Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 405 din 3 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42^1 alin. (1) si (2) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 16 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42^1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, excepţie ridicatã de Harrocks Ian Valentine în Dosarul nr. 2.976/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 436D/2011.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Dan Iordache, cu delegaţie depusã la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul avocatului prezent, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Aratã cã dispoziţiile de lege criticate îngrãdesc liberul acces la justiţie, deoarece instanţa se pronunţã doar asupra legalitãţii fãrã a se pronunţa şi asupra oportunitãţii actelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate în mãsura în care dispoziţiile de lege criticate exclud de la controlul de oportunitate deciziile Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor prin care a fost constatatã şi sancţionatã o contravenţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 2.976/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42^1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, excepţie ridicatã de Harrocks Ian Valentine.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã excluderea din sfera de jurisdicţie a instanţei de judecatã a aspectelor de temeinicie a deciziilor Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor contravine principiului deplinei competenţe a instanţei, şi pe cale de consecinţã, dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie. În continuare, face referire la Hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Anghel Anghelov împotriva Bulgariei, Markovic şi alţii împotriva Italiei şi Kilian împotriva Republicii Cehe.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a Adresei Curţii Constituţionale înregistrate cu nr. 2.372 din 28 martie 2012, şi-a exprimat opinia referitor la excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate încalcã accesul liber la justiţie, ce presupune o jurisdicţie deplinã a judecãtorului în sensul judecãrii cauzei sub toate aspectele, de vreme ce judecãtorul nu poate examina aspectele de temeinicie a deciziilor Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile de lege criticate au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacratã prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. În virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate sã stabileascã şi reguli de procedurã speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 42^1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu urmãtorul conţinut:
"(1) Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor este singura autoritate în mãsurã sã se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, evaluãrilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.
(2) În cazul contestãrii în instanţã a actelor Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, instanţa judecãtoreascã se pronunţã asupra legalitãţii acestor acte."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitor la tratatelor internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie şi art. 125 referitor la statutul judecãtorilor. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul acesteia îşi argumenteazã critica din perspectiva unor pretinse insuficienţe legislative, apreciind cã dispoziţiile de lege criticate contravin normelor constituţionale invocate, pentru faptul cã nu prevãd posibilitatea instanţei de judecatã de a se pronunţa asupra oportunitãţii actelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, iar, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
Totodatã, Curtea constatã cã autorul excepţiei a formulat în faţa instanţei de judecatã plângere împotriva Deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor prin care a fost sancţionat contravenţional potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (2) lit. a), d) şi l) şi alin. (3) din Legea nr. 32/2000. În continuare, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate se referã la actele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor în exercitarea atribuţiilor sale astfel cum sunt prevãzute de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 32/2000, iar nu la Deciziile Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor prin care a fost constatatã şi sancţionatã o contravenţie.
Astfel, instanţa are posibilitatea, inclusiv în speţa de faţã, de a se pronunţa asupra legalitãţii şi temeiniciei deciziilor Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor prin care s-a constatat şi sancţionat sãvârşirea unei contravenţii.
Prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Curtea a reţinut cã legislaţia contravenţionalã din România, similarã celei germane, intrã sub prevederile art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi cã procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate, însã, atunci când este formulatã o plângere împotriva acestuia, este contestatã chiar prezumţia de care se bucurã. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenindu-i instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42^1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, excepţie ridicatã de Harrocks Ian Valentine în Dosarul nr. 2.976/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
