Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 408 din 4 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 825 din 21 noiembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , excepţie ridicatã de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Mureş în Dosarul nr. 799/2003 al Tribunalului Mureş.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent informeazã completul asupra cererii de amânare a judecãrii cauzei în vederea pregãtirii apãrãrii, cerere formulatã de cãtre autorul excepţiei prin reprezentantul sãu legal, Ministerul Finanţelor Publice.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordãrii unui nou termen de judecatã, solicitând respingerea cererii.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulatã de Ministerul Finanţelor Publice privind amânarea judecãrii cauzei.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 344C/2003, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de acelaşi autor în Dosarul nr. 807/2003 al aceleiaşi instanţe. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 345C/2003, al cãrui obiect îl constituie aceeaşi excepţie, ridicatã de acelaşi autor în Dosarul nr. 828/2003 al aceluiaşi tribunal. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 344C/2003 şi a Dosarului nr. 345C/2003 la Dosarul nr. 343C/2002 mai întâi înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã, în legãturã cu constituţionalitatea prevederilor de lege criticate, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 197 din 13 mai 2003 şi nr. 318 din 9 septembrie 2003, argumentele reţinute în acestea menţinându-şi valabilitatea şi în prezenta cauzã. În plus, în urma revizuirii Legii fundamentale, art. 15 din Constituţie prevede în mod expres cã legea contravenţionalã mai favorabilã reprezintã o excepţie de la principiul neretroactivitãţii legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 13 iunie 2003, pronunţate în dosarele nr. 799/2003, nr. 807/2003 şi nr. 828/2003, Tribunalul Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , excepţie ridicatã de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Mureş în cauze civile privind soluţionarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
În motivãrile excepţiei, având un conţinut asemãnãtor, se susţine cã prevederile de lege criticate "consacrã în mod expres retroactivitatea legii mai favorabile", ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile". Or, dispoziţiile legale referitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor nu sunt, în sistemul de drept românesc, norme de drept penal, rãspunderea contravenţionalã reglementatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 având caracter administrativ. În plus, potrivit prevederilor <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , legiuitorul exclude, sub toate aspectele, caracterul penal în domeniul stabilirii şi sancţionãrii contravenţiilor.
Tribunalul Mureş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã "articolul 12 din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 aduce atingere doar efectelor viitoare ale unor situaţii juridice trecute, fãrã a deveni retroactiv. Efectele epuizate în trecut rãmân supuse legii vechi, însã consecinţele şi efectele viitoare, deci nerealizate în momentul intrãrii în vigoare a noii legi, vor fi supuse legii noi, sub care se îndeplinesc".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã art. 15 alin. (2) din Constituţie trebuie interpretat în acord cu Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, "sub anumite aspecte, contravenţia poate fi asimilatã infracţiunii, iar distincţia infracţiuni-contravenţii existentã în dreptul intern al mai multor state pãrţi este irelevantã din punctul de vedere al respectãrii garanţiilor stabilite prin art. 6 din Convenţie, acesta fiind aplicabil ambelor forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziţiei sancţionatorii o cere (cazul Lauko c. Slovaciei)". Aceasta înseamnã cã, deşi potrivit art. 141 din Codul penal prin "lege penalã" se înţelege "orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsã în legi sau decrete", în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, ilicitul penal poate avea o sferã mai largã, în funcţie de anumite criterii, cum ar fi natura sau scopul dispoziţiei sancţionatorii ori natura şi gravitatea pedepsei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , prevederi al cãror conţinut este urmãtorul:
Art. 12: "(1) Dacã printr-un act normativ fapta nu mai este consideratã contravenţie, ea nu se mai sancţioneazã, chiar dacã a fost sãvârşitã înainte de data intrãrii în vigoare a noului act normativ.
(2) Dacã sancţiunea prevãzutã în noul act normativ este mai uşoarã se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai gravã, contravenţia sãvârşitã anterior va fi sancţionatã conform dispoziţiilor actului normativ în vigoare la data sãvârşirii acesteia."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, care, potrivit <>Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , are urmãtorul conţinut: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate în cauze în care, ca şi în acest dosar, a fost invocatã încãlcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, în esenţã, pentru aceleaşi motive. Cu privire la acestea Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 197 din 13 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, şi prin <>Decizia nr. 318 din 9 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 6 octombrie 2003, în sensul cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Prin deciziile menţionate, care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, s-a reţinut cã art. 15 alin. (2) din Constituţie trebuie interpretat în lumina art. 20 alin. (1) din aceasta, în acord cu Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 318 din 9 septembrie 2003 s-a mai reţinut cã "În legislaţia româneascã, ca şi a altor state europene (de exemplu, Germania, Cehia şi Slovacia), contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi supuse unui regim administrativ. Din perspectivã convenţionalã, Curtea Constituţionalã observã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã nimic nu împiedicã statele sã-şi îndeplineascã rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menţinerea unei distincţii între diferitele tipuri de infracţiuni. În principiu, convenţia nu se opune tendinţei de «dezincriminare» existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, aşa cum s-a arãtat în Hotãrârea din 21 februarie 1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, aceste fapte intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Pentru a se face aplicarea acestor prevederi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului considerã cã este necesar sã fie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul naţional; 2. natura faptei; 3. natura şi gradul de gravitate ale sancţiunii care ar putea fi aplicatã persoanei în cauzã. În acelaşi sens, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului s-a pronunţat, de exemplu, şi în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotãrârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei şi Kadubek împotriva Slovaciei (hotãrârile din 2 septembrie 1998). În aprecierea acestor criterii, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a stabilit cã modul de definire a faptelor de cãtre dreptul intern nu are decât o valoare relativã, esenţialã fiind natura faptei şi a sancţiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive mãsurile din legislaţiile naţionale referitoare la dezincriminarea unor infracţiuni mai puţin grave în «interesul individului». Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a avut în vedere faptul cã sancţiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adreseazã tuturor cetãţenilor în vederea realizãrii scopului preventiv şi represiv al sancţiunii, ceea ce conferã faptei naturã penalã. În aceste condiţii, distincţia operatã de statele europene între crime, delicte şi contravenţii nu este operantã, în sensul art. 6 din convenţie, toate având caracter penal". Prin aceeaşi decizie Curtea a considerat cã, "sub acest aspect, legislaţia contravenţionalã din România, similarã celei germane, intrã sub prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, astfel cã nu este justificatã o eventualã sancţionare contravenţionalã a unei persoane pentru o faptã sãvârşitã în trecut, în condiţiile în care aceastã faptã nu mai constituie în prezent contravenţie".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , excepţie ridicatã de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Mureş în dosarele nr. 799/2003, nr. 807/2003 şi nr. 828/2003 ale Tribunalului Mureş.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 noiembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
