Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 406 din 3 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 din Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 342 din 21 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 din Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "C & T Proeuro" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 5.497/59/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã partea Administraţia Financiarã a Municipiului Lugoj a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 5.497/59/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 din Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "C & T Proeuro" - S.R.L. din Lugoj în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat are efecte retroactive, întrucât se aplicã şi actelor anterioare, "inclusiv cu privire la condiţiile în care se poate face estimarea veniturilor şi la criteriile de estimare". Se mai aratã cã art. 66 din Codul de procedurã fiscalã instituie o prezumţie de nelegalitate a dobândirii unor venituri pentru care autoritatea fiscalã nu este obligatã sã facã proba existenţei acestora, cu consecinţa deposedãrii prezumtivului dobânditor de alte bunuri, licit dobândite, în contradicţie cu art. 44 alin. (8) şi (9) din Legea fundamentalã. Totodatã, se apreciazã cã, prin formularea sa extrem de generalã, textul de lege criticat contravine şi celorlalte dispoziţii din Constituţie invocate, întrucât "o estimare fãcutã pe baza unui text de lege general, evaziv, fãrã criterii bine stabilite, nu poate fi decât neconstituţionalã".
Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã art. 66 din Codul de procedurã fiscalã nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. Aratã cã "diversitatea situaţiilor ce pot apãrea în procedura stabilirii mãrimii bazei de impunere, când aceasta nu poate fi fãrã echivoc determinatã, exclude posibilitatea instituirii unor criterii foarte precise", textul de lege criticat "oferind, totuşi, unele jaloane orientative, inclusiv de cuantificare, care nu conţin aspecte de retroactivitate". "Organul fiscal, în procesul colectãrii creanţelor bugetare, are îndatorirea legalã de a identifica orice bazã de impunere şi de a stabili nivelul acesteia, în conformitate cu cerinţele art. 56 alin. (1) din Legea fundamentalã, [...] identificarea nivelului oricãrei baze de impunere neputând fi realizatã decât în cadrul termenelor de prescripţie în materie şi prin raportare la datele şi documentele existente."
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu conţine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, precum şi faptul cã instituirea unor instrumente de calcul al unor obligaţii fiscale încãlcate este legitimã şi nu constituie o încãlcare a dreptului de proprietate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 66 din Codul de procedurã fiscalã, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, având urmãtorul cuprins:
- Art. 66: "(1) Dacã organul fiscal nu poate determina mãrimea bazei de impunere, acesta trebuie sã o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele şi documentele care au relevanţã pentru estimare. Estimarea constã în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale.
(2) În situaţiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptãţite sã estimeze baza de impunere, acestea vor avea în vedere preţul de piaţã al tranzacţiei sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal."
Autoarea excepţiei susţine cã dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivitãţii legii, ale art. 44 alin. (8) potrivit cãrora "Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã" şi alin. (9) potrivit cãrora "bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii", ale art. 56 alin. (2) şi (3) privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale şi interzicerea oricãror prestaţii în afara celor stabilite prin lege şi ale art. 139 privind impozitele, taxele şi alte contribuţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru considerentele ce vor fi expuse în ceea ce urmeazã:
Textul de lege criticat, care reglementeazã obligaţia organului fiscal ca, în situaţia în care nu poate determina mãrimea bazei de impunere, sã procedeze la estimarea acesteia, nu conţine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv. Faptul cã estimarea se realizeazã cu luarea în considerare a tuturor datelor şi documentelor care prezintã relevanţã nu poate fi interpretat ca o aplicare retroactivã a textului de lege. Scopul examinãrii acestor date şi documente îl constituie identificarea de cãtre organul fiscal a acelor elemente care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale a contribuabilului, în vederea stabilirii impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat. Ca urmare, chiar dacã, în practicã, dispoziţiile legale criticate pot viza acte şi fapte din trecut, luate în considerare de organul fiscal cu prilejul realizãrii estimãrii, efectele lor se produc în viitor, de la data intrãrii în vigoare a textului de lege, care reglementeazã pentru perioada ulterioarã intrãrii sale în vigoare, în deplinã concordanţã cu prevederile art. 15 din Legea fundamentalã.
Autoarea excepţiei mai criticã art. 66 din Codul de procedurã fiscalã şi pentru modul de redactare, apreciat ca fiind prea general şi, prin urmare, imprecis, ceea ce, în opinia sa, este de naturã sã instituie o prezumţie de nelegalitate a dobândirii averii, cu consecinţa confiscãrii bunurilor licit dobândite, în contradicţie cu prevederile art. 44 alin. (8) şi (9) din Legea fundamentalã. Aceste critici nu pot fi reţinute, deoarece textul de lege ce face obiectul excepţiei conţine o serie de elemente pe baza cãrora organul fiscal poate proceda la stabilirea corespunzãtoare a bazei de impunere, diversitatea situaţiilor ce pot apãrea în cadrul acestei proceduri excluzând posibilitatea instituirii unor criterii foarte precise şi stabile. În virtutea dreptului sãu de apreciere, precum şi a rolului activ, consacrate de art. 7 şi 8 din Codul de procedurã fiscalã, organul fiscal este îndreptãţit sã examineze, din oficiu, starea de fapt, sã obţinã şi sã utilizeze toate informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectã a situaţiei fiscale a contribuabilului, sã aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin, relevanţa stãrilor de fapt fiscale şi sã adopte soluţia admisã de lege, întemeiatã pe constatãri complete asupra tuturor împrejurãrilor edificatoare în cauzã. Estimarea bazei de impunere realizându-se numai dupã examinarea tuturor acestor elemente şi cu aplicarea criteriilor stabilite chiar de dispoziţiile art. 66 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, nu poate fi reţinutã susţinerea potrivit cãreia textul de lege criticat ar institui o prezumţie de nelegalitate a dobândirii averii. În plus, ori de câte ori contribuabilul este nemulţumit de constatãrile organului fiscal, le poate contesta, având aşadar deplina posibilitate de a demonstra, în faţa unei instanţe judecãtoreşti, nelegalitatea acestor constatãri, respectiv a actelor astfel întocmite.
Curtea constatã totodatã cã art. 66 din Codul de procedurã fiscalã nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare şi, de asemenea, nu stabileşte alte impozite, taxe, contribuţii sau prestaţii decât cele expres prevãzute de lege, astfel încât nu pot fi reţinute nici criticile formulate în raport de prevederile constituţionale ale art. 56 alin. (2) şi (3) privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale şi interzicerea oricãror prestaţii în afara celor stabilite prin lege, precum şi ale art. 139 privind impozitele, taxele şi alte contribuţii.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 din Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "C & T Proeuro" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 5.497/59/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
