Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 406 din 16 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 511 din 13 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
KozsokAr GAbor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Wang Genfa în Dosarul nr. 15.545/302/2005 (14.883/2005) al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 188D/2006.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, însoţit de interpretul desemnat în cauzã spre a asigura traducerea, domnul Ioan Budura. Lipseşte partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii faptul cã partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis prin Serviciul de registraturã al Curţii Constituţionale note scrise, depuse la dosarul cauzei, prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 225D/2006, 258D/2006, 260D/2006 şi 391D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Huang Xiong Wei, Liu Miaoyan, Ji Zong Zheng şi Lei Dadeng în dosarele nr. 6.824/R.F./2005 (43.103/3/R.F./2005), 8.880/R.F./2005 (45.768/3/2005) şi 8.037/R.F./2005 (44.953/3/2005) ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal, respectiv în Dosarul nr. 17.436/302/2005 (16.748/2005) al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal rãspund Liu Miaoyan, Ji Zong Zheng şi Lei Dadeng, însoţiţi de acelaşi interpret de limbã chinezã, domnul Ioan Budura. Lipsesc unul dintre autorii excepţiei, Huang Xiong Wei, precum şi partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã faptul cã şi în aceste dosare partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis Curţii Constituţionale note scrise cu un conţinut identic, prin care solicitã respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate.
Curtea, având în vedere identitatea obiectului excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Pãrţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 391D/2006, 260D/2006, 258D/2006 şi 225D/2006 la Dosarul nr. 188D/2006, care a fost primul înregistrat.
Având cuvântul pe fond, autorii excepţiei solicitã, prin intermediul translatorului de limbã chinezã, admiterea excepţiei, fiecare prezentând în acest sens aspecte referitoare la situaţia personalã şi la riscul pe care returnarea în ţara de origine, China, l-ar reprezenta asupra vieţii lor şi a familiilor lor.
Reprezentantul Ministerului Public aratã, pe de o parte, cã susţinerile autorilor prezenţi ai excepţiei relevã aspecte de fapt care pot fi apreciate doar de instanţa de judecatã, iar, pe de altã parte, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în mod constant în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , de exemplu, prin <>Decizia nr. 92/2006 , excepţii fundamentate pe aceleaşi temeiuri constituţionale şi convenţionale ca şi cea din prezenta decizie. Se solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã impunã reconsiderarea jurisprudenţei constante în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 6 februarie, 12 ianuarie, 9 februarie şi 3 martie 2006, pronunţate în dosarele nr. 15.545/302/2005 (14.883/2005), 6.824/R.F./2005 (43.103/3/R.F./2005), 8.880/R.F./2005 (45.768/3/2005), 8.037/R.F./2005 (44.953/3/2005) şi 17.436/302/2005 (16.748/2005), Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţiile au fost ridicate de Wang Genfa, Huang Xiong Wei, Liu Miaoyan, Ji Zong Zheng şi Lei Dadeng în cauze având ca obiect plângeri împotriva refuzului acordãrii statutului de refugiat, respectiv recursuri împotriva unor hotãrâri prin care au fost respinse plângeri cu acelaşi obiect.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate având un conţinut similar se aratã cã dispoziţiile <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 sunt contrare prevederilor art. 20 alin. (2) şi ale art. 22 alin. (2) din Constituiţie, interpretate în raport de dispoziţiile art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dar şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia protecţiei împotriva torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.
Se susţine în acest sens cã textul legal criticat nu îndeplineşte criteriul de claritate şi precizie al legii, statuat atât în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cât şi de practica jurisprudenţialã a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, dispoziţiile legale indicate permit, pe de o parte, limitarea cazurilor de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de torturã, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiatã de persecuţie, pentru unul sau mai multe dintre cele 5 motive de persecuţie (rasa, religia, naţionalitatea, opinia politicã şi apartenenţa la un anumit grup social), în condiţiile în care prevederile art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea torturii, au un caracter absolut şi necondiţionat. Pe de altã parte, dispoziţiile legale criticate permit interpretãri "eronate" şi în ceea ce priveşte "natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante", în raport cu definiţia tratamentelor inumane şi a celor degradante oferite de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (Cauza B. contra Franţei, 1992).
Se mai precizeazã cã instanţa europeanã se abţine, ca regulã, a face aprecieri asupra legii naţionale, însã în ceea ce priveşte calitatea ei exercitã "un control de convenţionalitate", iar constatarea nerespectãrii acestui criteriu din prisma încãlcãrii caracterului absolut al protecţiei instituite de art. 3 din Convenţie "o determinã sã declare ca neconvenţionalã o lege represivã".
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Dispoziţiile legale criticate sunt suficient de clare în stabilirea criteriilor pentru acordarea protecţiei umanitare condiţionate, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile în materie din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul sãu de vedere transmis în dosarele nr. 225D, 258D, 260D şi 391D/2006, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În esenţã, aratã cã, prin decizii anterioare având acelaşi obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , stabilind conformitatea acestora faţã de normele constituţionale şi convenţionale pretins a fi încãlcate şi în cauza de faţã. De asemenea, susţine cã textul legal criticat, raportat la dispoziţiile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin reglementarea condiţiilor în care se poate acorda protecţia umanitarã condiţionatã, reprezintã tocmai asumarea de cãtre stat a obligaţiei pozitive de a oferi o formã de protecţie persoanei care, neîndeplinind condiţiile pentru acordarea statutului de refugiat, ar fi expusã pericolului ca în situaţia în care ar fi returnatã în ţara de origine sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale constând în torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante. Dispoziţiile legale indicate condiţioneazã acordarea acestei forme de protecţie internaţionalã de dovedirea de cãtre solicitant a potenţialului risc de a fi supus torturii sau tratamentelor inumane sau degradante, fãra a conţine nicio referire la motivele care ar putea genera acest risc, urmând ca instanţa de judecatã sã aprecieze circumstanţele proprii fiecãrei cauze şi sã aplice legea.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România sunt constituţionale. Dispoziţiile de lege criticate, reglementând condiţiile în care se poate acorda protecţie umanitarã condiţionatã, sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 22 alin. (2), prin care se defineşte dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, precum şi cu instrumentele juridice internaţionale referitoare la statutul şi regimul refugiaţilor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, care au urmãtorul cuprins: "Protecţia umanitarã condiţionatã se poate acorda strãinului care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale constând în: (...)
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."
În motivarea excepţiei ridicate autorii invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 alin. (2), referitoare la prioritatea, în caz de neconcordanţã faţã de legile interne nefavorabile, a prevederilor din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, din pactele şi din celelalte tratate la care România este parte, precum şi ale art. 22 alin. (2), prin care tortura, pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante sunt interzise.
De asemenea, aceştia invocã şi dispoziţiile art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare de asemenea la interzicerea torturii.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constatã cã s-a mai pronunţat în repetate rânduri cu privire la dispoziţiile <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, statuând, de exemplu, prin <>Decizia nr. 321 din 18 aprilie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 9 mai 2006, cã acestea nu contravin prevederilor art. 22 din Constituţie şi nici celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea torturii.
Soluţia pronunţatã prin decizia menţionatã, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi, de naturã sã modifice jurisprudenţa Curţii.
Având în vedere cele arãtate, nu se poate reţine nici contrarietatea dintre textul legal criticat şi normele constituţionale ale art. 20 alin. (2), invocate în plus în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la situaţia de fapt, Curtea observã cã aspectele relevate ţin de corecta interpretare şi aplicare a normelor juridice de cãtre organele competente, aceste operaţiuni fiind supuse în cele din urmã controlului judecãtoresc al instanţelor de drept comun.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Wang Genfa şi Lei Dadeng în dosarele nr. 15.545/302/2005 (14.883/2005) şi 17.436/302/2005 (16.748/2005) ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti, precum şi de Huang Xiong Wei, Liu Miaoyan şi Ji Zong Zheng în dosarele nr. 6.824/R.F./2005 (43.103/3/R.F./2005), 8.880/R.F./2005 (45.768/3/2005) şi 8.037/R.F./2005 (44.953/3/2005) ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
