Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 411 din 12 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.035 din 9 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Grigore Tomescu în Dosarul nr. 1.258/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, arãtând cã pe calea excepţiei ridicate în cauzã se solicitã de fapt completarea normei criticate, ceea ce nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.258/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Grigore Tomescu într-o cauzã având ca obiect plângerea împotriva refuzului Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia militarã de a-i comunica, respectiv de a emite o ordonanţã de revocare a mãsurii reţinerii efectuate de organele fostului Minister de Interne în noaptea de 21/22 decembrie 1989.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat încalcã dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, prin aceea cã permite atacarea la instanţele judecãtoreşti numai a rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, legiuitorul scoţând de sub eficienţa acestui articol de lege alte acte sau mãsuri ale procurorului, precum, în speţa de faţã, refuzul acestuia de a emite o ordonanţã de revocare a mãsurii preventive a reţinerii. Totodatã, se aratã cã dispoziţiile legale criticate încalcã şi prevederile art. 53 din Constituţie, republicatã, întrucât "în nici un fel restricţia stabilitã prin art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã nu poate fi asimilatã vreuneia din situaţiile menţionate în acest articol constituţional".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã stabilirea mãsurilor şi a actelor de urmãrire penalã împotriva cãrora persoana nemulţumitã poate face plângere la instanţele judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care este prin urmare singurul în mãsurã sã procedeze la o eventualã extindere a sferei acestora.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale, respectiv celor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate de autorul excepţiei.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), ci constituie o aplicare a acestora, întrucât asigurã tocmai accesul liber la justiţie, respectiv posibilitatea atacãrii în faţa instanţei de judecatã a rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã. Prin aceste acte şi mãsuri ale procurorului se pune capãt conflictului de drept penal, ceea ce impune supunerea lor nu numai controlului ierarhic în cadrul Ministerului Public, ci şi controlului din partea instanţelor judecãtoreşti. În ceea ce priveşte critica aceluiaşi text formulatã faţã de prevederile art. 53 din Constituţie, republicatã, se apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã nu conţin restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertãţi. Se aratã totodatã cã limitarea, prin textul de lege criticat, a actelor procurorului împotriva cãrora se poate face plângere la instanţa de judecatã reprezintã o problemã de legiferare, iar nu de constituţionalitate.
În concluzie, Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora: "Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã."
Autorul excepţiei considerã cã aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 53, având urmãtorul conţinut:
- Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.";
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
De asemenea, autorul excepţiei invocã şi încãlcarea, prin dispoziţiile legale criticate, a prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi a prevederilor art. 13 din aceeaşi convenţie, privind dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, prin care legiuitorul a reglementat plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, au fost introduse prin <>Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, şi exprimã sensul <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 486 din 2 decembrie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998. Prin aceastã decizie, admiţând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 278 din Codul de procedurã penalã, referitoare la plângerea contra actelor procurorului, sunt constituţionale numai în mãsura în care nu opresc persoana nemulţumitã de soluţionarea plângerii împotriva mãsurilor luate sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta şi care nu ajung în faţa instanţelor judecãtoreşti sã se adreseze justiţiei. Curtea a reţinut cã, fiind vorba de acte prin care se înfãptuieşte justiţia, este firesc ca acestea sã fie verificate şi confirmate ori infirmate de instanţele judecãtoreşti, singurele autoritãţi prin a cãror activitate se realizeazã justiţia [art. 126 alin. (1) din Constituţie, republicatã].
Aşa fiind, Curtea reţine cã dispoziţiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã tocmai posibilitatea formulãrii plângerii la instanţa de judecatã împotriva acelor acte prin care procurorul soluţioneazã cauza penalã fãrã ca aceasta sã mai ajungã în faţa instanţei, respectiv împotriva "rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror", nu îngrãdesc liberul acces la justiţie, aşa cum neîntemeiat susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, ci, dimpotrivã, asigurã realizarea acestui drept în conformitate cu prevederile art. 21 din Constituţie, republicatã, respectiv cu prevederile art. 6 pct. 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Întrucât textul de lege criticat nu reglementeazã nici o restrângere a exerciţiului vreunui drept ori al unei libertãţi, ci dã expresie unui drept constituţional, prevederile art. 53 din Constituţie, republicatã, invocate de asemenea în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, nu sunt incidente în cauzã.
De altfel, ceea ce se vizeazã prin criticile formulate este extinderea art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi la alte situaţii neprevãzute în acest text legal, în sensul de a se permite atacarea la instanţele judecãtoreşti nu doar a rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, ci şi a altor acte sau mãsuri ale procurorului, precum, în speţa de faţã, refuzul acestuia de a emite o ordonanţã de revocare a mãsurii preventive a reţinerii. Or, dupã cum s-a mai reţinut de cãtre Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, acceptarea acestor critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, lucru care ar contraveni prevederilor art. 61 din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţãrii. Sub acest aspect jurisprudenţa Curţii Constituţionale este constantã, statornicind limite ale competenţei acesteia, cum ar fi: Curtea "nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea unor noi prevederi celor instituite" (<>Decizia nr. 45 din 2 mai 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995), "ea nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normã juridicã", spre a îndeplini rolul de "legislator pozitiv" (<>Decizia nr. 27 din 12 martie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Grigore Tomescu în Dosarul nr. 1.258/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
