Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 408 din 7 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (5) din Legea educatiei fizice si sportului nr. 69/2000
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 422 din 16 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (5) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, excepţie ridicatã de Moise Mircea în Dosarul nr. 7.981/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, precum şi reprezentantul pãrţii Federaţia Românã de Fotbal, domnul avocat Mircea Duţu din cadrul Baroului Bucureşti, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Prim-magistratul-asistent învedereazã cã autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 4.320D/2010 şi nr. 117D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de acelaşi autor în Dosarul nr. 11.739/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, în Dosarul nr. 46262.01/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, precum şi reprezentantul pãrţii Federaţia Românã de Fotbal, domnul avocat Mircea Duţu din cadrul Baroului Bucureşti, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã cã autorul excepţiei a depus în dosarele menţionate concluzii scrise, prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.510D/2010, 4.320D/2010 şi 117D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Autorul excepţiei şi partea prezentã sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 4.320 D/2010 şi nr. 117D/2011 la Dosarul nr. 1.510D/2010, care a fost primul înregistrat.
Având cuvântul, autorul excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate prezentând, pe larg, motivele de neconstituţionalitate formulate în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul pãrţii Federaţia Românã de Fotbal solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textul criticat, care cuprinde dispoziţii de principiu privind modul de înfiinţare, organizare şi funcţionare a federaţiilor sportive naţionale, ca expresie a autonomiei, în condiţiile legii, a sportului, nu contravine niciunei dispoziţii constituţionale. Atât în susţinerile orale, cât şi în notele scrise depuse la dosar, este dezvoltatã ideea de autonomie a activitãţii sportive, concretizatã, potrivit susţinerilor pãrţii, şi prin dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 69/2000.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. Totodatã, aratã cã prin criticile formulate se solicitã, în realitate, o modificare a Statutului Federaţiei Române de Fotbal, ceea ce excedeazã controlului de constituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 11 mai 2010 şi, respectiv, 8 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 7.981/2/2009 şi, respectiv, 11.739/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (5) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, excepţie ridicatã de Moise Mircea.
Prin Încheierea din 25 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 46262.01/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (5) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, excepţie ridicatã de Moise Mircea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, similarã în dosarele conexate, se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile criticate conferã federaţiilor sportive naţionale, în speţã Federaţiei Române de Fotbal, dreptul de a se organiza şi funcţiona în baza statutului propriu. Astfel, pe de o parte, se dã posibilitatea acestei federaţii de a introduce în statutul propriu texte ce interzic persoanei interesate dreptul de a se adresa instanţelor de judecatã, şi, pe de altã parte, îi oferã posibilitatea de a înfiinţa instanţe paralele private. Se susţine în acest sens cã înfãptuirea justiţiei de cãtre Federaţia Românã de Fotbal - persoanã juridicã de drept privat, de interes naţional, asimilatã persoanelor juridice de utilitate publicã, în scopul pronunţãrii de hotãrâri definitive irevocabile şi executorii în România, în cauze civile şi/sau comerciale, a cãror revizuire este imposibil de realizat, culminând cu interzicerea dreptului de acces la instanţele de drept comun - este realizatã în baza statutului propriu şi a regulamentelor proprii, elaborate cu respectarea art. 36 alin. (5) din Legea educaţiei fizice şi a sportului nr. 69/2000, care conferã Federaţiei Române de Fotbal drepturi absolute, interzise prin Constituţie. Se aratã, totodatã, cã se impune statului român de cãtre FIFA - persoanã juridicã cu sediul în Zⁿ\'62rich, respectiv de cãtre Federaţia Românã de Fotbal, persoanã juridicã de drept privat - asociaţie nonprofit urmãtoarele: recunoaşterea unor acte normative elaborate de FIFA şi FRF cu o forţã superioarã Constituţiei şi legilor României, recunoaşterea unei jurisdicţii a FIFA şi a FRF în a înfãptui justiţia, ce nu corespunde exigenţelor constituţionale. Se mai aratã cã instanţa, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã, a pronunţat Sentinţa comercialã nr. 98 din 18 mai 2007 prin care a exclus competenţa instanţelor de drept comun în cenzurarea soluţiilor pronunţate de instanţele private ale Federaţiei Române de Fotbal.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile criticate reprezintã norme care reglementeazã aspecte ce ţin de organizarea şi funcţionarea federaţiilor sportive naţionale, fãrã a avea semnificaţia îngrãdirii accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil ori excluderii litigiilor care fac obiectul unei convenţii arbitrale de la competenţa instanţelor judecãtoreşti. Litigiul dedus instanţei de arbitraj se finalizeazã printr-o hotãrâre arbitralã, care, potrivit art. 364 din Codul de procedurã civilã, poate fi desfiinţatã printr-o acţiune în anulare soluţionatã de cãtre instanţele judecãtoreşti competente. Dispoziţiile criticate nu contravin nici prevederilor art. 126 din Legea fundamentalã, deoarece arbitrajul reprezintã o alternativã oferitã pãrţilor la procedura dreptului comun, la care se poate apela fãrã nicio restricţie, arbitrajul fiind o opţiune, iar nu o obligaţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 36 alin. (5) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000, având urmãtorul cuprins: "Federaţiile sportive naţionale se organizeazã şi funcţioneazã în baza statutului propriu elaborat în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu statutele federaţiilor internaţionale corespondente."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 1 alin. (1), (3), (4) şi (5) privind statul de drept, art. 2 alin. (2), potrivit cãrora niciun grup şi nicio persoanã nu pot exercita suveranitatea în nume propriu, art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi libertãţilor consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, ale art. 16 care consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 40 alin. (2) potrivit cãrora "partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeazã împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept sau a suveranitãţii, a integritãţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale", ale art. 45 privind libertatea economicã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertãţi, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 126 privind instanţele judecãtoreşti.
De asemenea, sunt invocate prevederile art. 2, 6, 7, 8 şi 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Textul de lege criticat stabileşte, cu caracter de principiu, modul de organizare şi funcţionare a federaţiilor sportive naţionale, fãrã a face nicio distincţie cu privire la o anume federaţie şi nici cu privire la comisiile de judecatã sau alte structuri din cadrul federaţiilor ori cu privire la raporturile dintre acestea şi instanţele judecãtoreşti. Astfel fiind, nu pot fi reţinute criticile autorului excepţiei care, în esenţã, vizeazã faptul cã acest text ar conferi "FRF şi FIFA dreptul absolut de legiferare şi de a înfãptui justiţia".
De altfel, criticile formulate privesc, în realitate, dispoziţiile cuprinse în Statutul şi Regulamentele Federaţiei Române de Fotbal, autorul excepţiei încercând ca, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect textul de principiu, cuprins într-un act normativ al cãrui control de constituţionalitate este de competenţa Curţii Constituţionale, sã determine constatarea neconstituţionalitãţii actului subsecvent, elaborat în baza textului de principiu, al cãrui control nu se încadreazã în sfera de competenţã a Curţii Constituţionale.
Acceptarea unei astfel de abordãri a controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã ar determina însã o extindere a competenţei acestei Curţi dincolo de limitele stabilite expres de dispoziţiile art. 146 din Constituţie şi ale art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã asigurã controlul constituţionalitãţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului".
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (5) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, excepţie ridicatã de Moise Mircea în dosarele nr. 7.981/2/2009 şi nr. 11.739/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, în Dosarul nr. 46262.01/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
