Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 409 din 4 noiembrie 2003  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica si ale Deciziei nr. VI din 27 septembrie 1999 a Sectiilor Unite ale Curtii Supreme de Justitie    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 409 din 4 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica si ale Deciziei nr. VI din 27 septembrie 1999 a Sectiilor Unite ale Curtii Supreme de Justitie

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 848 din 27 noiembrie 2003

Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã şi ale Deciziei nr. VI din 27 septembrie 1999 a Secţiilor Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, excepţie ridicatã de Elena Pãduraru şi Stana Berejovschi în Dosarul nr. 1.922/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspund autoarele excepţiei prin avocat, precum şi partea Ileana Rodica Stãnescu, de asemenea prin avocat, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul autoarelor excepţiei susţine retroactivitatea dispoziţiilor <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 , care, potrivit Deciziei nr. VI/1999, pronunţatã de Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, se aplicã şi în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea de bunuri imobile expropriate anterior intrãrii în vigoare a legii criticate. Se apreciazã cã exproprierea în baza <>Decretului nr. 545/1958 este declaratã retroactiv nevalabilã, <>Legea nr. 33/1994 aplicându-se unor situaţii legal constituite pe baza unei legi anterioare, ceea ce contravine principiului constituţional prevãzut de art. 15 alin. (2).
Partea Ileana Rodica Stãnescu, prin avocat, aratã cã textul de lege criticat nu aduce atingere principiului neretroactivitãţii, întrucât instanţa chematã sã se pronunţe într-o astfel de cauzã constatã doar efectele nefinalizate ale unor acte normative anterioare, respectiv neîndeplinirea condiţiilor pentru care a operat exproprierea, iar nu valabilitatea actelor de expropriere emise în temeiul acelor acte normative. În ceea ce priveşte controlul de constituţionalitate a Deciziei nr. VI/1999 a Secţiilor Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, se apreciazã cã acesta excedeazã cadrului de competenţã a Curţii Constituţionale, excepţia fiind inadmisibilã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã acest text de lege se aplicã raporturilor juridice nãscute dupã intrarea sa în vigoare, precum şi celor nãscute anterior, ale cãror efecte nu au fost finalizate, ceea ce nu este de naturã a contraveni principiului neretroactivitãţii legii civile. Referitor la Decizia nr. VI/1999 a Secţiilor Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, se aratã cã o hotãrâre judecãtoreascã nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate şi, prin urmare, critica este inadmisibilã.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 aprilie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.922/2001, Curtea Supremã de Justiţie - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã şi ale Deciziei nr. VI din 27 septembrie 1999 a Secţiilor Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, excepţie ridicatã de Elena Pãduraru şi Stana Berejovschi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele aratã cã, deşi, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţionalã poate hotãrî doar asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ale legilor şi ordonanţelor, Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999, pronunţatã de Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii poate fi supusã controlului Curţii, în virtutea dispoziţiilor art. 329 din Codul de procedurã civilã care stabilesc cã aceste decizii sunt obligatorii pentru instanţã. Prin urmare, sunt considerate neconstituţionale dispoziţiile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi ale deciziei mai sus menţionate, întrucât încalcã principiul neretroactivitãţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, atunci când reglementarea potrivit cãreia foştii proprietari pot sã cearã retrocedarea bunurilor imobile expropriate, care nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate, se poate rãsfrânge şi asupra unor situaţii legal constituite pe baza unei legi anterioare, respectiv <>Decretul nr. 545/1958 . Se susţine cã unui act de autoritate sãvârşit în anul 1964, potrivit normelor în vigoare la acea datã, nu i se pot aplica dispoziţiile unei legi ulterioare, cu atât mai mult cu cât imobilul a cãrui retrocedare se solicitã a fost expropriat contra platã prin Decretul nr. 648/1964 coroborat cu <>Decretul nr. 545/1958 , care la art. 5 prevedea cã "Pentru asigurarea terenurilor necesare construcţiilor sau pentru efectuarea altor lucrãri sau acţiuni de interes de stat, pot fi expropriate, contra platã, terenuri cu sau fãrã construcţii".
Curtea Supremã de Justiţie - Secţia civilã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 20, 41, 54 şi art. 135 alin. (1) şi (6). În ceea ce priveşte Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999, prin care Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie au admis recursul în interesul legii cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea de bunuri imobile expropriate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi, dacã nu s-a realizat scopul exproprierii, se aratã cã, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, iar, conform art. 329 din Codul de procedurã civilã, soluţiile prin care Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie se pronunţã în interesul legii nu au efect asupra hotãrârilor judecãtoreşti examinate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul reţine cã <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 conţine norme de procedurã care sunt de imediatã aplicare, referindu-se atât la raporturile juridice apãrute dupã intrarea în vigoare a legii, cât şi la situaţiile juridice existente la data intrãrii ei în vigoare. Textul de lege criticat are în vedere efecte nefinalizate dupã emiterea actului de expropriere întemeiat pe legile anterioare, care urmeazã a fi guvernate de dispoziţiile legii noi, interpretarea contrarã conducând la soluţionarea în mod diferit a unor situaţii juridice identice.
Avocatul Poporului aratã cã <>Legea nr. 33/1994 stabileşte un nou regim juridic aplicabil în cazul exproprierii, art. 35 introducând un termen înãuntrul cãruia decizia de expropriere trebuie realizatã, fãrã a cuprinde nici o prevedere din care sã rezulte cã dispoziţiile sale se aplicã retroactiv.
Referitor la invocarea de cãtre autoarele excepţiei a neconstituţionalitãţii Deciziei nr. VI din 27 septembrie 1999, pronunţatã de Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, se aratã cã instanţa constituţionalã nu este abilitatã, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã decidã asupra caracterului neconstituţional al unei astfel de decizii şi nici nu se poate considera cã de aceastã decizie depinde soluţionarea cauzei, întrucât, conform art. 329 din Codul de procedurã civilã, soluţiile prin care Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie se pronunţã în interesul legii "nu au efect asupra hotãrârilor judecãtoreşti examinate".
Prin urmare, se apreciazã cã dispoziţiile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã şi Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999 a Secţiilor Unite ale Curţii Supreme de Justiţie. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 35: "Dacã bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrãrile nu au fost începute, foştii proprietari pot sã cearã retrocedarea lor, dacã nu s-a fãcut o nouã declarare de utilitate publicã."
Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999 a Secţiilor Unite ale Curţii Supreme de Justiţie privind recursul în interesul legii cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã stabileşte cã dispoziţiile textului de lege menţionat sunt aplicabile şi în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi, dacã nu s-a realizat scopul exproprierii.
Autoarele excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate, precum şi Decizia Curţii Supreme de Justiţie încalcã prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, care, ulterior sesizãrii, a fost modificatã şi completatã prin <>Legea de revizuire nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouã numerotare. Textul constituţional are urmãtorul conţinut:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."
1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, este competentã sã hotãrascã asupra "excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele [...]". În aplicarea acestei dispoziţii constituţionale, conform <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei". Prin urmare, atât Constituţia, cât şi legea de organizare şi funcţionare a instanţei constituţionale stabilesc cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl pot constitui exclusiv dispoziţiile cuprinse într-o lege sau o ordonanţã. Aşa fiind, sesizarea referitoare la Decizia nr. VI/1999 a Secţiilor Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, deci la o hotãrâre judecãtoreascã, nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate, urmând a fi respinsã ca inadmisibilã, în temeiul <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
2. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 , Curtea reţine cã formula redacţionalã a textului legal dedus controlului nu oferã temei criticii referitoare la încãlcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât nu conţine în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi gãsi aplicarea exclusiv de la data intrãrii în vigoare a legii. În ceea ce priveşte determinarea situaţiilor juridice care rãmân supuse vechii reglementãri, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti.
În legãturã cu principiul neretroactivitãţii legilor, Curtea constatã cã, potrivit acestui principiu, o lege devine obligatorie numai dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, ea rãmânând în vigoare pânã la apariţia unei alte legi care o abrogã în mod explicit sau implicit. Prin urmare, ori de câte ori o lege nouã modificã starea legalã anterioarã cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacã s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a noii legi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptãrii acestei legi, care trebuie sã respecte suveranitatea legii anterioare. A decide cã prin dispoziţiile sale legea nouã ar putea desfiinţa sau modifica situaţii juridice anterioare, existente ca o consecinţã a actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna sã se încalce principiul constituţional al neretroactivitãţii legii civile. Însã legea nouã este aplicabilã de îndatã tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupã intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate dupã abrogarea legii vechi.
Raportând cele arãtate cu titlu principial la norma dedusã controlului, Curtea constatã cã aceasta îşi limiteazã incidenţa exclusiv la situaţii juridice cu persistenţã în timp, aşadar integrate domeniului sãu temporal de aplicare legitim, ceea ce impune concluzia cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Neadmiterea unei atare soluţii ar determina rezolvarea diferenţiatã a aceleiaşi situaţii juridice, în raport cu data exproprierii, ceea ce ar contraveni principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, aplicând persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridicã un tratament discriminatoriu, contrar spiritului legii noi.
Aşa fiind, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 , aplicabile şi în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea de bunuri imobile expropriate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi, dacã nu s-a realizat scopul exproprierii nu contravin principiului constituţional privind neretroactivitatea legii civile.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999 a Secţiilor Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, excepţie ridicatã de Elena Pãduraru şi Stana Berejovschi în Dosarul nr. 1.922/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, excepţie ridicatã de aceleaşi autoare în acelaşi dosar.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 noiembrie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu




────────────────────
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016