Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 4 din 27 septembrie 1999 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , referitoare la solutionarea cererii de suspendare a actului administrativ
EMITENT: CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 636 din 27 decembrie 1999
Sub preşedinţia vicepreşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, Paul Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor <>art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , referitoare la soluţionarea cererii de suspendare a actului administrativ.
Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie.
Reprezentantul Ministerului Public a susţinut recursul în interesul legii, solicitând sa se decidã în sensul ca hotãrârea prin care se soluţioneazã cererea de suspendare a actului administrativ poate fi atacatã cu recurs numai dacã este formulatã separat de cererea principala privind anularea acelui act.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constata urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti nu exista un punct de vedere unitar în legatura cu exercitarea caii de atac a recursului impotriva hotãrârii prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a actului administrativ, reglementatã prin dispoziţiile <>art. 9 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 .
Astfel, unele instanţe au considerat ca hotãrârea prin care se soluţioneazã, potrivit <>art. 9 din Legea nr. 29/1990 , cererea de suspendare a actului administrativ atacat în justiţie (conform art. 1 din lege) nu poate fi atacatã (separat) cu recurs decât o data cu hotãrârea data asupra fondului procesului.
Instanţele şi-au fundamentat soluţia pe dispoziţiile art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civilã, potrivit cãrora "impotriva încheierilor premergãtoare nu se poate face apel decât o data cu fondul...", precum şi pe prevederile art. 316 din acelaşi cod, conform cãrora "dispoziţiile de procedura privind judecata în apel se aplica şi în instanta de recurs, în mãsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse" în capitolul referitor la calea de atac a recursului.
Alte instanţe au statuat ca, în cazul în care cererea de suspendare a actului administrativ a fost formulatã distinct de acţiunea prin care a fost atacat actul, hotãrârea pronunţatã poate fi atacatã cu recurs.
Se constata asadar ca aceeaşi chestiune de drept a primit soluţii diferite în raport cu împrejurarea dacã cererea de suspendare a actului administrativ a fost formulatã o data cu acţiunea prin care a fost atacat în justiţie actul administrativ sau a fost introdusã separat de aceasta, ceea ce este inadmisibil în drept.
Pentru motivele care se vor arata în continuare instanta suprema considera ca în ambele situaţii hotãrârea data asupra cererii de suspendare a actului administrativ atacat în justiţie, potrivit <>art. 1 din Legea nr. 29/1990 , poate fi atacatã cu recurs conform art. 299 din Codul de procedura civilã.
Ca o chestiune prealabilã este de remarcat ca în materia contenciosului administrativ, potrivit <>art. 14 din Legea nr. 29/1990 , hotãrârea instanţei, prin care a fost soluţionatã o astfel de acţiune, poate fi atacatã numai cu recurs, apelul fiind suprimat.
În problema în discuţie este de reţinut, în primul rând, ca încheierea prin care a fost soluţionatã cererea de suspendare a actului administrativ, atunci când aceasta a fost formulatã în cadrul procesului în care se judeca acţiunea prin care a fost atacat în justiţie, nu este o încheiere premergãtoare în sensul dispoziţiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civilã.
Încheierile premergãtoare sunt cele luate în cursul judecaţii, care pregãtesc într-un fel sau altul hotãrârea ce urmeazã sa se dea în cauza (art. 255 alin. 2 din Codul de procedura civilã), cum ar fi cele prin care se admit ori se resping anumite probe, se acorda un termen etc.
Or, încheierea prin care a fost soluţionatã cererea de suspendare a actului administrativ nu are caracterul unei încheieri premergãtoare, pentru ca o astfel de cerere apare ca un capãt de cerere distinct de cadrul procesului în care a fost atacat în substanta sa actul administrativ; nu o astfel de încheiere pregãteşte hotãrârea ce urmeazã sa se dea în cauza în legatura cu statuarea asupra legalitãţii actului administrativ.
De aceea o atare hotãrâre, ca orice hotãrâre data într-o cauza, poate fi atacatã cu recurs potrivit art. 299 din Codul de procedura civilã, indiferent dacã a fost pronunţatã în procesul în care se soluţioneazã ori s-a soluţionat acţiunea prin care, potrivit <>art. 1 din Legea nr. 29/1990 , a fost atacat actul administrativ sau a fost data într-o cauza distinctã de cea în care se examineazã legalitatea actului administrativ, pe baza unei cereri formulate separat de aceasta.
Sub acest aspect nu are nici o relevanta juridicã împrejurarea dacã cererea prin care s-a solicitat suspendarea actului administrativ a fost formulatã în cadrul procesului în care a fost atacat actul administrativ ori a fost introdusã separat, distinct de acest proces.
Fata de conţinutul <>art. 9 din Legea nr. 29/1990 , potrivit cãruia "...pentru a se preveni producerea unei pagube iminente" instanta poate dispune, la cerere, "suspendarea executãrii actului administrativ pana la soluţionarea acţiunii", se constata ca hotãrârea data priveşte o situaţie specialã invederata de prevenirea unui prejudiciu pentru una dintre pãrţi.
Prin urmare, în astfel de situaţii instanta pronunţa hotãrâri provizorii al cãror efect este vremelnic, durand în timp atât cat este necesar. Hotãrârea poate fi modificatã ori revocatã în cursul procesului, iar la sfârşitul procesului, în raport cu hotãrârea data în cauza, mãsura dispusã prin hotãrârea provizorie poate fi menţinutã, modificatã sau desfiintata.
Hotãrârile provizorii însã, fiind independente de fondul procesului, sunt susceptibile de a fi atacate pe cãile legale de atac, separat şi înainte de hotãrârea finala.
Fata de cele arãtate, în temeiul <>art. 26 lit. b) din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , republicatã, precum şi al art. 329 din Codul de procedura civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili ca este susceptibilã de a fi atacatã cu recurs atât hotãrârea prin care se soluţioneazã cererea de suspendare a executãrii actului administrativ, formulatã în cadrul acţiunii principale, cat şi hotãrârea prin care o atare cerere este soluţionatã separat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în interesul legii, în sensul urmãtor:
În aplicarea dispoziţiilor <>art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 stabileşte ca este susceptibilã de a fi atacatã cu recurs atât hotãrârea prin care se soluţioneazã cererea de suspendare a executãrii actului administrativ, formulatã în cadrul acţiunii principale, având ca obiect anularea acelui act, cat şi hotãrârea prin care o atare cerere este soluţionatã separat.
Pronunţatã în şedinţa publica la data de 27 septembrie 1999.
Vicepreşedintele Curţii
Supreme de Justiţie,
Paul Florea
Prim-magistrat-asistent,
Ioan Raileanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
