Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 401 din 28 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 627 din 18 august 2015
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Zimnicea - Secţia mixtă fond în Dosarul nr. 2.061/339/2014 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.220D/2014.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că în anumite condiţii strict prevăzute de lege creditorul poate pretinde daune-interese suplimentare minimale. Mai arată că legea invocată transpune Directiva 2011/7/UE privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Sentinţa civilă nr. 1.383 din 8 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.061/339/2014, Judecătoria Zimnicea - Secţia mixtă fond a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind plata contravalorii în lei la data plăţii a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale, solicitate potrivit art. 10 din Legea nr. 72/2013.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale care stabilesc în sarcina debitorului plata contravalorii în lei la data plăţii a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale, afectează egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii prin legiferarea unei duble impuneri financiare în sarcina debitorilor care desfăşoară activităţi cu caracter profesionist, în situaţia în care aceştia nu îşi îndeplinesc la termen obligaţiile contractuale. În opinia instanţei, impunerea în sarcina debitorilor-profesionişti a unor daune-interese suplimentare minimale nu are temei juridic şi excedează cadrului constituţional al art. 16 din Constituţie care protejează egalitatea cetăţenilor în faţa legii.
6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 10 - Daune-interese minimale din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 2 aprilie 2013, texte de lege care au următorul cuprins:
"(1) Fără a aduce atingere drepturilor prevăzute la art. 9, dacă sunt întrunite condiţiile întârzierii la plată, creditorul poate pretinde debitorului plata contravalorii în lei la data plăţii a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale.
(2) Obligaţia de plată a sumei prevăzute la alin. (1) este scadentă de la data la care curge dobânda penalizatoare, potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3) sau, după caz, ale art. 8 alin. (2).
(3) Suma prevăzută la alin. (1) este suplimentară cheltuielilor aferente unei eventuale proceduri de executare silită."
10. În opinia Judecătoriei Zimnicea - Secţia mixtă fond dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.
11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, astfel cum rezultă din expunerea de motive, Legea nr. 72/2013 transpune Directiva 2011/7/UE privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 48 din 23 februarie 2011. De asemenea, în expunerea de motive se precizează că soluţiile de drept substanţial reglementate de directivă sunt parţial transpuse prin Noul Cod civil şi Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 29 august 2011, în proiectul de lege fiind incluse doar dispoziţii de completare a reglementării actualmente în vigoare, astfel încât directiva să fie integral transpusă.
12. Principalele soluţii ale proiectului de lege au vizat stabilirea unor termene maximale de plată, prevederea unei liste neexhaustive de clauze abuzive şi de criterii de determinare a clauzelor şi practicilor abuzive şi reglementarea instituţiei "daunelor-interese suplimentare": 40 euro - despăgubire minimă, la care creditorul are dreptul automat, din prima zi de întârziere la plată.
13. Analizând dispoziţiile Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2011/7/UE privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale, Curtea observă că la art. 6 - Compensaţia pentru costurile de recuperare - se prevede că statele membre se asigură că, atunci când dobânda pentru efectuarea cu întârziere a plăţilor în tranzacţiile comerciale devine exigibilă, creditorul are dreptul de a obţine de la debitor o sumă fixă de 40 EUR, cu titlu de despăgubire minimă care este exigibilă, fără a fi necesară o notificare şi reprezintă o despăgubire pentru cheltuielile de recuperare a creanţei creditorului. În plus, faţă de suma fixă menţionată, creditorul este îndreptăţit să solicite o despăgubire rezonabilă de la debitor pentru orice cheltuieli de recuperare care depăşesc suma fixă respectivă angajate din cauza efectuării cu întârziere a plăţilor de către debitor. Aceste cheltuieli ar putea să includă cheltuielile suportate, printre altele, în vederea angajării unui avocat sau a unei firme de colectare a debitelor. Art. 6 din Directivă este transpus în legislaţia internă prin art. 10 din Legea nr. 72/2013, criticat în prezenta cauză.
14. De asemenea, Curtea observă că la pct. 19 din preambulul Directivei se prevede că este necesară despăgubirea echitabilă a creditorilor pentru cheltuielile de recuperare în cazul efectuării cu întârziere a plăţilor, astfel încât să fie descurajată efectuarea lor peste termen. Cheltuielile de recuperare ar trebui să includă, de asemenea, recuperarea costurilor administrative şi compensarea costurilor interne suportate din cauza efectuării cu întârziere a plăţilor, pentru care prezenta directivă ar trebui să stabilească o sumă fixă minimă care să poată fi cumulată cu dobânda pentru întârzierea efectuării plăţilor. Acordarea de despăgubiri sub forma unei sume fixe ar trebui să aibă drept scop limitarea costurilor administrative şi interne legate de recuperare. Despăgubirile pentru cheltuielile de recuperare ar trebui să fie stabilite fără a aduce atingere dispoziţiilor de drept intern conform cărora o instanţă naţională ar putea acorda despăgubiri creditorului pentru orice prejudiciu suplimentar legat de efectuarea cu întârziere a plăţii de către debitor.
15. Astfel, Curtea reţine că dispoziţia legală criticată apare ca fiind adoptată în concordanţă cu art. 148 din Constituţie, potrivit căruia obligaţiile rezultate din integrarea României în Uniunea Europeană revin Parlamentului, Preşedintelui României, Guvernului şi autorităţii judecătoreşti, care garantează ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări ale Uniunii Europene cu caracter obligatoriu.
16. În ceea ce priveşte critica raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 16 Curtea constată că aceasta nu poate fi primită deoarece persoanele care desfăşoară activităţi cu caracter economic sau profesionist nu se află în aceeaşi situaţie cu persoanele care nu se înscriu în această categorie.
17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Judecătoria Zimnicea - Secţia mixtă fond în Dosarul nr. 2.061/339/2014 şi constată că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Zimnicea - Secţia mixtă fond şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2015.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
