Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 40 din 20 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) si art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 133 din 22 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Fu Limin în Dosarul nr. 8.451/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formeazã obiectul Dosarului nr. 1.318D/2010 al Curţii Constituţionale, la care, la termenul din 7 decembrie 2010, au fost conexate dosarele nr. 1.372D/2010, nr. 1.504D/2010, nr. 1.505D/2010 şi nr. 1.511D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, excepţie ridicatã de Zhu Zhenxing, Sun Yumei, Lin Goujin şi Lu Jigang înd dosarele nr. 477/2/2010, nr. 8.458/2/2008, nr. 10.083/2/2009 şi, respectiv, nr. 10.048/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, interpretul autorizat de limba chinezã solicitat pentru a asigura traducerea în cauzã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.451/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Fu Limin într-o cauzã având ca obiect anularea deciziei de returnare a acestuia de pe teritoriul României.
Prin încheierile din 8 martie 2010, 5 mai 2010, 11 mai 2010 şi 4 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. 477/2/2010, nr. 8.458/2/2008, nr. 10.083/2/2009 şi, respectiv, nr. 10.048/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zhu Zhenxing, Sun Yumei, Lin Goujin şi, respectiv, Lu Jigang în cauze având ca obiect anularea deciziilor de returnare a acestora de pe teritoriul României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, astfel încât destinatarul acestora sã poatã avea o indicare precisã asupra normelor aplicabile în situaţia sa şi nu protejeazã suficient strãinii împotriva arbitrariului şi abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrãri. Aceastã lipsã de precizie şi claritate "favorizeazã situaţia ca Oficiul Român pentru Imigrãri, pe baza unor criterii aleatorii şi arbitrare, şi fãrã a ţine cont de motivele obiective prezentate, sã aibã posibilitatea emiterii unei dispoziţii de returnare de pe teritoriul României, pentru motive aleatorii, aducând astfel prejudicii grave dreptului acestuia la un proces echitabil". Susţine cã "legea ar fi trebuit sã fie mai specificã pe aspectul înţelesului de şedere ilegalã, ca motiv de sancţionare prin emiterea unei dispoziţii de returnare". În opinia autorilor excepţiei, lipsa de precizie şi claritate permite Oficiului Român pentru Imigrãri sã emitã o decizie de returnare împotriva strãinului în acelaşi moment în care îi comunicã acestuia decizia de respingere a cererii de prelungire a regimului tolerãrii pe teritoriul României şi înainte de a se pronunţa de cãtre instanţa competentã o hotãrâre irevocabilã în cauza sa.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (4) şi <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 4 alin. (4): "(4) Strãinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi sã respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, dupã caz, de a rãmâne pe teritoriul României, sã nu rãmânã pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi sã depunã toate diligenţele necesare pentru a ieşi din România pânã la expirarea acestei perioade.";
- Art. 11 alin. (1): "(1) Strãinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rãmâne pe teritoriul statului român numai pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã sau, dupã caz, prin permisul de şedere."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentalã şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale care consacrã dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã a mai analizat dispoziţiile de lege criticate, din aceeaşi perspectivã învederatã de autorii excepţiei de neconstituţionalitate ce formeazã obiectul prezentei cauze. Prin mai multe decizii, dintre care poate fi menţionatã, cu titlu de exemplu, <>Decizia nr. 131 din 25 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 15 martie 2010, Curtea a respins excepţia ca inadmisibilã. Cu acele prilejuri, instanţa de contencios constituţional a observat cã argumentele formulate de autorii excepţiei în motivarea pretinsei neconstituţionalitãţi a textelor de lege criticate constituie, în realitate, consecinţe ale modalitãţii de aplicare în practicã a acestora. Or, lãmurirea aspectelor legate de aplicarea şi interpretarea legii la speţe individual determinate revine exclusiv instanţelor de judecatã învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cãrora au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, excedând competenţei Curţii Constituţionale. Totodatã, Curtea a reţinut cã autorii excepţiei şi-au întemeiat criticile şi pe lipsa din cuprinsul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 a unor prevederi care sã previnã posibilitatea apariţiei în practicã a situaţiilor concrete descrise de aceştia în cuprinsul motivãrilor scrise ale excepţiei. Curtea Constituţionalã nu poate examina însã astfel de critici, întrucât, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceasta se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
În prezentele cauze conexate nu au fost expuse argumente noi, care sã justifice pronunţarea unei soluţii diferite, astfel cã se impune, şi în acest caz, respingerea ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Fu Limin, Zhu Zhenxing, Sun Yumei, Lin Goujin şi Lu Jigang în dosarele nr. 8.451/2/2009, nr. 477/2/2010, nr. 8.458/2/2008, nr. 10.083/2/2009 şi, respectiv, nr. 10.048/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
