Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 400 din 9 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere si a perioadelor de odihna ale conducatorilor vehiculelor care efectueaza transporturi rutiere si organizarea timpului de munca al lucratorilor mobili in transportul rutier de marfuri si persoane
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 485 din 5 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnã ale conducãtorilor vehiculelor care efectueazã transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncã al lucrãtorilor mobili în transportul rutier de mãrfuri şi persoane, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Antares Transport" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 50/2006 al Judecãtoriei Chişineu Criş.
La apelul nominal se prezintã partea Autoritatea Rutierã Românã - A.R.R. din Arad, prin consilier juridic Delia Durbaca. Lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Autoritatea Rutierã Românã - A.R.R. solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã obligaţia a cãrei nerespectare atrage sancţiunea prevãzutã de textul de lege criticat este prevãzutã la <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 care reglementeazã obligaţiile întreprinderilor care efectueazã transport rutier public sau în cont propriu. În plus, aratã cã între operatorul de transport şi conducãtorul auto existã un raport de prepuşenie. Astfel, dacã operatorul de transport suferã pagube cauzate de conducãtorul auto, el se poate întoarce împotriva acestuia din urmã pentru recuperarea pagubelor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, considerând cã în cauzã nu se ridicã o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a textului de lege criticat, aspect ce nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 50/2006, Judecãtoria Chişineu Criş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnã ale conducãtorilor vehiculelor care efectueazã transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncã al lucrãtorilor mobili în transportul rutier de mãrfuri şi persoane. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Antares Transport" - S.A. din Râmnicu Vâlcea cu prilejul soluţionãrii plângerii contravenţionale formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria AIR nr. 0042606 din 6 decembrie 2005, încheiate de Autoritatea Rutierã Românã - A.R.R. din Arad.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 contravin art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât prevãd sancţionarea contravenţionalã a operatorului de transport rutier pentru necompletarea pe diagramã a datelor de identificare ale conducãtorilor auto şi ale vehiculului, în cazul în care vehiculul nu este dotat cu tahograf digital, sarcinã ce revine conducãtorului auto. Astfel, se aduce atingere proprietãţii operatorului de transport rutier, fãrã ca acesta sã fie vinovat de încãlcarea vreunei obligaţii legale şi fãrã a fi cauzat cuiva vreun prejudiciu.
Judecãtoria Chişineu Criş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, în mãsura în care operatorului de transport nu îi incumbã obligaţia pentru nerespectarea cãreia a fost sancţionat.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, întrucât în cauzã se ridicã probleme de interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce sunt exclusiv de competenţa instanţelor judecãtoreşti, neputând face obiectul controlului de constituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile at.16 alin. (1) lit. c) din <>Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 sunt constituţionale. Astfel, textul de lege criticat, instituind sancţiuni pentru întreprindere, nu poate fi considerat a fi de naturã sã încalce protecţia constituţionalã a dreptului de proprietate. Totodatã, soluţia legislativã criticatã se justificã prin raportul de prepuşenie existent între întreprindere şi angajatul acesteia, conducãtorul auto. De asemenea, aratã cã dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate se aplicã în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei legale, fãrã privilegii sau discriminãri.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnã ale conducãtorilor vehiculelor care efectueazã transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncã al lucrãtorilor mobili în transportul rutier de mãrfuri şi persoane, publicatã în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, aprobatã prin <>Legea nr. 466/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 25 noiembrie 2003, aşa cum au fost modificate aceste dispoziţii prin articolul unic pct. 9 din <>Legea nr. 335/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnã ale conducãtorilor vehiculelor care efectueazã transporturi rutiere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 7 decembrie 2005.
Textul de lege criticat are urmãtoarea redactare:
"Contravenţiile prevãzute la art. 15 se sancţioneazã dupã cum urmeazã: [...]
c) cele de la lit. c), g) şi h), cu amendã de la 1.500 lei (RON) la 2.000 lei (RON), aplicabilã operatorului de transport rutier;".
În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aspecte asemãnãtoare celor invocate de autorul excepţiei au mai fost analizate şi prin <>Decizia nr. 125 din 16 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 1 martie 2006, şi <>Decizia nr. 520 din 25 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 19 ianuarie 2005, când instanţa de contencios constituţional a reţinut cã sancţionarea operatorului de transport pentru nerespectarea unei obligaţii ce revine conducãtorului auto este justificatã prin raportul de prepuşenie existent între operatorul auto şi angajatul acestuia, raport în virtutea cãruia comitentul are posibilitatea şi obligaţia de a impune conducãtorului auto respectarea dispoziţiilor legale privind organizarea timpului de muncã.
De asemenea, prin deciziile amintite Curtea a reţinut cã sancţiunea contravenţionalã prevãzutã de lege apare justificatã şi nu poate fi consideratã a fi de naturã sã încalce protecţia constituţionalã a dreptului de proprietate, fiind consecinţa legalã a încãlcãrii dispoziţiilor cuprinse în actul normativ la care se referã critica de neconstituţionalitate.
De altfel, Curtea constatã cã operatorul de transport care suferã pagube cauzate de conducãtorul auto se poate întoarce împotriva acestuia din urmã pentru recuperarea pagubelor.
Aşa fiind, nu poate fi reţinutã nici critica autorului excepţiei potrivit cãreia textul de lege criticat ar crea o situaţie privilegiatã conducãtorului auto în raport cu operatorul de transport, contravenind astfel principiului constituţional al egalitãţii în drepturi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnã ale conducãtorilor vehiculelor care efectueazã transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncã al lucrãtorilor mobili în transportul rutier de mãrfuri şi persoane, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Antares Transport" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 50/2006 al Judecãtoriei Chişineu Criş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
