Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 406 din 24 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 262 din 22 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 207 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Asociaţia Familialã Petcu Anton din Tulcea în Dosarul nr. 2.914/327/2008 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.914/327/2008, Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 207 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Asociaţia Familialã Petcu Anton din Tulcea într-o cauzã având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva unui act administrativ fiscal.
În motivarea excepţiei se aratã cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care este aplicabilã sancţiunea decãderii din dreptul de a contesta actul administrativ fiscal la organul fiscal competent în situaţia în care contestaţia este depusã direct la instanţa de judecatã şi astfel se depãşeşte termenul de 30 de zile în care se poate formula contestaţie la organul competent. Se apreciazã cã într-o asemenea ipotezã trebuie sã se aplice principiul efectului util, iar contestaţia depusã sã fie trimisã, în vederea soluţionãrii sale, la autoritatea emitentã. Se mai susţine cã o asemenea contestaţie trebuie interpretatã în sensul de a produce efecte, şi nu în sensul de a nu produce niciunul. Se considerã cã sancţiunea decãderii este una prea drasticã. În caz contrar, se ajunge la situaţia ca o contestaţie formulatã în termen la o instanţã judecãtoreascã sã fie respinsã, întrucât nu a fost depusã la organul competent, iar actul administrativ fiscal devine definitiv.
Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, invocând în acest sens considerente care au stat la baza unor decizii ale Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 207 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au urmãtorul cuprins:
"(1) Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decãderii."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
Prin <>Decizia nr. 927 din 18 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, <>Decizia nr. 382 din 17 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2007, şi <>Decizia nr. 687 din 12 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, s-a stabilit cã dispoziţiile art. 205 alin. (1) din Codul de procedurã fiscalã prevãd un drept al contribuabilului de a contesta temeinicia unui act administrativ fiscal, de cele mai multe ori sub aspectul existenţei şi întinderii obligaţiei fiscale. Curtea a reţinut cã parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fãrã caracter jurisdicţional nu îngrãdeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacatã în faţa unei instanţe judecãtoreşti.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea reţine cã sancţiunea decãderii de la exercitarea dreptului de a contesta actul administrativ fiscal este una fireascã. Decãderea este o sancţiune de drept procesual pentru lipsa de diligenţã a celui care nu îşi exercitã la timp dreptul de contestare sau şi-a exercitat dreptul cu nerespectarea prevederilor legale. Prin urmare, raportatã la neexercitarea dreptului de contestare prevãzut de art. 205 şi urmãtoarele din Codul de procedurã fiscalã sancţiunea decãderii este una proporţionalã, disuasivã şi justã. În aceste condiţii, nu se poate reţine încãlcarea art. 21 din Constituţie.
Obiter dictum, se constatã cã aceastã contestaţie nu poate fi calificatã ca o simplã petiţie în sensul prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitãţii de soluţionare a petiţiilor, astfel încât instanţei de judecatã nu îi incumbã obligaţia de a face aplicarea ordonanţei amintite, în sensul de a trimite la organul competent petiţia greşit îndreptatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 207 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Asociaţia Familialã Petcu Anton din Tulcea în Dosarul nr. 2.914/327/2008 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
