Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 405 din 24 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 295 alin. 1 si art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 276 din 28 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Yves Pierre Grasa în Dosarul nr. 1.102/179/2007 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.102/179/2007, Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Yves Pierre Grasa într-o cauzã având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva sentinţei prin care s-a respins cererea de constatare a nulitãţii absolute a unui contract de vânzare-cumpãrare.
În motivarea excepţiei se aratã cã, potrivit dispoziţiilor criticate, instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, nu numai stabilirea situaţiei de fapt, dar şi aplicarea legii de cãtre prima instanţã, ceea ce contravine principiului potrivit cãruia nimeni nu este mai presus de lege. De asemenea, prin judecarea cauzei pe fond, în condiţiile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, hotãrârea instanţei devine definitivã, fiind datã în apel, singura cale de atac rãmânând recursul, însã acesta reprezintã numai controlul pe motive de legalitate, iar nu şi de temeinicie. Rezultã cã, în privinţa probelor administrate cu aceastã ocazie, nu se mai respectã dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil în sensul asigurãrii dublului grad de jurisdicţie.
Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, <>art. 1 alin. (2), 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 295 alin. 1: "Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de cãtre prima instanţã. Motivele de ordine publicã pot fi invocate şi din oficiu."
- Art. 297 alin. 2 teza a doua: " [...] În acest caz, precum şi atunci când existã vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţã a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmatã şi hotãrârea pronunţatã, va reţine procesul spre judecare."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), potrivit cãrora nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
În ceea ce priveşte prevederile art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, sub aspectul încãlcãrii dispoziţiilor constituţionale prevãzute de art. 21 alin. (1) şi (3) şi art. 24 alin. (1), Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra acestor dispoziţii. Astfel, prin <>Decizia nr. 102 din 13 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 21 martie 2007, <>Decizia nr. 472 din 17 mai 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 18 iunie 2007 şi <>Decizia nr. 681 din 11 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007, Curtea a statuat cã aceste texte legale constituie o garanţie a aplicãrii principiului potrivit cãruia judecarea unei cauze se face în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces. Totodatã, Curtea a reţinut cã reglementãrile internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate cãile de atac prevãzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia privind apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
Cu privire la dispoziţiile art. 295 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, Curtea a constatat cã acestea nu contravin prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, întrucât faptul cã instanţa de apel verificã, în limitele cererii de apel, nu numai stabilirea situaţiei de fapt, dar şi aplicarea legii de cãtre prima instanţã, nu încalcã principiul potrivit cãruia nimeni nu este mai presus de lege.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia pronunţatã în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Yves Pierre Grasa în Dosarul nr. 1.102/179/2007 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
