ceea ce a determinat ridicarea excepţiei este modul de aplicare, de cãtre instanţa de judecatã a dispoziţiilor legale criticate". Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13 din 26 ianuarie 2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506 din 4 octombrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001. Textul criticat pentru neconstituţionalitate are urmãtorul cuprins: "Deciziile direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, precum şi deciziile Ministerului Finanţelor Publice pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competentã. Judecata se face în regim de urgenţã, cu participarea reprezentantului Ministerului Public". Critica de neconstituţionalitate constã în susţinerea cã textul menţionat încalcã principiul liberului acces în justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, şi obligaţia respectãrii Constituţiei şi a legilor, prevãzutã de art. 51 din Constituţie, devenit, dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 1 alin. (5), în mãsura în care este interpretat în sensul "cã pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ numai deciziile emise de direcţiile generale de finanţe publice şi controlului de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, nu şi actele administrative care stabilesc impozite şi alte taxe ale cãror cuantum sau existenţã se contestã". Cele douã texte constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt prevãzute în Constituţia României, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, şi au urmãtorul cuprins: - Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. (3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; - Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie." Autorul excepţiei a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (1) al <>art. 12 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 , determinat de faptul cã în prima instanţã acţiunea sa a fost respinsã ca inadmisibilã, întrucât nu a fãcut dovada cã s-a adresat anterior organelor administrative prevãzute de lege. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Referitor la dispoziţiile legale privind instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, de principiu, prin <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69/1994, stabilind cã "este de competenţa exclusivã a legiuitorului de a institui asemenea proceduri, destinate, în general, sã asigure soluţionarea mai rapidã a unor categorii de litigii, descongestionarea instanţelor judecãtoreşti de cauzele ce pot fi rezolvate pe aceastã cale, evitarea cheltuielilor de judecatã". În aceste condiţii, Curtea a reţinut cã "procedura administrativ-jurisdicţionalã constituie o mãsurã de protecţie care, deci, nu poate avea ca scop, în nici un mod, limitarea accesului la justiţie". Concluzia instanţei de contencios constituţional a fost în mod constant în sensul cã "Instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este contrarã principiului prevãzut de art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie, cât timp decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacatã în faţa unei instanţe judecãtoreşti". Jurisprudenţa Curţii Constituţionale este conformã cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, de exemplu, în cauza "Le Compte, Van Leuwen şi De Meyere contra Belgiei, 1981", a stabilit: "Raţiuni de flexibilitate şi eficienţã, care sunt pe deplin compatibile cu protecţia drepturilor omului, pot justifica intervenţia anterioarã a unor organe administrative sau profesionale [...]; un asemenea sistem poate fi reclamat de tradiţia juridicã a mai multor state membre ale Consiliului Europei." Pe de altã parte, Curtea reţine cã, în mãsura în care o astfel de procedurã prealabilã este prevãzutã de lege ca obligatorie, aceasta trebuie urmatã, în temeiul obligaţiei prevãzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Caracterul facultativ al jurisdicţiei speciale administrative prevãzut de art. 21 alin. (4) din Constituţie, nou-introdus, dupã revizuirea Constituţiei, nu poate constitui temei pentru susţinerea neconstituţionalitãţii textului de lege criticat, pentru cã dispoziţiile constituţionale nou-introduse nu sunt aplicabile situaţiilor anterioare intrãrii în vigoare a Constituţiei revizuite, în baza principiului constituţional al neretroactivitãţii legilor. De altfel, caracterul facultativ, prevãzut în prezent de Constituţie, permite celui îndreptãţit sã se adreseze fie organului administrativ-jurisdicţional, fie direct instanţei de judecatã. O datã aleasã însã calea administrativ-jurisdicţionalã, aceasta trebuie urmatã pânã la capãt, dupã care, în condiţiile legii, partea se poate adresa instanţei de judecatã în temeiul dreptului de acces la justiţie prevãzut de art. 21 din Constituţie. În speţã însã Curtea reţine cã, anterior revizuirii Constituţiei, procedura jurisdicţional-administrativã era obligatorie, conform legii. Este evident, în acelaşi timp, cã instanţa de judecatã având competenţa sã se pronunţe asupra deciziilor pronunţate de organul administrativ cu atribuţii jurisdicţionale, în final se pronunţã asupra actului pe care persoana nemulţumitã l-a contestat în faţa acestor organe administrativ-jurisdicţionale. Textul criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Prin <>Decizia nr. 119 din 11 aprilie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 8 iulie 2002, <>Decizia nr. 266 din 16 octombrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 3 decembrie 2002, şi <>Decizia nr. 7 din 14 ianuarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 26 martie 2003, Curtea Constituţionalã a respins excepţiile de neconstituţionalitate ca nefondate.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia României, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2001 , excepţie ridicatã de Sorin Hertea în Dosarul nr. 905/CA/2003 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia contencios administrativ. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 noiembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
