Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 401 din 19 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27 si art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 şi <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare, excepţie ridicatã de Ioan Ţanţ şi Mariana Ţanţ în Dosarul nr. 8.739/271/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza este în stare de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 26 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 8.739/271/2006, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 şi <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare. Excepţia a fost ridicatã de Ioan Ţanţ şi Mariana Ţanţ într-o cauzã ce are ca obiect o acţiune în revendicare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã cã potrivit Codului civil dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripţiei achizitive se face prin exercitarea unei posesii utile de 30 de ani, în vreme ce potrivit <>Decretului-lege nr. 115/1938 dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune se face numai în condiţiile reglementate de art. 27 şi art. 28 din actul normativ menţionat. Susţine cã posibilitatea cetãţenilor români din Transilvania de a dobândi un drept de proprietate prin uzucapiune este limitatã raportat la cetãţenii din celelalte provincii istorice ale României. Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã aratã cã, urmare a menţinerii în vigoare a dispoziţiilor <>Decretului-lege nr. 115/1938 pânã la momentul finalizãrii lucrãrilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliarã pe întreg teritoriul administrativ al judeţelor Bihor şi Satu Mare (aşa cum prevede <>art. 72 din Legea nr. 7/1996 ), se creeazã o diferenţã de regim juridic în ceea ce priveşte dobândirea proprietãţii prin prescripţie achizitivã între posesorii care îşi au domiciliul situat în zona de aplicare a acestui act normativ şi cei care se aflã în afara acestei zone. Însã, obligativitatea aplicãrii textelor de lege criticate a fost subliniatã şi de poziţia constantã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Aşa fiind, apreciazã cã se impune asigurarea unui regim unic de dobândire a drepturilor reale asupra imobilelor prin posesie de lungã duratã, la nivelul întregii ţãri. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã reglementarea de cãtre legiuitor a douã regimuri diferite pentru uzucapiune, datoritã condiţiilor istorice diferite din anumite zone ale ţãrii, cel instituit prin <>Decretul-lege nr. 115/1938 şi cel al Codului civil, fiecare cu cerinţele sale specifice, nu contravine principiului constituţional al egalitãţii în faţa legii. Principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, astfel încât, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit. Face referire la <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 653/2008 şi nr. 23/2009 în care s-a reţinut constituţionalitatea textelor de lege criticate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 27 şi <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, având urmãtorul conţinut: - Art. 27: "În cazul când s-au înscris, fãrã cauzã legitimã, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rãmâne valabil dobândite dacã titularul dreptului le-a posedat cu bunã-credinţã, potrivit legii, timp de 10 ani."; - Art. 28: "(1) Cel ce a posedat un bun nemişcãtor în condiţiunile legii, timp de 20 ani, dupã moartea proprietarului înscris în cartea funciarã, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat. (2) De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului sãu, cel ce a posedat un bun nemişcãtor în condiţiunile legii, timp de 20 ani, socotiţi de la înscrierea în cartea funciarã a declaraţiunii de renunţare la proprietate." Autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: <>Art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938 reglementeazã uzucapiunea tabularã, deoarece prin aceasta se va consolida un drept înscris deja în cartea funciarã. Astfel, textul de lege menţionat se referã la situaţia în care un drept real imobiliar s-a înscris în cartea funciarã fãrã cauzã legitimã, deci în temeiul unui titlu nevalabil, în favoarea unei persoane care a posedat cu bunã-credinţã. Deşi înscrierea s-a fãcut în temeiul unui titlu nevalabil, dupã trecerea perioadei prevãzute de lege, starea de aparenţã tabularã se va consolida, iar dreptul va fi dobândit cu efect retroactiv de la data înscrierii lui în cartea funciarã. Consolidarea dreptului se face fãrã a fi necesarã o hotãrâre judecãtoreascã pentru înscrierea dreptului real imobiliar în cartea funciarã, întrucât înscrierea este deja efectuatã şi dreptul consolidat în temeiul legii. Drepturile reale imobiliare pot fi dobândite şi fãrã înscrierea în cartea funciarã, în condiţiile <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 , prin uzucapiunea extratabularã. Articolul de lege menţionat reglementeazã douã situaţii în care o persoanã posedã neîntrerupt un imobil timp de 20 de ani de la decesul titularului înscris în cartea funciarã sau a înscrierii declaraţiei de renunţare a acestuia la dreptul tabular. În aceste situaţii, drepturile reale imobiliare dobândite prin uzucapiune se vor înscrie în cartea funciarã numai în baza constatãrii lor prin hotãrâre judecãtoreascã, simpla declaraţie datã de persoana interesatã şi autentificatã la notarul public nefiind suficientã pentru înscrierea în cartea funciarã a dreptului sãu dobândit prin uzucapiune. Cu privire la aplicabilitatea sistemului de carte funciarã reglementat prin <>Decretul-lege nr. 115/1938 ce consacrã cazurile speciale de dobândire a proprietãţii prin uzucapiune înscrise în art. 27-28, Curtea reţine faptul cã, în absenţa unor dispoziţii cu caracter tranzitoriu, trebuie sã se recurgã la interpretarea sistematicã a dispoziţiilor art. 69 alin. (2) şi (3) cu referire la art. 56 alin. (1) şi <>art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 , republicatã. Sub acest aspect, este de reţinut cã <>art. 69 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 , republicatã, a prevãzut cã numai la finalizarea lucrãrilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliarã pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi înceteazã aplicabilitatea <>Decretul-lege nr. 115/1938 , iar în conformitate cu dispoziţia alin. (3) al aceluiaşi articol, doar ca urmare a definitivãrii cadastrului la nivelul întregii ţãri se abrogã acest decret. Din aceastã dispoziţie a <>Legii nr. 7/1996 , prin care s-a reglementat regimul general al cadastrului şi al publicitãţii imobiliare, rezultã voinţa legiuitorului de a institui o aplicare treptatã a noii legi, cu consecinţa incidenţei, în continuare, a vechilor dispoziţii ale <>Decretului-lege nr. 115/1938 în regimul de carte funciarã. În acest sens este şi <>Decizia nr. 86 din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 octombrie 2008. Critica de neconstituţionalitate priveşte, în esenţã, faptul cã prin menţinerea în vigoare a prevederilor <>Decretului-lege nr. 115/1938 se aduce atingere egalitãţii în drepturi, aplicându-li-se unor cetãţeni un statut juridic discriminatoriu faţã de cetãţenii care nu cad sub incidenţa acestui act normativ. Curtea reţine, însã, cã, în jurisprudenţa sa, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat în mod constant faptul cã principiul egalitãţii în faţa legii nu însemnã uniformitate, aşa încât, în cazul unor situaţii diferite, un tratament diferit este posibil atunci când acesta se justificã în mod obiectiv şi raţional. Or, aplicabilitatea tranzitorie a dispoziţiilor <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 este justificatã obiectiv şi raţional de procesul de definitivare a lucrãrilor de cadastru şi a registrelor de publicitate imobiliarã pentru întreg teritoriul ţãrii. Ca efect al aplicãrii <>Legii nr. 7/1996 se va realiza, însã, o unificare legislativã a regimului de publicitate imobiliarã. De altfel, Curtea Constituţionalã a reţinut în <>deciziile nr. 653 din 10 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iulie 2008, şi nr. 205 din 9 iulie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 25 iulie 2002, faptul cã în dreptul român au existat şi mai existã norme legale aplicabile doar pe o anumitã parte a teritoriului naţional, de exemplu: Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silitã imobiliarã în Transilvania, <>Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, <>Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionalã în România, însã existenţa unor acte normative diferite pentru anumite zone ale ţãrii nu este de naturã sã creeze discriminãri.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 şi <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare, excepţie ridicatã de Ioan Ţanţ şi Mariana Ţanţ în Dosarul nr. 8.739/271/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 martie 2009.
PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
