Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 409 din 14 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26, art. 27 si art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Dana Titian - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, în ansamblul ei, şi cu referire specialã la art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26, art. 27 şi art. 28 ale acesteia, excepţie ridicatã de Mihaela Olivia Tocaciu în Dosarul nr. 19.512/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate asigurã respectarea planului urbanistic, precum şi a unor standarde de calitate şi nicidecum nu încalcã dreptul de proprietate. În acest sens este invocatã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 4 din 18 ianuarie 2005 . Totodatã, se aratã cã nu este justificat un regim al autorizãrii diferenţiat în funcţie de tipul de proprietate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 19.512/2004, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, în ansamblul ei, şi cu referire specialã la art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26, art. 27 şi art. 28 ale acesteia, excepţie ridicatã de Mihaela Olivia Tocaciu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri pentru desfiinţarea unor construcţii. În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine cã <>Legea nr. 50/1991 , în ansamblul ei, şi, în special, dispoziţiile art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26, art. 27 şi art. 28 ale acesteia contravin prevederilor art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (7) din Constituţie. Autorul excepţiei apreciazã cã întreaga lege criticatã încalcã prevederile art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (7) din Constituţie "în mãsura în care dispoziţiile [acesteia] privesc construcţiile edificate sau desfiinţãrile de construcţii de pe terenurile proprietate privatã, respectiv în mãsura în care autorizaţia de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel sau de desfiinţare a acestora este impusã altor titulari ai dreptului de proprietate imobiliarã în afarã de cei ai domeniului public şi ai proprietãţii private de stat". Se apreciazã cã "obligativitatea impusã titularilor dreptului de proprietate privatã asupra unui teren de a construi doar pe o anumitã suprafaţã din acel teren şi conform voinţei unor organe administrative [...] constituie golirea de conţinut a dreptului de proprietate privatã şi supunerea titularilor respectivului drept la taxe şi sancţiuni nejustificate". În consecinţã, "restricţionarea şi limitarea de cãtre stat a dreptului de proprietate privatã al cetãţenilor sãi, în alte condiţii decât cele prevãzute de art. 44 din Constituţie [...], constituie o încãlcare a garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private". Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestei opinii, instanţa aratã cã "scopul <>Legii nr. 50/1991 este asigurarea interesului general privind urbanismul şi amenajarea teritoriului, precum şi protecţia mediului, [iar] pentru protejarea acestor obiective de interes general, activitãţile de construire de orice naturã trebuie sã se supunã rigorilor legii". Se aratã cã "obligaţia obţinerii autorizaţiei pentru executarea sau desfiinţarea unor lucrãri de construcţii, precum şi aplicarea de sancţiuni în cazul nerespectãrii acesteia nu încalcã dreptul de proprietate privatã". În acest sens, instanţa apreciazã cã "legiuitorul are competenţa, conferitã de Legea fundamentalã, de a reglementa cadrul în care titularul unui drept de proprietate privatã are posibilitatea valorificãrii acestuia, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi titulari". De asemenea, se considerã cã "în mãsura în care dobândirea dreptului de proprietate are loc fãrã respectarea condiţiilor legale, titularul dreptului de proprietate va suporta sancţiunile stabilite de lege, fãrã a se putea apãra invocând principiul constituţional al ocrotirii şi garantãrii proprietãţii private". Totodatã, instanţa aratã cã dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie nu au incidenţã în cauzã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, "avându-se în vedere competenţa conferitã legiuitorului, prin Constituţie, de a reglementa cadrul în care titularul unui drept are posibilitatea sã şi-l valorifice, luând în considerarea exercitãrii dreptului de proprietate şi interesele legitime ale celorlalţi titulari, pe care este ţinut sã le respecte". În acest sens, sunt invocate prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua şi alin. (7) din Constituţie. Totodatã, Guvernul apreciazã cã scopul autorizaţiilor de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel sau de desfiinţare a acestora este "asigurarea interesului general privind protecţia mediului şi dezvoltarea durabilã, precum şi respectarea principiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului. În consecinţã, activitatea de edificare sau desfiinţare a construcţiilor de orice naturã trebuie sã se supunã rigorilor legii, fiind nejustificatã instituirea unui regim al autorizãrii diferenţiat în funcţie de tipul de proprietate". De asemenea, în susţinerea punctului de vedere exprimat, Guvernul invocã Deciziile Curţii Constituţionale nr. 144 din 25 martie 2004, nr. 4 din 18 ianuarie 2005 şi nr. 135 din 10 martie 2005. Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât "obligaţia obţinerii certificatului de urbanism şi a autorizaţiei pentru executarea sau desfiinţarea unor lucrãri de construcţii, precum şi aplicarea de sancţiuni în cazul nerespectãrii acesteia nu au legãturã cu garantarea şi ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privatã". Totodatã, se aratã cã mãsurile stabilite prin textele legale criticate "nu echivaleazã cu o expropriere", fiind în deplin acord cu prevederile art. 44 alin. (7) din Legea fundamentalã. Avocatul Poporului susţine cã "scopul reglementãrilor restrictive ale <>Legii nr. 50/1991 [...] este asigurarea interesului general privind protecţia mediului şi dezvoltarea durabilã, respectarea principiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, precum şi a anumitor standarde de calitate şi siguranţã". De asemenea, se aratã cã în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit cã "în mãsura în care dobândirea dreptului de proprietate are loc fãrã respectarea condiţiilor legale, titularul dreptului de proprietate va suporta sancţiunile stabilite prin lege, fãrã a se putea apãra invocând principiul constituţional al ocrotirii proprietãţii". În consecinţã, Avocatul Poporului susţine cã "activitatea de edificare sau desfiinţare a construcţiilor de orice naturã trebuie sã se supunã rigorilor legii". Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>Legii nr. 50/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, în ansamblul ei, şi, în special, dispoziţiile art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26, art. 27 şi art. 28 ale acesteia. Curtea reţine însã cã, prin critica sa, autorul excepţiei se referã îndeosebi la neconstituţionalitatea prevederilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26, art. 27 şi <>art. 28 din Legea nr. 50/1991 , dispoziţii cu privire la care Curtea urmeazã a se pronunţa prin prezenta decizie. Aceste dispoziţii legale reglementeazã autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, precum şi rãspunderea şi sancţiunile aplicabile în caz de nerespectare a prevederilor <>Legii nr. 50/1991 . Textul constituţional expres invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (7) din Constituţie. Deşi în susţinerea excepţiei s-a invocat întregul text al art. 44 alin. (2) din Constituţie, Curtea observã cã, din motivarea excepţiei, rezultã cã autorul acesteia se referã numai la teza întâi a acestui text constituţional. Astfel, dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei au urmãtorul cuprins: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. [...] (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire. [...] (7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinitãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã, în esenţã, autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile legale criticate, prin faptul cã impun obţinerea unor autorizaţii pentru executarea construcţiilor de cãtre titularii dreptului de proprietate privatã, sunt de naturã a încãlca dispoziţiile constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate. Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993, a statuat, de principiu, cã, în conformitate cu art. 44 alin. (1) din Constituţie, prin lege pot fi stabilite "anumite limite, îngrãdiri, fie în privinţa obiectului dreptului [de proprietate], fie în privinţa unor atribute ale dreptului [de proprietate] pentru apãrarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apãrarea drepturilor altor persoane, esenţial fiind ca prin aceste restricţii sã nu se anihileze complet dreptul de proprietate". În acest context se încadreazã şi reglementãrile <>Legii nr. 50/1991 cu privire la obligaţia obţinerii unor autorizaţii pentru executarea construcţiilor de cãtre titularii dreptului de proprietate privatã, respectiv rãspunderea şi sancţiunile corespunzãtoare în cazul nerespectãrii acestor obligaţii legale. În acest sens, Curtea, prin <>Decizia nr. 199 din 14 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2005, a reţinut cã "obligaţia obţinerii autorizaţiei de construcţie are drept scop prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii necorespunzãtoare, sancţiunea nerespectãrii acestei obligaţii - desfiinţarea construcţiei - nefiind contrarã pevederilor constituţionale menţionate". De asemenea, prin Decizia nr. 77 din 14 martie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, Curtea a statuat cã "îndeplinirea acestei obligaţii [a obţinerii autorizaţiei de construcţie] are în vedere prevenirea consecinţelor unor sinistre în cazul executãrii unor construcţii necorespunzãtoare". Curtea reţine cã prevederile legale criticate nu opereazã nicidecum un transfer de proprietate, astfel încât nici dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie nu sunt încãlcate, în cauzã nepunându-se problema unei exproprieri. Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi ale <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 în raport cu textul constituţional al art. 44, Curtea a statuat cã "regimul legal al construcţiilor nu are legãturã cu ocrotirea dreptului de proprietate. În mãsura în care, însã, dobândirea dreptului de proprietate are loc fãrã respectarea condiţiilor prevãzute de lege, ca şi în cazul în care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancţiunile stabilite de lege, fãrã a se putea apãra invocând principiul constituţional al ocrotirii proprietãţii". Totodatã, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate nu numai cã nu încalcã textul constituţional al art. 44 alin. (7) referitoare la sarcinile care revin titularului dreptului de proprietate, ci sunt, de fapt, o expresie a acestuia. În acest mod, prin obligaţia obţinerii autorizaţiei de construcţie şi prin tragerea la rãspundere a celor care nu respectã aceastã obligaţie, se protejeazã drepturile şi libertãţile celorlalte persoane. În consecinţã, Curtea reţine cã activitatea de edificare sau desfiinţare a construcţiilor de orice naturã trebuie sã se supunã rigorilor legii, fiind nejustificatã susţinerea autorului excepţiei cu privire la instituirea unui regim al autorizãrii diferenţiat în funcţie de tipul de proprietate. De altfel, în sprijinul celor de mai sus sunt şi dispoziţiile art. 1 pct. 2 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care prevãd cã statele semnatare ale Convenţiei pot "adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general [...]". În acest sens, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în cauza Mellacher şi alţii împotriva Austriei, 1989, a statuat cã astfel de legi sunt "necesare şi obişnuite în domeniul construcţiilor, care, în societãţile moderne, sunt o preocupare centralã a politicilor economice şi sociale. Pentru a implementa astfel de politici, legislativul trebuie sã aibã o largã marjã de apreciere atât în ceea ce priveşte stabilirea existenţei unei probleme de interes public ce necesitã mãsuri de control, cât şi în alegerea unor modalitãţi de aplicare detaliate pentru implementarea mãsurilor vizate".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26, art. 27 şi <>art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Mihaela Olivia Tocaciu în Dosarul nr. 19.512/2004 a Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Benke Karoly
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
