Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 403 din 28 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. 1, art. 15 alin. 1, 2 si 4 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si a ordonantei in ansamblu
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 908 din 19 decembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. 1, <>art. 15 alin. 1, 2 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi a ordonanţei în ansamblu, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Nippon Group Product" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.177/2003 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Aratã cã obligaţia comerciantului de a înlocui produsul cu deficienţe ori de a restitui contravaloarea acestuia este o obligaţie generalã şi condiţionatã de existenţa unor defecte calitative şi de funcţionare ale produsului, precum şi de formularea unei cereri în acest scop de cãtre consumator, ceea ce nu prejudiciazã cu nimic dreptul de acces la justiţie şi dreptul la apãrare ale comerciantului respectiv.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 aprilie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 3.177/2003, Tribunalul Iaşi - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. 1, <>art. 15 alin. 1, 2 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi a ordonanţei în ansamblu, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Nippon Group Product" - S.R.L. din Bucureşti în litigiul cu Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor Iaşi.
În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine urmãtoarele: a) dispoziţiile art. 14 alin. 1 sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (2) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie prin faptul cã "la simpla cerere a consumatorului, se naşte în sarcina comerciantului obligaţia de a înlocui sau de a restitui, fãrã ca acesta din urmã sã aibã posibilitatea de a deduce acest raport juridic în faţa unei instanţe"; b) dispoziţiile art. 15 alin. 1 şi 2 contravin prevederilor art. 21 şi art. 134 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu se prevede posibilitatea comerciantului de a dovedi contrariul celor ce i se imputã, de a-şi apãra drepturile ce ar putea rezulta din folosinţa bunului de cãtre consumator, iar prin obligaţia restituirii contravalorii sau a înlocuirii produsului "sunt înlãturate, în mod automat, orice alte variante de înţelegere dintre pãrţi, variante specifice unei economii de piaţã"; c) dispoziţiile art. 15 alin. 4 încalcã principiul consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, în sensul cã autoritatea publicã aplicã un tratament discriminatoriu comerciantului, fiind contrare, totodatã, şi prevederilor art. 21 din Constituţie, prin aceea cã "procesul-verbal de contravenţie fãcând proba adevãrului pânã la dovedirea contrariului, îl obligã pe comerciant la o adevãratã probatio diabolica, limitându-i posibilitatea de apãrare a intereselor sale"; d) <>Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 este, în ansamblu, contrarã prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, întrucât în loc de a apãra, încalcã libertatea comerţului, "ignorând calitatea consumatorului de parte activã a raportului comercial şi reducându-l astfel la rolul de simplu spectator la rãzboiul dintre stat şi comerciant, iar în cuprinsul ordonanţei nu se regãseşte nici un interes naţional, apãrat prin dispoziţiile acesteia".
Tribunalul Iaşi - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate "nu sunt de naturã sã încalce principiile constituţionale invocate, sunt menite doar sã asigure o protecţie a consumatorului, constând în dreptul acestuia de a solicita comerciantului înlocuirea produsului defect sau restituirea contravalorii acestuia, într-un timp cât mai scurt, astfel încât consumatorul sã nu fie lezat în drepturile sale. Aceasta nu exclude posibilitatea comerciantului de a refuza înlocuirea bunului sau restituirea contravalorii acestuia, atunci când considerã cã cererea consumatorului nu este îndreptãţitã, urmând ca litigiul sã fie soluţionat pe cale judecãtoreascã, unde comerciantul are liber acces şi unde îşi poate face toate apãrãrile pe care le considerã necesare". Art. 15 alin. 4 din ordonanţã nu conţine dispoziţii discriminatorii faţã de comerciant, ci se referã la limitele competenţei agenţilor constatatori.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul considerã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã. Aratã în acest sens cã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauzã, întrucât acestea "garanteazã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, iar nu egalitatea persoanelor juridice". Dispoziţiile art. 15 din ordonanţã nu aduc atingere principiului liberului acces la justiţie, având în vedere cã, "în cazul în care comerciantul considerã cã se poate reţine o culpã în sarcina cumpãrãtorului pentru nefuncţionarea corespunzãtoare a produsului, el îşi poate susţine apãrãrile în faţa instanţei prin contestarea procesului-verbal de contravenţie, cale pe care contestatorul a folosit-o". Având dreptul de a se adresa instanţei de judecatã, comerciantul sancţionat contravenţional nu este lipsit de exerciţiul dreptului la apãrare, garantat constituţional de art. 24. Protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, prevãzutã ca principiu constituţional al economiei de piaţã în art. 134 alin. (2) lit. b), nu înseamnã cã statul protejeazã comercianţii de rãspunderea pe care o au atunci când introduc pe piaţã produse necorespunzãtoare calitativ, care pun în pericol viaţa, sãnãtatea sau interesele economice ale consumatorilor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. 1 şi <>art. 15 alin. 1, 2 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ordonanţa în ansamblul sãu. Dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate au urmãtoarea redactare:
- Art. 14 alin. 1: "În cazul produselor la care timpul de nefuncţionare din cauza deficienţelor apãrute în cadrul termenului de garanţie depãşeşte 10% din acest termen, precum şi în cazul produselor alimentare, farmaceutice sau cosmetice care prezintã abateri faţã de caracteristicile calitative prescrise, vânzãtorul este obligat, la cererea consumatorului, sã le înlocuiascã sau sã restituie contravaloarea acestora.";
- Art. 15: "Restituirea contravalorii sau înlocuirea produsului achiziţionat ori a serviciului prestat se face imediat dupã constatarea imposibilitãţii folosirii acestuia, dacã aceastã situaţie nu este imputabilã consumatorului.
Restituirea contravalorii produsului sau serviciului se face la valoarea actualizatã a acestuia, calculatã în funcţie de indicele de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statisticã. Valoarea actualizatã astfel calculatã nu va putea fi mai micã decât contravaloarea produsului sau serviciului pe care agentul economic obligat la restituire o percepe pentru produse sau servicii de acelaşi fel, în momentul restituirii.
...............................................................
Persoanele împuternicite conform art. 49 sã constate contravenţia şi sã aplice sancţiunea prevãzutã de prezenta ordonanţã vor stabili o datã cu sancţiunea şi mãsuri de remediere, înlocuire a produsului ori a serviciului, precum şi restituirea contravalorii acestuia, dupã caz."
Conform susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24 alin. (1): "(1) Dreptul la apãrare este garantat.";
- Art. 134: "(1) Economia României este economie de piaţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;"
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea reţine urmãtoarele:
Obligaţia comerciantului de a înlocui produsul ori de a restitui contravaloarea acestuia este o obligaţie generalã şi condiţionatã de existenţa unor deficienţe calitative şi de funcţionare ale produsului, precum şi de formularea cererii în acest scop de cãtre consumator. Formularea cererii consumatorului nu dã naştere la o obligaţie executabilã şi în mod silit. Comerciantul poate sã îndeplineascã de bunã voie cererea consumatorului, însã, dacã o considerã nejustificatã, poate refuza satisfacerea cererii. Într-o asemenea situaţie numai consumatorul are interesul de a se adresa justiţiei, dar în cadrul procesului şi comerciantul îşi poate dovedi, prin orice mijloace legale de probã, susţinerile sale, îşi poate face apãrãrile şi poate exercita cãile legale de atac. Astfel, textele de lege criticate nu îngrãdesc dreptul nimãnui de acces liber la justiţie, nu restrâng în nici un fel exerciţiul dreptului la apãrare şi nu conţin nici o dispoziţie cu caracter discriminator.
În cazul în care nerespectarea normelor privind calitatea produselor şi a serviciilor este constatatã de reprezentanţii autoritãţilor abilitate prin lege cu drept de control în acest domeniu, care aplicã şi sancţiuni, comerciantul are posibilitatea sã conteste în justiţie temeinicia şi realitatea faptelor consemnate în actul de constatare, precum şi legalitatea sancţiunilor aplicate ori a mãsurilor dispuse. Nici în aceastã situaţie nu este îngrãdit exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie şi al dreptului la apãrare. Dispoziţiile legale criticate de autorul excepţiei sunt deopotrivã aplicabile tuturor agenţilor economici aflaţi în situaţii identice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Procesul-verbal de constatare a contravenţiei se întocmeşte pe baza constatãrilor nemijlocite ale agentului constatator şi, ca orice act oficial, acest proces-verbal are forţã probantã pânã la proba contrarã. Contravenientul are posibilitatea sã-l conteste şi sã uzeze de toate mijloacele legale de probã pentru a dovedi cã cele consemnate nu corespund realitãţii.
Dispoziţiile legale criticate prevãd şi dreptul consumatorului de a cere înlocuirea produsului viciat ori restituirea contravalorii acestuia, şi obligaţia comerciantului de a înlocui produsul ori a restitui contravaloarea actualizatã a acestuia. Aceste dispoziţii nu exclud însã posibilitatea unei alte înţelegeri între pãrţi în scopul rezolvãrii pe cale amiabilã a problemei prin remedierea deficienţelor, înlocuirea doar a anumitor componente ale produsului, stabilirea de comun acord a preţului ce urmeazã a fi restituit sau prin alte modalitãţi care nu sunt interzise de lege.
Obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, înscrisã în art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, se referã, evident, la comerţul licit, exercitat cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile în domeniu şi în aşa fel încât sã nu fie lezate drepturile şi interesele legitime ale altora. Punerea în circulaţie a unor produse ori prestarea unor servicii necorespunzãtoare calitativ nu reprezintã acte de comerţ corecte şi lezeazã interesele legitime ale consumatorilor, iar pentru combaterea lor este justificatã intervenţia statului chiar şi prin mãsuri coercitive.
Toţi cetãţenii sunt potenţiali consumatori de produse şi de servicii şi beneficiari ai activitãţilor economice. De aceea, apãrarea intereselor lor legitime reprezintã un interes naţional, pe care statul este obligat sã îl aibã în vedere, potrivit dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, inclusiv prin reglementãrile cuprinse în <>Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 .
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. 1, <>art. 15 alin. 1, 2 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi a ordonanţei în ansamblu, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Nippon Group Product" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.177/2003 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 octombrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mãdãlina Ştefania Diaconu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
