Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 410 din 12 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), sintagma "ori alte operatiuni privind circulatia drogurilor", din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.049 din 12 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), sintagma "ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor", din <>Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã de Carmen Lidia Vidu în Dosarul nr. 6.390/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal rãspunde avocat Ioan Vlaic, pentru autoarea excepţiei, şi partea Adrian Constantin Cristache, personal, lipsã fiind pãrţile Ovidiu Marian Gavrilã, Relu Pãun şi Daniel Stãnescu, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul pe fond, avocatul autoarei excepţiei aratã cã textul de lege criticat încalcã prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie, republicatã, întrucât legiuitorul nu defineşte ce se înţelege prin "alte operaţiuni", respectiv în ce constã latura obiectivã a infracţiunii de trafic ilicit de droguri, ceea ce contravine principiului legalitãţii incriminãrii. Se mai aratã cã, în absenţa unei determinãri, prin lege, a laturii obiective a infracţiunii pe care o incrimineazã textul legal criticat, se lasã la liberul arbitru al organelor de cercetare penalã calificarea unei conduite umane concrete ca fiind infracţiune, ceea ce încalcã principiul separaţiei puterilor în stat. În concluzie, se solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulatã.
Partea Adrian Constantin Cristache, având cuvântul pe fond, lasã la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul legal criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei. Se menţioneazã cã interpretarea sintagmei criticate trebuie sã se realizeze cu luarea în considerare a cadrului normativ în materie, respectiv a <>Legii nr. 73/1969 privind regimul produselor şi al substanţelor stupefiante, şi a Convenţiei contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 1988, ratificatã de România prin <>Legea nr. 118/1992 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierea din 24 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 6.390/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), sintagma "ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor", din <>Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã de Carmen Lidia Vidu în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã, prin formularea genericã, în termeni nedefiniţi, a laturii obiective a infracţiunii pe care o incrimineazã, textul de lege criticat lasã la liberul arbitru al organului de urmãrire penalã, respectiv al instanţei de judecatã, calificarea ca fiind sau nu infracţiune a unei conduite umane concrete. Astfel, în opinia autoarei excepţiei, se aduce atingere: principiului constituţional al statului de drept, prin aceea cã normele criticate nu respectã principiul legalitãţii incriminãrii; principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, câtã vreme puterea judecãtoreascã şi parchetul, autoritãţi chemate sã aplice legea, capãtã prerogative ce ţin de esenţa puterii legislative; principiului constituţional ce consacrã unicitatea şi imparţialitatea justiţiei, precum şi dreptului la un proces echitabil. Se mai aratã cã formularea genericã a sintagmei "ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor" din textul <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este în contradicţie şi cu prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3), potrivit cãrora infracţiunile se stabilesc prin lege organicã, fiind de neconceput, în opinia autoarei excepţiei, ca legea organicã ce incrimineazã infracţiuni sã foloseascã astfel de termeni nedefiniţi.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate. Se aratã cã elementele laturii obiective a infracţiunii de trafic ilicit de droguri sunt determinate de legiuitor prin norma de incriminare, instanţa de judecatã urmând a stabili, în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, pe baza probelor administrate în cauzã, dacã fapta dedusã judecãţii constituie infracţiune. Aceasta nu este o prerogativã ce ţine de puterea legislativã, ci este chiar o problemã de aplicare a legii la un caz concret.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.
Guvernul aratã cã dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 menţioneazã expres variantele alternative sub care poate apãrea elementul material al laturii obiective a infracţiunii de trafic ilicit de droguri. Alãturi de aceste variante menţionate expres, legiuitorul a înţeles sã incrimineze orice altã operaţiune privind circulaţia drogurilor fãrã drept, tehnicã legislativã utilizatã de altfel şi în cazul altor infracţiuni referitoare la circulaţia unor bunuri sau substanţe supuse unui regim special. Se considerã cã prin aceastã modalitate de reglementare nu se aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei, întrucât elementele laturii obiective a infracţiunii sunt determinate de legiuitor prin norma de incriminare, instanţa de judecatã urmând a stabili, pe baza probatoriului administrat, dacã fapta dedusã judecãţii constituie infracţiune.
În concluzie, Guvernul apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã textele legale criticate sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale invocate ca fiind încãlcate. Aratã în acest sens cã incriminarea de cãtre legiuitor a oricãror operaţiuni privind circulaţia drogurilor, efectuate fãrã drept, reprezintã o opţiune a legiuitorului, în aplicarea unor mãsuri de politicã penalã, care nu aduce atingere în nici un mod statului de drept, principiului separaţiei puterilor în stat, dreptului la un proces echitabil ori principiului constituţional potrivit cãruia infracţiunile se stabilesc prin lege organicã, <>Legea nr. 143/2000 fiind o astfel de lege organicã. În opinia Avocatului Poporului, critica de neconstituţionalitate vizeazã de fapt o problemã de tehnicã legislativã, care constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, sintagma "ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor" a fost prevãzutã întrucât la momentul elaborãrii actului normativ nu puteau fi avute în vedere toate operaţiunile ilicite privind circulaţia drogurilor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1), sintagma "ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor", din <>Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000. Textul de lege cuprinzând sintagma criticatã ca neconstituţionalã are urmãtorul conţinut:
- Art. 2 alin. (1): "Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpãrarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fãrã drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."
Autoarea excepţiei considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4), art. 21 alin. (3), art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 124 alin. (2), al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 1 alin. (3) şi (4): "(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
(4) Statul se organizeazã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale.";
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 73. alin. (3) lit. h): "Prin lege organicã se reglementeazã: [...]
h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora.";
- Art. 124 alin. (2): "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã prin dispoziţiile <>Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri s-a reglementat circulaţia drogurilor de risc sub control naţional, în considerarea faptului cã acestea sunt substanţe periculoase pentru viaţa şi sãnãtatea oamenilor. În cadrul capitolului II al legii, "Sancţionarea traficului şi a altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional", <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 stabileşte operaţiunile ce pot constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii pedepsite cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, atunci când aceasta are ca obiect droguri de risc, şi cu închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi atunci când are ca obiect droguri de mare risc. Din raţiuni de politicã penalã, legiuitorul a înţeles sã incrimineze în cuprinsul <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 , alãturi de operaţiunile enunţate expres, orice "alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fãrã drept". Stabilirea în acest mod a cuprinsului normei de incriminare reprezintã un aspect de tehnicã legislativã, de competenţa exclusivã a legiuitorului, care nu este de naturã sã aducã atingere prevederilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
Astfel, textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale care consacrã statul de drept, cu elementele definitorii ale acestuia, între care şi principiul legalitãţii incriminãrii, întrucât reglementarea infracţiunii în cauzã este realizatã, în mod evident, prin lege. Contrar susţinerii autoarei excepţiei, <>Legea nr. 143/2000 nu foloseşte termeni nedefiniţi, "operaţiunile privind circulaţia drogurilor", incriminate prin textul legal criticat, fiind clar circumstanţiate de legiuitor. Se constatã în acest sens cã nu sunt sancţionate penal, prin dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 , orice operaţiuni privind circulaţia drogurilor, ci numai acelea realizate fãrã drept şi care se referã la droguri de risc, expres nominalizate în tabelul nr. III al aceleiaşi legi. Aşadar, având în vedere pericolul social pe care îl presupune, orice operaţiune privind circulaţia drogurilor, care îndeplineşte cele douã condiţii impuse de legiuitor, poate constitui latura obiectivã a infracţiunii reglementatã de <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 .
<>Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri fiind o lege organicã, Curtea nu poate primi nici critica de neconstituţionalitate în raport de dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, republicatã. De altfel, motivarea criticii formulate în acest sens vizeazã "termenii" utilizaţi la redactarea <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 . Or, dupã cum s-a arãtat, modalitatea de stabilire a cuprinsului unei reglementãri, precum şi a termenilor utilizaţi în cadrul acesteia, constituie o problemã de tehnicã legislativã, domeniu în care legiuitorul este suveran, sens în care Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu, în <>Decizia nr. 136/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.
Curtea mai reţine cã dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, acestea nefiind de naturã sã confere autoritãţii judecãtoreşti "aptitudinea de a reglementa raporturi sociale ca fiind infracţiuni", aşa cum neîntemeiat susţine autoarea excepţiei. Astfel, reglementarea infracţiunii prevãzute de <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 , respectiv a elementelor constitutive ale acesteia, este realizatã de legiuitor. Stabilirea de cãtre instanţa de judecatã a faptului dacã, în cauza dedusã judecãţii, fapta cu care a fost sesizatã constituie infracţiune, aşadar implicit a faptului dacã o anumitã acţiune reprezintã operaţiune privind circulaţia drogurilor de risc, desfãşuratã fãrã drept, este o activitate proprie acesteia, de apreciere a probelor, de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale la situaţii concrete şi de calificare a faptei deduse judecãţii, în virtutea unor prerogative conferite de puterea legislativã în limitele unei enumerãri determinate. În cadrul enunţului legislativ, elementele laturii obiective a infracţiunii sunt limitate la operaţiuni prestabilite de legiuitor privind circulaţia drogurilor de risc, desfãşurate fãrã drept. În procesul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor <>Legii nr. 143/2000 , judecãtorul nu poate ignora cadrul normativ în materie, nici legislaţia românã şi nici reglementãrile internaţionale. Se observã în acest sens faptul cã România a ratificat, prin <>Legea nr. 118/1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 30 decembrie 1992, Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 1988, astfel încât aceasta face parte din dreptul intern, în conformitate cu prevederile art. 11 din Constituţie, republicatã.
Câtã vreme aplicarea dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 , aşadar implicit a sintagmei criticate, la cazurile concrete deduse judecãţii, presupune desfãşurarea de cãtre instanţã a unor activitãţi în concordanţã cu prerogativele ce-i sunt stabilite prin Constituţie şi alte legi, activitãţi care nu sunt de naturã sã conducã la încãlcarea neutralitãţii care este de esenţa justiţiei, nu poate fi reţinutã nici încãlcarea, prin textul de lege criticat, a prevederilor constituţionale ale art. 124 alin. (2), ce consacrã imparţialitatea justiţiei.
Curtea reţine cã este neîntemeiatã şi critica de neconstituţionalitate formulatã în raport de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicatã, întrucât textul de lege ce face obiectul excepţiei nu aduce atingere, sub nici un aspect, dreptului pãrţilor la proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, acestea putându-se prevala, fãrã nici o îngrãdire, de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege în acest sens.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
în numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), sintagma "ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor", din <>Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã de Carmen Lidia Vidu în Dosarul nr. 6.390/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
