Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 408 din 14 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din Romania
DECIZIE nr. 408 din 14 iulie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 4 august 2005 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Dana Titian - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, excepţie ridicatã de Ion Manole şi Constantin Paunescu în Dosarul nr. 2.011/CAF/2005 al Tribunalului Arges - Secţia civilã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, arãtând ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 25 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.011/CAF/2005, Tribunalul Arges - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, excepţie ridicatã de Ion Manole şi Constantin Paunescu într-o cauza având ca obiect soluţionarea unei plângeri impotriva unui act administrativ prin care autorilor exceptiei li s-a refuzat plata tarifului de utilizare a reţelei de drumuri publice numai pe durata folosirii acesteia. În motivarea exceptiei, autorii acesteia susţin ca prevederile <>art. 4 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 "afecteazã drepturile [...] economice [ale autorilor exceptiei şi] anihileaza egalitatea de sanse de care ar trebui sa se bucure toţi cetãţenii României", în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Autorii exceptiei arata ca textul de lege criticat impunând tuturor utilizatorilor romani plata tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pe o perioada de 12 luni, indiferent de perioada de folosire a acesteia, cu excepţia "vehiculelor expres prevãzute în lege sau atunci când vehiculul este radiat din circulaţie", nu tine cont de "specificul activitãţii din apicultura în general şi a stuparitului pastoral în special, [aceste activitãţi realizandu-se] sezonier în perioada lunilor aprilie-august, când se efectueazã maximum 7-10 operaţiuni de transport al albinelor la diverse baze melifere, durata unui [asemenea transport] neputând depãşi 5-6 ore în decursul unei zile, întrucât ar periclita viata materialului biologic". În consecinta, "se elimina egalitatea de sanse oferitã tuturor cetãţenilor atât timp cat un utilizator care deruleazã o afacere utilizând drumul naţional pentru activitãţi de transport timp de 12 luni [are] posibilitatea realizãrii unui câştig proporţional şi cu continuitate", în timp ce autorii exceptiei, datoritã specificului activitãţii economice desfãşurate, nu au "posibilitatea realã de a o realiza cu continuitate, profitul fiind diminuat corespunzãtor". Totodatã autorii exceptiei considera ca "dacã un cetãţean roman intra în posesia unui vehicul înmatriculat în strãinãtate, îl poate utiliza în scop personal, folosind drumurile publice o zi, 7 zile, 30 de zile [şi] este obligat sa plãteascã tariful de utilizare pentru aceasta perioada, iar [autorii exceptiei], în aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi vehicule [înmatriculate în România]" sunt obligaţi sa plãteascã tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pe o perioada de 12 luni. În consecinta, "cel care are vehiculul înmatriculat în strãinãtate se bucura de privilegii în raport cu utilizatorul roman". Se mai apreciazã ca plata acestei taxe este echivalenta cu efectuarea unei plati nedatorate, contrar prevederilor art. 1092 din Codul civil, potrivit cãruia orice plata presupune o datorie". Autorii exceptiei susţin ca dispoziţiile Codului fiscal "obliga proprietarii mijloacelor de transport sa plãteascã un impozit anual pentru acestea, indiferent dacã le au înscrise în circulaţie, dacã circula sau nu cu ele, dacã le utilizeazã sau nu în scopuri profitabile sau neprofitabile". Astfel, obligarea autorilor exceptiei "de a plati tariful de utilizare pentru 12 luni în condiţiile în care beneficiazã de drumurile naţionale proprietate publica a statului numai 7-10 zile pe an (deci şi pentru perioada cat nu sunt folosite în interes de transport) înseamnã ca [aceştia sunt] obligaţi la plata de doua ori a impozitului pe autovehicule, o data ca taxa şi impozit local şi o data ca tarif impus pentru perioada de neutilizare, instituindu-se [astfel] un regim discriminatoriu în raport cu ceilalţi utilizatori permanenţi". De asemenea, se arata ca exista anumite necorelari legislative între prevederile art. 1 alin. (7), ale art. 1 alin. (8) şi ale <>art. 4 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 . Tribunalul Arges - Secţia civilã considera ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, întrucât prevederile legale criticate "au caracter discriminatoriu pentru utilizatorii romani, în sensul ca, stabilind obligaţia de plata a taxelor pentru 12 luni, incalca dispoziţiile art. 1 alin. (7) şi (8) din lege, taxa [trebuind sa fie] datoratã în raport cu perioada de utilizare de o zi, 7 zile, 30 de zile, 6 luni, 12 luni". Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, se arata ca dispoziţiile legale criticate nu incalca textul art. 16 din Constituţie, întrucât "se aplica tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, respectiv utilizatorii romani, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare". Totodatã Guvernul arata ca, în conformitate cu jurisprudenta Curţii Constituţionale, "principiul egalitãţii în drepturi şi al nediscriminarii nu are semnificatia introducerii uniformitatii în ceea ce priveşte tratamentul juridic aplicabil subiectelor de drept", astfel încât "reglementarea diferita cu privire la utilizatorii romani şi strãini [a achitãrii tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România] se întemeiazã raţional şi obiectiv pe faptul ca utilizatorii strãini sunt persoane nerezidente în România, durata de utilizare a drumurilor naţionale din România de cãtre aceştia fiind una temporarã". În ceea ce priveşte invocarea unor neconcordante între prevederile art. 4 alin. (1), respectiv ale <>art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 , Guvernul apreciazã ca aceste aspecte "se referã la modul de aplicare şi interpretare a legii [...], sub acest aspect excepţia fiind inadmisibila". Avocatul Poporului apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât "prevederile legale indicate referitoare la tariful de utilizare care trebuie achitat pentru perioada de parcurs şi stationare nu conţin elemente de natura sa determine un tratament inegal sau discriminatoriu între utilizatorii de vehicule înmatriculate în România şi se aplica, în mod egal, tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã de ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare". Totodatã, pentru determinarea intelesului principiului egalitãţii, Avocatul Poporului invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 283 din 3 iulie 2003. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 424/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002. Ulterior, prevederile legale criticate au fost modificate prin dispoziţiile <>art. I pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 51/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 28 iulie 2004, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 415/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.002 din 1 noiembrie 2004 şi, în prezent, au urmãtorul cuprins: "Art. 4. - (1) Utilizatorii romani vor achitã distribuitorilor tariful de utilizare, obligatoriu pentru perioade de parcurs şi stationare de câte 12 luni, cu posibilitatea achitãrii în 4 rate trimestriale." Textul constituţional invocat în mod expres în susţinerea exceptiei este cel al art. 16 alin. (1). Totuşi, Curtea observa ca, prin referirile pe care le fac autorii exceptiei în motivarea criticii lor cu privire la plata nedatorata, aceştia, în mod indirect, invoca în susţinerea exceptiei şi încãlcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie. Textele constituţionale considerate a fi incalcate au urmãtorul cuprins: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri." - Art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea retine ca, în esenta, autorii acesteia apreciazã ca obligaţia impusa tuturor utilizatorilor romani de plata a tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pe o perioada de 12 luni, indiferent de perioada de folosire a acesteia, fãrã a se tine seama de specificul activitãţii economice pe care aceştia o desfãşoarã, este de natura a incalca dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în drepturi şi dreptul la proprietate. Curtea observa ca, potrivit expunerii de motive a Guvernului la <>Legea nr. 424/2002 , <>Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 a fost emisã pentru aplicarea în România a prevederilor Directivei 1999/62/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 1999 privind taxarea vehiculelor grele de marfa pentru utilizarea anumitor infrastructuri, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 187 din 20 iulie 1999. În conformitate cu textul art. 6 pct. 2 lit. a) din Directiva menţionatã, statele membre ale Uniunii Europene pot aplica reduceri sau exceptari la plata tarifului de utilizare a drumurilor vehiculelor folosite în scopul apãrãrii civile sau naţionale, a celor folosite de pompieri şi alte servicii de urgenta, a celor ale poliţiei sau a vehiculelor folosite pentru întreţinerea drumurilor, prevedere ce se reflecta în textul <>art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 . De asemenea, Curtea observa ca, potrivit dispoziţiilor art. 6 pct. 2 lit. b) din aceeaşi directiva, reduceri sau exceptari la plata tarifului de utilizare a drumurilor vehiculelor se pot acorda şi "vehiculelor care circula numai în mod ocazional pe drumurile publice ale statului membru în care sunt înmatriculate şi sunt utilizate de persoanele fizice sau juridice a cãror activitate principala nu este transportul bunurilor, cu condiţia ca transporturile efectuate de aceste vehicule sa nu cauzeze distorsiuni ale concurentei, sub rezerva acordului Comisiei". În consecinta, Curtea constata ca legiuitorul a înţeles sa nu acorde aceasta facilitate vehiculelor în cauza în considerarea faptului ca are dreptul exclusiv sa aprecieze asupra reducerilor sau excepţiilor de la plata tarifului de utilizare a drumurilor publice, atât în cadrul libertãţii de legiferare, cat şi în raport cu prevederile directivei menţionate, cu condiţia existenţei acordului Comisiei. Curtea retine ca, potrivit jurisprudenţei sale, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalitãţii presupune aplicarea în mod imperativ a aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite, fiind vorba de situaţii similare. În consecinta, Curtea constata ca neaplicarea unor scutiri sau reduceri de la plata tarifului de utilizare a drumurilor publice, având în vedere faptul ca scopul <>art. 4 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 a fost acela de a impune un tarif uniform tuturor utilizatorilor romani, nu este de natura a incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, Curtea retine ca aplicarea unui tratament diferenţiat utilizatorilor strãini în raport cu utilizatorii romani, în ceea ce priveşte achitarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, este justificatã în mod obiectiv şi raţional prin faptul ca pentru vehiculele înmatriculate în strãinãtate exista posibilitatea obiectivã a verificãrii duratei de utilizare a drumurilor publice, în raport cu data intrãrii şi iesirii din ţara, în timp ce pentru vehiculele înmatriculate în ţara nu se poate exercita practic un control asupra duratei reale a utilizãrii reţelei de drumuri publice. În consecinta, Curtea constata ca nici din acest puct de vedere nu se pune problema încãlcãrii dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodatã Curtea retine ca prevederile criticate nu opereazã nicidecum un transfer de proprietate, astfel încât nici dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate nu sunt incalcate. În ceea ce priveşte critica autorilor exceptiei în sensul existenţei unor necorelari legislative între anumite dispoziţii ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 , Curtea retine ca, în conformitate cu prevederile <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanta de contencios constituţional realizeazã un control de constitutionalitate a legilor şi altor acte normative, problemele privind coordonarea legislativã revenind autoritãţii legiuitoare. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , CURTEA CONSTITUŢIONALÃ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, excepţie ridicatã de Ion Manole şi Constantin Paunescu în Dosarul nr. 2.011/CAF/2005 al Tribunalului Arges - Secţia civilã. Definitiva şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 iulie 2005. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Benke Karoly ------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
