Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 404 din 3 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 6 teza a doua si art. I pct. 18 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea si completarea Legii cetateniei romane nr. 21/1991
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 342 din 21 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 teza a doua şi <>art. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea şi completarea <>Legii cetãţeniei române nr. 21/1991 , excepţie ridicatã de Ruslan Deleanu, Ghenadie Brega şi Olga Brega în Dosarul nr. 8.789/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde Ruslan Deleanu, în nume propriu şi ca reprezentant al autorilor excepţiei Ghenadie Brega şi Olga Brega.
Având cuvântul, acesta solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulatã, reiterând pe larg argumentele expuse în motivarea acesteia. Aratã totodatã cã invocã şi un interes public în ceea ce priveşte admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. I pct. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2003 , întrucât acest text de lege vizeazã acei cetãţeni români care fie au redobândit cetãţenia românã începând cu anul 1991 şi şi-au menţinut domiciliul în strãinãtate, iar în ultimii patru ani şi-au stabilit domiciliul în România, fie redobândesc cetãţenia românã în prezent şi îşi stabilesc domiciliul în România.
Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, arãtând cã, în cauzã, acţiunea principalã în care a fost invocatã aceasta se identificã cu excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât sesizarea Curţii a fost fãcutã în mod nelegal, cu încãlcarea prevederilor <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 8.789/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 teza a doua şi <>art. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea şi completarea <>Legii cetãţeniei române nr. 21/1991 . Excepţia a fost ridicatã de reclamanţii Ruslan Deleanu, Ghenadie Brega şi Olga Brega în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Ghenadie Brega şi Olga Brega susţin, în esenţã, cã <>art. 6 teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2003 încalcã liberul acces la justiţie şi dreptul la petiţionare prin aceea cã "au fost constrânşi sã aştepte patru ani spre a putea depune cererea de redobândire a cetãţeniei române la [...] Ministerul Justiţiei, în condiţiile unei legale şederi în România". În ceea ce priveşte <>art. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2003 , Ruslan Deleanu susţine cã îngrãdeşte dreptul la liberã circulaţie în Uniunea Europeanã pentru o perioadã de 4 ani de la data stabilirii domiciliului în România, în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 53, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Totodatã, aratã cã acelaşi text legal instituie o discriminare între cetãţenii români pe criteriul originii etnice.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, normele criticate nefiind în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã textele constituţionale invocate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 25 privind libera circulaţie. Se mai aratã cã art. 51 şi 53 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã acesta îl constituie, potrivit numerotãrii date de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2003 , prevederile art. I pct. 6 teza a doua şi art. I pct. 18 din acest act normativ.
Ca urmare, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 6 teza a doua şi <>art. I pct. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea şi completarea <>Legii cetãţeniei române nr. 21/1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 iunie 2003, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 405/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 15 octombrie 2003, având urmãtoarea redactare:
- Art. I pct. 6 «Dupã articolul 10 se introduc douã noi articole, articolele 10^1 şi 10^2, cu urmãtorul cuprins:
"[...]
Art. 10^2
Persoanele prevãzute la art. 10^1 care au domiciliul sau reşedinţa în România pot depune la Ministerul Justiţiei o cerere de redobândire a cetãţeniei române dupã împlinirea unui termen de 4 ani de la momentul obţinerii dreptului de şedere, respectiv al stabilirii domiciliului în România."»
- Art. I pct. 18 «Dupã articolul 37 se introduce un nou articol, articolul 37^1, cu urmãtorul cuprins:
"Art. 37^1
Persoanele prevãzute la art. 10^1 care au redobândit cetãţenia românã cu stabilirea domiciliului în România sau care şi-au stabilit ulterior domiciliul în România nu vor putea exercita dreptul la liberã circulaţie în baza paşaportului emis de autoritãţile române pentru a cãlãtori în alte state decât statul de origine timp de 4 ani de la data stabilirii, respectiv a schimbãrii domiciliului.
Ministerul de Interne poate acorda dispensã pentru exercitarea dreptului la liberã circulaţie, prin derogare de la prevederile alin. 1, în urmãtoarele situaţii:
a) reîntregirea familiei sau vizitarea soţului ori a unei rude pânã la gradul II inclusiv;
b) vizitarea unei rude pânã la gradul IV grav bolnave;
c) realizarea unei intervenţii medicale în lipsa cãreia sãnãtatea persoanei ar fi în pericol;
d) efectuarea unui stagiu de perfecţionare sau ca urmare a obţinerii unei burse;
e) deplasãri determinate de natura ocupaţiei exercitate în România."»
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încãlcate sunt cele ale art. 16 privind Egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind Accesul liber la justiţie, ale art. 25 privind Libera circulaţie, ale art. 51 privind Dreptul de petiţionare şi ale art. 53 referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta a fost ridicatã într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ în baza <>art. 9 din Legea nr. 554/2004 , prin care s-a solicitat anularea aceloraşi texte legale criticate ca neconstituţionale, cu motivarea cã încalcã prevederile Legii fundamentale cuprinse în art. 16 privind Egalitatea în drepturi, în art. 21 privind Accesul liber la justiţie, în art. 25 privind Libera circulaţie, în art. 51 privind Dreptul de petiţionare şi în art. 53 referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Or, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, instanţa de contencios constituţional "hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial", iar, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Din aceste dispoziţii legale rezultã cã legile şi ordonanţele Guvernului nu pot fi atacate pe cale principalã, prin acţiune introdusã exclusiv în acest scop la instanţa de judecatã sau de arbitraj comercial, ci numai pe cale de excepţie, în vederea valorificãrii unui drept subiectiv sau a unui interes legitim, sens în care Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin <>Decizia nr. 761 din 31 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 7 decembrie 2006. Tot astfel, Curtea a reţinut, prin <>Decizia nr. 66 din 25 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2007, cã, atunci când obiect exclusiv al acţiunii principale introduse la instanţa de judecatã este constatarea neconstituţionalitãţii unei ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţã a Guvernului, respectiv a unor dispoziţii ale unor asemenea acte normative, excepţia de neconstituţionalitate este transformatã într-o veritabilã acţiune, pierzându-şi astfel natura sa de excepţie, înţeleasã ca un mijloc de apãrare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecãţii.
Întrucât în cazul de faţã acţiunea principalã, deci fondul cauzei, se identificã practic cu excepţia de neconstituţionalitate, sesizarea Curţii a fost fãcutã în mod nelegal, cu încãlcarea prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi, ca urmare, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 6 teza a doua şi <>art. I pct. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea şi completarea <>Legii cetãţeniei române nr. 21/1991 , excepţie ridicatã de Ruslan Deleanu, Ghenadie Brega şi Olga Brega în Dosarul nr. 8.789/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
