Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 405 din 28 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 205/2002 , cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 850 din 28 noiembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Dana Titian - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 205/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Apa Nova Bucureşti" - S.A. în Dosarul nr. 1.615/2003 al Judecãtoriei Sectorului 1 - municipiul Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 21 octombrie 2003 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţãrii la data de 28 octombrie 2003.
C U R T E A,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.615/2003, Judecãtoria Sectorului 1 - municipiul Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 205/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Apa Nova Bucureşti" - S.A. într-o cauzã civilã având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi de sancţionare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei se susţine cã prevederile de lege criticate, care permit aplicarea mãsurii confiscãrii sumelor încasate necuvenit ca urmare a corectãrii preţurilor şi tarifelor stabilite şi practicate greşit de cãtre producãtori, prestatori şi importatori, chiar în situaţia în care sumele confiscate nu aparţin contravenientului, ci unor terţe persoane a cãror identitate este cunoscutã sau ar putea fi cunoscutã, încalcã prevederile art. 41 din Constituţie, privind protecţia proprietãţii private. Astfel, în opinia autorului excepţiei, încãlcarea constã în aceea cã aplicarea coroboratã a dispoziţiilor alin. (3) şi (5) ale art. 8 din ordonanţa de urgenţã criticatã are drept consecinţã exproprierea proprietarilor bunurilor confiscate în favoarea statului, în alte condiţii decât cele prevãzute de Constituţie.
Judecãtoria Sectorului 1 - municipiul Bucureşti apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã dispoziţiile <>art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 "constituie pe plan legislativ tocmai legea specialã la care face trimitere art. 41 alin. (8) din Constituţie" şi "nu face decât sã prevadã condiţiile în care urmeazã sã opereze confiscarea, relevând astfel o deplinã concordanţã cu textele constituţionale pretins încãlcate".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã producãtorii, prestatorii şi importatorii au obligaţia de a-şi desfãşura activitatea în condiţiile stabilite de lege, ceea ce "constituie un mijloc prin care statul asigurã libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale obiective, prevãzute în art. 134 alin. (2) din Constituţie", iar "confiscarea sumelor încasate necuvenit şi vãrsarea lor la bugetul de stat reprezintã o mãsurã de refacere a prejudiciului suferit de consumatori şi a patrimoniului acestora". Mai aratã cã legiuitorul "are dreptul de a stabili norme de conduitã ce implicã şi instituire de sancţiuni, în speţã sancţiuni contravenţionale constând inclusiv din confiscarea sumelor încasate necuvenit, atunci când au fost practicate preţuri cu încãlcarea regimului legal".
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, în esenţã, aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu fac decât sã reglementeze condiţiile în care urmeazã sã opereze confiscarea, iar aceastã mãsurã "are natura juridicã a unei sancţiuni contravenţionale complementare, neputând echivala prin efecte cu o expropriere". Mai aratã cã de altfel asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 43 din 12 februarie 2002 .
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 205/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevederi care au urmãtorul conţinut: "Preţurile şi tarifele stabilite şi practicate greşit se corecteazã, iar sumele încasate necuvenit ca urmare a sãvârşirii contravenţiei prevãzute la alin. (1) lit. a) şi b) se confiscã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege contravin dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, potrivit cãrora:
Art. 41. "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(5) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(6) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(7) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constatã cã prevederile <>art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 au mai fãcut obiectul controlului de neconstituţionalitate, tot prin raportare la art. 41 din Constituţie şi, în esenţã, pentru aceleaşi considerente ca şi în prezenta cauzã, adicã mãsura confiscãrii prevãzutã de textul de lege criticat reprezintã o expropriere a proprietarului bunului. Prin <>Decizia nr. 43 din 12 februarie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 16 aprilie 2002, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate, statuând cã "Art. 8 din ordonanţa de urgenţã nu face decât sã prevadã condiţiile în care urmeazã sã opereze confiscarea, relevând astfel o deplinã concordanţã cu textele constituţionale pretins încãlcate".
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã modifice jurisprudenţa Curţii, soluţia şi argumentele care au justificat aceastã decizie îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 205/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Apa Nova Bucureşti" - S.A. în Dosarul nr. 1.615/2003 al Judecãtoriei Sectorului 1 - municipiul Bucureşti.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 octombrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
OPINIE SEPARATĂ
Considerãm cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 205/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, este întemeiatã şi trebuia sã fie admisã ca atare. Dispoziţiile legale criticate prevãd cã Preţurile şi tarifele stabilite şi practicate greşit se corecteazã, iar sumele încasate necuvenit ca urmare a sãvârşirii contravenţiei prevãzute la alin. (1) lit. a) şi b) [a) practicarea de cãtre producãtori, prestatori şi importatori a unor preţuri sau tarife fãrã avizul Oficiului Concurenţei sau a unor preţuri şi tarife mai mari decât cele avizate; şi b) prezentarea de cãtre producãtori, prestatori şi importatori de date eronate la fundamentarea cererii de stabilire sau de ajustare a preţurilor şi tarifelor (n.n.)] se confiscã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a arãtat cã aceste dispoziţii legale, care permit luarea mãsurii confiscãrii chiar în situaţia în care bunurile confiscate (sumele încasate necuvenit) nu aparţin contravenientului, ci unor terţe persoane a cãror identitate este cunoscutã sau ar putea fi cunoscutã, contravin prevederilor constituţionale care garanteazã dreptul de proprietate privatã. În situaţia menţionatã singura mãsurã justã este restituirea acestor sume cãtre cei în drept, potrivit prevederilor art. 44 din Constituţia României recent revizuitã. În loc de aceasta, potrivit alin. (5) al aceluiaşi <>art. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 , persoanele împuternicite în acest scop de Oficiul Concurenţei, care constatã şi sancţioneazã contravenţiile, vor dispune vãrsarea la bugetul de stat a sumelor confiscate. Cum aceste sume nu aparţin contravenientului, ci persoanelor de la care au fost încasate în mod ilicit, prin sãvârşirea unei contravenţii, confiscarea lor echivaleazã cu o expropriere în favoarea statului, în alte condiţii decât cele prevãzute de Constituţie.
Confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, la care se referã prevederea constituţionalã din art. 44 alin. (9), este, prin natura sa juridicã, o mãsurã de siguranţã destinatã sã înlãture o stare de pericol pentru sãvârşirea unor noi infracţiuni sau contravenţii, dupã caz, stare ce rezultã din lãsarea în patrimoniul infractorului sau contravenientului a bunurilor folosite ori destinate a fi folosite la sãvârşirea unei infracţiuni sau contravenţii, ori rezultate din sãvârşirea acestora. Dar confiscarea nu-şi poate realiza aceastã finalitate prin încãlcarea dreptului de proprietate al altei persoane fizice sau juridice. De aceea, prin dispoziţiile art. 118 din Codul penal referitoare la confiscarea specialã (urmare a sãvârşirii unei fapte prevãzute de legea penalã, reguli aplicabile şi confiscãrii luate în urma sãvârşirii unei contravenţii), s-a prevãzut la lit. b) cã lucrurile care au servit sau care au fost destinate sã serveascã la sãvârşirea unei infracţiuni sunt supuse confiscãrii numai dacã sunt ale infractorului, iar la lit. d) s-a prevãzut cã lucrurile dobândite în mod vãdit prin sãvârşirea infracţiunii sunt supuse confiscãrii numai dacã nu sunt restituite persoanei vãtãmate şi numai în mãsura în care nu servesc la despãgubirea acesteia.
Aceste principii sunt întru totul aplicabile şi confiscãrii ce are ca temei sãvârşirea unei contravenţii, deoarece esenţa şi funcţiile preventive ale confiscãrii, ca şi condiţiile în care acestea se realizeazã sunt aceleaşi în cele douã situaţii. În consecinţã, sumele de bani încasate necuvenit, ca urmare a sãvârşirii contravenţiilor prevãzute în art. 8 alin. (1) lit. a) şi b), nu pot fi confiscate decât dacã nu sunt restituite persoanelor de la care au fost încasate şi în mãsura în care nu servesc la despãgubirea acestora, iar dispoziţiile din <>art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 sunt neconstituţionale, fiind contrare prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie.
Judecãtor,
prof. univ. dr. Costicã Bulai
*
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritãţii membrilor Curţii, exprimatã în cuprinsul Deciziei nr. 405/2003, considerãm cã textul legal dedus controlului este neconstituţional, întrucât contravine prevederilor art. 41 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie [art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţia republicatã dupã revizuire].
Mãsura confiscãrii sumelor încasate necuvenit, în temeiul unor preţuri şi tarife stabilite şi practicate greşit - manopera constitutivã de contravenţie - nu reprezintã o sancţiune sui-generis care îşi gãseşte aplicare exclusiv în acest domeniu, ci este o varietate a confiscãrii speciale, reglementatã de art. 118 din Codul penal, cu titlu de mãsurã de siguranţã. Or, potrivit prevederilor textului menţionat, "sunt supuse confiscãrii speciale: lucrurile dobândite în mod vãdit prin sãvârşirea infracţiunii, dacã nu sunt restituite persoanei vãtãmate şi în mãsura în care nu servesc la despãgubirea acesteia".
Aşadar, în viziunea legiuitorului penal, mãsura de siguranţã a confiscãrii speciale are un caracter subsidiar, urmând a fi aplicatã numai dacã lucrurile - produs al infracţiunii -, nefiind restituite sau acordate cu titlu de despãgubire persoanei vãtãmate, rãmân în patrimoniul autorului, care, astfel, realizeazã o îmbogãţire fãrã justã cauzã, rezultat al faptei sale ilicite.
Pentru raţiuni care ne scapã, transpunerea acestei instituţii din domeniul penal în cel contravenţional s-a fãcut fãrã preluarea acestei condiţii de aplicare, ceea ce impune concluzia cã, în materie contravenţionalã, confiscarea se dispune ori de câte ori se constatã sãvârşirea contravenţiei prevãzute în ipoteza textului.
La prima vedere, o asemenea omisiune poate fi consideratã ca o derogare de la reglementarea de drept comun în materie, pe care legiuitorul este îndreptãţit sã o practice ori de câte ori specificul domeniului supus reglementãrii o face necesarã.
O analizã mai aprofundatã impune însã o altã concluzie.
Astfel, de plano, este dificil de înţeles de ce contravenientul sã aibã o situaţie mai grea decât infractorul, întrucât, aşa cum va rezulta din cele ce vom arãta în continuare, aceasta este consecinţa paradoxalã pe care o antreneazã omisiunea menţionatã.
Independent de o atare obiecţie şi esenţial din punctul de vedere care aici intereseazã, acela al controlului de constituţionalitate, omisiunea în cauzã face ca dispoziţia legalã criticatã sã contravinã textelor de referinţã din Constituţie.
Într-adevãr, în mãsura în care sumele percepute în plus, în temeiul unor preţuri şi tarife practicate greşit, sunt confiscate, plãtitorii acestora, aşadar persoanele prejudiciate, nu vor mai avea posibilitatea sã pretindã restituirea, o asemenea restituire, în ceea ce-i priveşte avându-şi temeiul în îmbogãţirea fãrã justã cauzã a contravenientului care însã, urmare confiscãrii, nu mai existã, pretenţia lor rãmânând, astfel, fãrã obiect. Drept urmare, prejudiciul, prin voinţa legiuitorului, se va localiza definitiv în patrimoniul acestora, dreptul lor de proprietate fiind, astfel, încãlcat. Mai mult decât atât, în condiţiile în care emolumentul îmbogãţirii fãrã justã cauzã a intrat prin efectul confiscãrii în patrimoniul statului, punându-i astfel în imposibilitate de a obţine repararea prejudiciului suferit, în ceea ce-i priveşte, aceasta se converteşte într-o varitabilã expropriere realizatã cu încãlcarea exigenţelor prevãzute expres şi limitativ de Constituţie.
Fãrã îndoialã, tocmai în considerarea acestei raţiuni, art. 118 din Codul penal a consacrat caracterul subsidiar al confiscãrii speciale, recunoscând astfel implicit, dar indubitabil, imposibilitatea legalã a obligãrii autorului infracţiunii la o prestaţie dublã faţã de ceea ce a dobândit prin infracţiune (o datã prin confiscare şi a doua oarã prin restituire sau prin despãgubirea persoanei vãtãmate).
Dar, chiar dacã, fãcând abstracţie de argumentele înfãţişate, care demonstreazã cã intervenţia confiscãrii creeazã un fine de neprimire a acţiunii de in rem verso a celui pãgubit, am admite - aşa cum s-a susţinut - posibilitatea acestuia din urmã de a promova o asemenea acţiune, cu toate cã, prin efectul confiscãrii, emolumentul îmbogãţirii fãrã justã cauzã a ieşit din patrimoniul autorului contravenţiei, care, astfel, este ţinut la o prestaţie dublã faţã de produsul contravenţiei de care a beneficiat, şi într-o atare ipotezã, prevederile constituţionale de referinţã ar fi încãlcate. De aceastã datã însã încãlcat ar fi dreptul de proprietate al contravenientului, al cãrui patrimoniu ar fi diminuat în maniera arãtatã.
Cele arãtate converg în a demonstra - contrar opiniei majoritãţii membrilor Curţii - cã textul legal dedus controlului este neconstituţional, concluzie care ne-a impus prezenta opinie separatã.
Judecãtori,
Şerban Viorel Stãnoiu
Kozsokar Gabor
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
