Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 41 din 29 ianuarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 alin. (1), (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 283 din 31 martie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicatã, şi a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Sindicatul Şoferilor din România - Filiala Mureş în Dosarul nr. 4.844/2003 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 27 ianuarie 2004, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 29 ianuarie 2004.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 iulie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 4.844/2003, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicatã, şi a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Sindicatul Şoferilor din România - Filiala Mureş.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin principiului liberului acces la justiţie, întrucât nu prevãd "posibilitatea pentru contestator de a se adresa unui organ abilitat pentru eşalonarea, amânarea sau scutirea acestuia de la plata sumelor". Autorul excepţiei considerã cã textul criticat este neconstituţional şi în raport de prevederile art. 9 din Legea fundamentalã, pentru cã "aceastã cauţiune egalã cu 20% din cuantumul sumei datorate trebuie achitatã numai de persoanele juridice", or, în cazul de faţã, deşi sindicatul este persoanã juridicã, activitatea acestuia nu are un scop lucrativ.
Instanţa de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã în cauzã este vorba despre o problemã de aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate, dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 61/2002 constituind reglementarea specialã în materie, care instituie un regim derogator de la reglementarea cuprinsã în art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Guvernul aratã cã reglementarea din <>Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , privind depunerea cauţiunii numai de cãtre persoanele juridice, s-a fãcut în considerarea numãrului sporit de cauze excepţionale, precum şi din motive de naturã economicã. În fine, aratã cã procedura colectãrii creanţelor bugetare reprezintã o procedurã specialã instituitã în realizarea interesului general, fiind vorba despre recuperarea banilor publici care se cuvin bugetului de stat.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, aratã cã asupra constituţionalitãţii acestui text Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 150/2002 şi nr. 76/2003, statuând cã acest text este constituţional.
Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu motivarea cã prin dispoziţiile titlului V din <>Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 se recunoaşte dreptul persoanelor interesate de a face contestaţie la executare în cazurile şi condiţiile prevãzute de lege. Aratã cã instituirea unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate de debitor, ca o condiţie a sesizãrii instanţelor judecãtoreşti, reprezintã o condiţie a celeritãţii procedurii şi o mãsurã de descurajare a abuzului de drept, având rolul de a frâna acţiunile dilatorii ale persoanelor juridice în cadrul procedurii de executare silitã, fãrã sã se contravinã deci prevederilor art. 21 din Constituţie.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, aratã cã aceste dispoziţii nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie. Raportarea la art. 9 din Constituţie nu poate fi reţinutã, întrucât aceste norme constituţionale reglementeazã activitatea sindicatelor în cadrul principiilor generale, fãrã a se stabili în favoarea acestora un regim diferit faţã de alte categorii de persoane juridice, în privinţa obligaţiilor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicatã, şi dispoziţiile art. 403 alin. (1) din Codul de procedurã civilã.
I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii, <>Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a fost abrogatã, cu excepţia art. 152, prin <>art. 200 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, la data intrãrii în vigoare a noii reglementãri (1 ianuarie 2004). Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 au fost preluate, cu un conţinut identic, în <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã, în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea supusã controlului a fost modificatã, Curtea se pronunţã asupra prevederii legale în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanţa modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii. Având în vedere cã, în cauzã, aceastã cerinţã este îndeplinitã, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã.
Examinând dispoziţiile <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, Curtea constatã cã aceste dispoziţii au fost supuse controlului de constituţionalitate, concretizat în <>Decizia nr. 40*) din 29 ianuarie 2004 , nepublicatã la data pronunţãrii în cauza de faţã, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate.
---------
*) <>Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004.
De aceea, având în vedere cã soluţiile pronunţate de Curte îi sunt acesteia opozabile, şi, deşi în cauza ce face obiectul prezentei decizii Curtea este legal sesizatã de instanţa de judecatã, stabilirea neconstituţionalitãţii dispoziţiilor legale criticate, printr-o decizie a Curţii Constituţionale pronunţatã ulterior sesizãrii, determinã ca, în temeiul <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, aceste dispoziţii legale sã nu mai poatã face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, intervenind una dintre cauzele de inadmisibilitate prevãzute la art. 23 alin. (6) din legea menţionatã. Într-o asemenea situaţie, excepţia urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
II. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, a cãror redactare este: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel", Curtea constatã cã aceste dispoziţii au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Prin mai multe decizii, Curtea a respins ca nefondate excepţiile de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile <>art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, de exemplu, Decizia nr. 150 din 9 mai 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002; <>Decizia nr. 15 din 21 ianuarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 24 februarie 2003; deciziile nr. 8 şi 55 din 14 ianuarie 2003, respectiv 6 februarie 2003, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 10 martie 2003, şi <>Decizia nr. 76 din 20 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003.
În esenţã, Curtea a reţinut, în considerentele acestor decizii, cã art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât obligaţia de a plãti cauţiunea are caracterul unei garanţii instituite în favoarea creditorului care deţine un titlu executoriu. Curtea a mai reţinut în acelaşi timp cã obligarea la plata unei cauţiuni nu aduce atingere dreptului persoanei la judecatã în termen rezonabil, întrucât prin aceasta nu se prelungeşte termenul de soluţionare a cauzei.
Soluţiile pronunţate de Curte şi considerentele care au stat la baza acestor decizii sunt valabile şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Sindicatul Şoferilor din România - Filiala Mureş în Dosarul nr. 4.844/2003 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
2. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 ianuarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
