Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 4 din 12 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca si ale art. 164 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 127 din 24 februarie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 şi <>art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 2.687/120/2008, nr. 4.540/120/2008, nr. 7.466/120/2007, nr. 5.155/120/2008, nr. 7.087/120/2007, nr. 4.845/120/2008 şi nr. 4.564/120/2008 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 4.860D-4.866D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 4.861D-4.866D/2009 la Dosarul nr. 4.860D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 29 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.687/120/2008, nr. 4.540/120/2008, nr. 7.466/120/2007, nr. 5.155/120/2008, nr. 7.087/120/2007, nr. 4.845/120/2008 şi nr. 4.564/120/2008, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 şi <>art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionãrii recursurilor formulate împotriva unor sentinţe civile având ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã normele criticate sunt de un formalism excesiv, de naturã sã afecteze grav efectivitatea exercitãrii drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât şi pentru angajator şi sã restrângã nejustificat dreptul la apãrare al angajatorului, care este pus într-o situaţie de dezechilibru faţã de angajatul care are calitatea de reclamant. Autorul excepţiei invocã faptul cã intervalul de timp dintre data primirii citaţiei şi data termenului de judecatã este prea scurt pentru ca un angajator sã îşi exercite dreptul la apãrare şi sã se achite de sarcina probei care îi revine. De asemenea, faptul cã prevederile art. 164 din Codul de procedurã civilã lasã la aprecierea instanţei posibilitatea conexãrii cauzelor şi nu obligã la luarea unei astfel de mãsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp şi cheltuieli, precum şi la o judecatã unitarã, este de naturã sã aducã atingere dreptului la apãrare. Astfel, dispoziţiile legale atacate încalcã, în opinia autorului, şi principiul efectivitãţii juridice.
De asemenea, se mai susţine cã obligarea angajatorului de a suporta nelimitat întreaga sarcinã a probei vine în contradicţie cu normele constituţionale ce configureazã alcãtuirea sistemului judiciar bazat pe egalitate de tratament, imparţialitate şi echitate procesualã, determinându-l sã realizeze o probaţiune diabolicã, mai mult decât împovãrãtoare, cu consecinţa suportãrii efectelor administrãrii unor probe speciale în interesul adversarilor procesuali, cum ar fi, cu titlu de exemplu, expertizele, care în cazul unor coparticipanţi procesuali ajung la costuri uriaşe, suportate de angajator.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale îşi exprimã opinia în sensul cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã şi modalitãţi corespunzãtoare de exercitare a drepturilor procesuale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 286, art. 287 şi <>art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispoziţii ce au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 286 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncã se judecã în regim de urgenţã.
(2) Termenele de judecatã nu pot fi mai mari de 15 zile.
(3) Procedura de citare a pãrţilor se considerã legal îndeplinitã dacã se realizeazã cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecatã.";
- <>Art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: "Sarcina probei în conflictele de muncã revine angajatorului, acesta fiind obligat sã depunã dovezile în apãrarea sa pânã la prima zi de înfãţişare.";
- <>Art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: "Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţã, instanţa fiind în drept sã decadã din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.";
- <>Art. 74 din Legea nr. 168/1999 : "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecã în regim de urgenţã.
(2) Termenele de judecatã nu pot fi mai mari de 10 zile.
(3) Pãrţile sunt legal citate, dacã citaţia le-a fost înmânatã cel puţin cu o zi înaintea judecãrii.";
- <>Art. 75 din Legea nr. 168/1999 : "În cazul în care sunt contestate mãsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, pânã la prima zi de înfãţişare, sã depunã dovezile în baza cãrora a luat mãsura respectivã.";
- <>Art. 77 din Legea nr. 168/1999 : "(1) În cazul în care judecata continuã, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţã al judecãrii conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate sã decadã din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 164 din Codul de procedurã civilã: "Pãrţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se aflã înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi pãrţi sau chiar împreunã cu alte pãrţi şi al cãror obiect şi cauzã au între dânsele o strânsã legãturã.
Întrunirea poate fi fãcutã de judecãtor chiar dacã pãrţile nu au cerut-o.
Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestitã, afarã numai dacã amândouã pãrţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.
Când una din pricini este de competenţa unei instanţe, şi pãrţile nu o pot înlãtura, întrunirea se va face la acea instanţã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, prin raportare la art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie referitoare la raporturile dintre tratatele internaţionale în materia drepturilor omului şi dreptul intern.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de neconstituţionalitate, în raport cu aceleaşi critici şi aceleaşi texte din Constituţie şi din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului.
În acest sens, sunt <>deciziile nr. 1.015 din 7 iulie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, sau nr. 1.404 din 3 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 18 ianuarie 2010, prin care Curtea a analizat excepţia de neconstituţionalitate invocatã de acelaşi autor ca în prezenta cauzã, cu privire la acelaşi obiect, decizii prin care au fost respinse ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate formulate, pentru considerentele acolo reţinute.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã conducã la schimbarea jurisprudenţei Curţii, şi având în vedere identitatea de raţionament, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 şi <>art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 2.687/120/2008, nr. 4.540/120/2008, nr. 7.466/120/2007, nr. 5.155/120/2008, nr. 7.087/120/2007, nr. 4.845/120/2008 şi nr. 4.564/120/2008 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
