Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 41 din 4 martie 1997 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila si ale art. 24 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 82 din 6 mai 1997
Ioan Muraru - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursurilor declarate de Iahn (Moise) Elisabeta (Dosarul nr. 69C/1996), Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea şi Carp Ion Horia (Dosarul nr. 82C/1996) impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 138 din 13 noiembrie 1996 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 25 februarie 1997, în prezenta pãrţilor asistate de avocaţi şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 4 martie 1997.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin încheierile din 8 martie 1996 şi 9 mai 1996, pronunţate în dosarele nr. 1.923/1995 şi nr. 3.479/1995, a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale 330^1 din Codul de procedura civilã, ale <>art. 24 din Legea nr. 112/1995 şi ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, invocate de Iahn (Moise) Elisabeta, Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea şi Carp Ion Horia.
Prin Decizia nr. 138 din 13 noiembrie 1996, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate privind prevederile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedura civilã, ale <>art. 24 din Legea nr. 112/1995 şi ale art. 31 din Legea nr. 56/1993. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe deciziile Curţii Constituţionale nr. 73 din 19 iulie 1995, nr. 73 din 4 iunie 1996 şi nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, nr. 255 din 22 octombrie 1996 şi nr. 251 din 17 octombrie 1996, ţinînd seama de obligativitatea, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituţie, a deciziilor Curţii Constituţionale. Cît priveşte dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 56/1993, instanta de fond a constatat ca, în realitate, se invoca neconstituţionalitatea Hotãrîrii Curţii Supreme de Justiţie nr. 1/1995, care nu poate face obiectul jurisdicţiei constituţionale.
Impotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri Iahn (Moise) Elisabeta, Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea şi Carp Ion Horia.
Iahn (Moise) Elisabeta critica decizia, pentru urmãtoarele motive:
- conexarea pricinilor incalca prevederile art. 164 din Codul de procedura civilã, deoarece în dosarele menţionate nu este vorba despre aceleaşi pãrţi şi acelaşi obiect, ceea ce vadeste de la început tendinta de "expediere" a cauzelor de aceasta natura;
- în mod nejustificat s-a respins excepţia cu privire la art. 330 şi art. 330^1 din Codul de procedura civilã, deoarece se incalca egalitatea pãrţilor şi caracterul echitabil al procesului civil, afectindu-se stabilitatea raporturilor civile reglementate. Faptul ca recursul în anulare se poate introduce oricind şi este pus la indemina unui element strãin de pãrţile în cauza incalca principiile de baza ale procesului civil şi ale organizãrii judecãtoreşti;
- decizia recuratã omite sa discute neconstituţionalitatea <>art. 24 din Legea nr. 112/1995 şi deviaza sensul în care a fost criticat acest text, anume al interzicerii accesului la justiţie şi al încãlcãrii principiilor fundamentale ale unor acte internaţionale la care România a aderat şi care au intrat în legislaţia interna.
Prin recursul declarat de Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea şi Carp Ion Horia se susţine ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civilã sînt neconstituţionale, deoarece dreptul de a exercita recursul în anulare a fost rezervat în exclusivitate procurorului general, iar, pe de alta parte, legea nu prevede un termen pînã la care poate fi exercitat recursul în anulare. Prin aceasta reglementare pãrţile se afla într-o poziţie inegala fata de autoritãţi, din moment ce ele nu pot exercita recursul în anulare. În aceste condiţii, prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civilã contravin dispoziţiilor art. 128 din Constituţie, art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie, coroborat cu art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. În mod implicit, prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civilã contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodatã se susţine ca la judecata în fond au fost solicitate puncte de vedere autoritãţilor prevãzute de lege, iar acum, "în condiţiile constituirii statului de drept, dupã alegerile din noiembrie 1996, sînt necesare raspunsuri de la noile organe democratice".
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucît excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.
Senatul apreciazã ca excepţiile de neconstituţionalitate a art. 330 şi a art. 330^1 din Codul de procedura civilã sînt nefondate.
În punctul de vedere exprimat, Guvernul considera ca recursurile sînt neintemeiate, avînd în vedere ca prevederile recursului în anulare, astfel cum este reglementat de Codul de procedura civilã, au fãcut obiectul unor decizii definitive ale Curţii Constituţionale, care, potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constituţie, preluate în art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, sînt obligatorii şi au putere numai pentru viitor. În legatura cu dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 112/1195, se arata ca asupra constituţionalitãţii acestora Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 73/1995. În ceea ce priveşte art. 31 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, care reglementeazã competenta secţiilor unite ale instanţei supreme referitoare la modalitatea de schimbare a jurisprudenţei, se considera ca aceste prevederi nu incalca nici un principiu constituţional. De altfel, se arata în continuare, în speta s-a invocat neconstituţionalitatea Hotãrîrii nr. 1/1995 a Curţii Supreme de Justiţie, emisã în temeiul art. 31 din Legea nr. 56/1993, cu privire la care Curtea Constituţionalã nu este competenta sa se pronunţe.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
avînd în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Senatului şi al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, prevederile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedura civilã, precum şi cele ale <>art. 24 din Legea nr. 112/1995 , raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Prin recursurile declarate sînt reiterate susţinerile ce au fundamentat excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã. Asupra prevederilor acestui text de lege Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330 din Codul de procedura civilã sînt constituţionale. Potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sînt obligatorii şi au putere numai pentru viitor, asa cum s-a reţinut şi în decizia recuratã. Întrucît nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii Curţii, în mod întemeiat, la judecata în fond, excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedura civilã a fost respinsã ca vadit nefondata.
Nici critica, potrivit cãreia exercitarea numai de cãtre procurorul general a recursului în anulare aduce atingere principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în fata legii, nu este intemeiata. Acest principiu priveşte egalitatea cetãţenilor în fata legilor şi a autoritãţilor publice şi nu egalitatea de tratament juridic între cetãţeni şi autoritãţile publice. Ministerul Public este o astfel de autoritate, care exercita atribuţii şi nu drepturi subiective, iar declararea de cãtre Ministerul Public a recursului în anulare se justifica exclusiv pe un interes public privind respectarea principiului separaţiei puterilor sau sãvîrşirea de cãtre judecãtori a unei infracţiuni legate de hotãrîrea atacatã prin aceasta cale de atac. Prin opoziţie, pãrţile, potrivit art. 41 şi urmãtoarele din Codul de procedura civilã, urmãresc realizarea unui drept subiectiv. Competenta Ministerului Public nu incalca principiul egalitãţii cetãţenilor şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil, deoarece, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996, aceasta nu implica necesitatea garantarii pentru toate pãrţile dintr-un proces a accesului la toate cãile extraordinare de atac.
Cît priveşte stabilitatea raporturilor juridice recunoscute prin hotãrîrile judecãtoreşti pronunţate, Curtea a statuat prin deciziile definitive nr. 96/1996 şi nr. 27/1997. Argumentele care au fundamentat deciziile menţionate subzistã şi în cauza de fata şi, întrucît nu au intervenit elemente noi care sa determine modificarea practicii Curţii, şi acest motiv de recurs urmeazã a fi respins.
Cu referire la motivul de recurs privind nelimitarea în timp, prin art. 330^1 din Codul de procedura civilã, a dreptului procurorului general de a ataca o hotãrîre judecãtoreascã cu recurs în anulare, Curtea constata ca aceste dispoziţii au fost modificate prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997. Recursul în anulare, în noua redactare, nu mai poate fi declarat oricind, ci numai în termen de 6 luni de la data cînd hotãrîrea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã sau de la data rãmînerii definitive a hotãrîrii de condamnare. Pe cale de consecinta, acest motiv de recurs urmeazã a fi admis şi, în temeiul art. 25 din Legea nr. 47/1992, ţinînd seama de noua redactare a art. 330^1 din Codul de procedura civilã, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi respinsã.
Cît priveşte susţinerea recurentei Iahn (Moise) Elisabeta, potrivit cãreia conexarea pricinilor incalca prevederile art. 164 din Codul de procedura civilã, se constata ca acest text de lege reglementeazã posibilitatea conexarii atît la cererea pãrţilor, cît şi din oficiu de cãtre instanta, atunci cînd exista o strinsa legatura de obiect şi cauza care sa justifice judecarea împreunã a unor pricini. În speta, obiectul dosarelor conexate fiind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedura civilã, privind recursul în anulare, evident între aceste dosare exista o strinsa legatura în sensul legii de procedura civilã, iar conexarea lor este justificatã, astfel încît acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Motivul de recurs invocat de aceeaşi recurenta, prin care se critica Decizia nr. 138/1996, deoarece "omite sa discute neconstituţionalitatea <>art. 24 din Legea nr. 112/1995 ", urmeazã a fi respins, întrucît, asa cum s-a arãtat în decizia de fond, aspectele privind constituţionalitatea acestor dispoziţii legale au fost analizate prin Decizia nr. 73/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995. De asemenea, în mod întemeiat, instanta de fond a constatat ca acesta este un text de trimitere la recursul în anulare, asupra constituţionalitãţii cãruia Curtea se pronunţase prin deciziile nr. 73/1996 şi nr. 96/1996, definitive şi obligatorii conform art. 145 alin. (2) din Constituţie.
Şi motivul de recurs formulat de Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea şi Carp Ion Horia, referitor la solicitarea punctelor de vedere ale fiecãrei Camere a Parlamentului şi al Guvernului, este nefondat. Din lucrãrile dosarului rezulta ca, la judecata în fond, s-a constatat ca excepţia de neconstituţionalitate este vadit nefondata, situaţie în care, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, solicitarea punctelor de vedere de la autoritãţile publice prevãzute de lege nu este obligatorie. În recurs însã Curtea a solicitat, la data de 13 ianuarie 1997, punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului, în temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Senatul şi Guvernul au considerat excepţia şi respectiv, recursul, nefondate, iar Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
Referitor la susţinerile avocatului recurentei Iahn (Moise) Elisabeta, formulate oral la termenul de judecata din 25 februarie 1997, în sensul ca instanţele judecãtoreşti ar fi trebuit sa facã aplicarea dispoziţiilor art. 20 din Constituţie privind prioritatea reglementãrilor internaţionale fata de cele interne, Curtea constata ca, potrivit practicii sale constante, nu cenzureaza modul în care instanţele judecãtoreşti aplica prevederile legale.
Fata de cele arãtate, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge recursurile declarate de Iahn (Moise) Elisabeta, Manolescu Adriana Mihaela şi Carp Doru Mircea impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 138 din 13 noiembrie 1996 privind prevederile art. 330 din Codul de procedura civilã şi ale <>art. 24 din Legea nr. 112/1995 .
2. Admite recursurile declarate de Iahn (Moise) Elisabeta, Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea şi Carp Ion Horia privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã şi modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 138 din 13 noiembrie 1996, în sensul ca respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civilã, ca fiind lipsitã de obiect.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 4 martie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
