Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 401 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 363 din 12 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, preluate în <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Li Youying în Dosarul nr. 21.318/3/2007 al Tribunalului Bucureşti Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã personal autoarea excepţiei, însoţitã de domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã. Se constatã lipsa pãrţii Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.645D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Chen Mei în Dosarul nr. 7.547/302/2007 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei, care este însoţit de domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã. Se constatã lipsa pãrţii Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã ambele dosare se aflã la al doilea termen de judecatã, iar partea Oficiul Român pentru Imigrãri a depus note scrise prin care a solicitat respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Autorii excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 1.645D/2007 la Dosarul nr. 1.532D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autorilor excepţiei. Aceştia solicitã admiterea excepţiei aşa cum au formulat-o în faţa instanţei de judecatã. Aratã cã întoarcerea lor în China ar avea drept consecinţã, în cazul primei autoare, destrãmarea familiei sale, iar în cazul celei de-a doua, supunerea sa la tratamente inumane şi degradante.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizeazã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogatã expres prin <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, dar cã soluţia legislativã conţinutã de textul criticat a fost preluatã, ca principiu, de noua reglementare la art. 26. Aratã cã instanţa de contencios constituţional are deja o bogatã jurisprudenţã în materie, care nu se impune a fi modificatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 9 august 2007 şi 6 noiembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 21.318/3/2007 şi nr. 7.547/302/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, respectiv ale <>art. 26 alin. (1) şi (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia a fost ridicatã de Li Youying şi, respectiv, Chen Mei în cauze civile în materia acordãrii statutului de refugiat sau a protecţiei subsidiare.
În motivãrile excepţiei de neconsituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Autorul excepţiei aratã cã prevederile criticate permit, pe de o parte, interpretãri eronate cu privire la natura şi conţinutul pedepselor inumane ori degradante, iar, pe de altã parte, limitarea arbitrarã a condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de torturã, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiatã de persecuţie pentru unul dintre cele 5 motive ale definiţiei Convenţiei de la Geneva: rasa, religia, naţionalitatea, opiniile politice, apartenenţa la un anumit grup social. Precizeazã cã sancţiunile prevãzute de legea pentru planificare familialã din China "au un evident caracter de pedepse şi tratamente inumane şi degradante, întrucât pun victimele în pericole de naturã sã aducã atingere integritãţii corporale ori libertãţii lor, iar anumite situaţii pot leza chiar dreptul la viaţã".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece argumentele invocate nu relevã un real conflict între textul de lege criticat şi dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate. Aratã cã instanţa învestitã cu soluţionarea litigiului urmeazã sã stabileascã dacã valoarea protejatã poate fi consideratã, în circumstanţele concrete ale speţei, motiv de acordare a protecţiei umanitare condiţionate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul precizeazã cã, în prezent, obiect al excepţiei îl constituie <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Considerã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat instituie tocmai o mãsurã de protecţie suplimentarã a strãinilor care, neîndeplinind condiţiile pentru acordarea statutului de refugiat, solicitã protecţie subsidiarã. Invocã şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului precizeazã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogatã prin <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, iar soluţia legislativã conţinutã în textul criticat a fost preluatã, de principiu, de art. 26 din legea amintitã. Considerã cã stabilirea, prin dispoziţiile de lege criticate, a condiţiilor în care se poate acorda protecţia subsidiarã este în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţã, integritate fizicã şi psihicã. Apreciazã cã determinarea circumstanţelor specifice fiecãrei situaţii în parte, aplicarea şi interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte care excedeazã controlului de constituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004 (devenit, ca urmare a renumerotãrii şi republicãrii, art. 5 pct. 2), în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Aceasta, deoarece prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 au fost abrogate prin efectul dispoziţiilor <>art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 , dar prevederile art. 5 pct. 2 din Ordonanţã au fost preluate, în esenţã, de textele amintite din <>Legea nr. 122/2006 , care instituie o formã de protecţie a strãinilor şi apatrizilor, denumitã protecţie subsidiarã, şi care au urmãtorul conţinut:
- Art. 26 alin. (1) şi (2) pct. 2 - "Protecţia subsidiarã:
"(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [... ]
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã a mai exercitat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 , prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în prezenta cauzã şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. Astfel, prin mai multe decizii, printre cele mai recente fiind <>Decizia nr. 978 din 6 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 26 noiembrie 2007, sau <>Decizia nr. 4 din 15 ianuarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 6 februarie 2008, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã, pentru considerentele acolo reţinute. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţiile pronunţate cu acele prilejuri şi motivele pe care acestea s-au întemeiat îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Li Youying şi Chen Mei în Dosarul nr. 21.318/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, în Dosarul nr. 7.547/302/2007 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 aprilie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
