Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE Nr. 4 din 11 ianuarie 1994 in legatura cu constitutionalitatea Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si autorizarea contractarii si garantarii unor credite externe
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 7 din 13 ianuarie 1994
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, la data de 30 decembrie 1993, de cãtre 59 deputaţi, respectiv domnii Stelian Tanase, Calin Emil Anastasiu, doamna Paula-Maria Ivanescu, domnii Alexandru Sassu, Victor Bostinaru, Constantin Gheorghe Avramescu, Dinu Patriciu, doamna Rada Istrate, domnii Adrian Severin, Razvan Dobrescu, Constantin Arhire, Emil Boros, Constantin Berechet, Corneliu-Constantin Ruse, Florian Bercea, Emil Cojocaru, Liviu Neculai Marcu, Mihai Chiriac, Dumitru Calance, Gheorghe Tarna, Viorel Lixandroiu, Nicolae Alexandru, Ion Gurau, Ioan Victor Pica, Valentin Vasilescu, Octavian Bot, Ion Diaconescu, Ion Hui, Mihail Nica, Ion Dinu, Ion Berciu, Mircea Ciumara, George Iulian Stancov, Ferenc Asztalos, Ion Cornita, Valentin Argesanu, Mircea Ioan Popa, Gheorghe Cristea, Ion Bold, Cornel Sturza Popovici, Istvan Antal, Gabriel Tepelea, Viorel Pavel, Mihail Bucur, Tudor Gavril Dunca, Arpad-Francisc Marton, Benedek Nagy, Constantin Ionescu, Vasile Lupu, Mircea-Mihai Munteanu, Ştefan Sinko, Gheorghe Comanescu, Costel Paunescu, Barbu Pitigoi, Vasile Mandroviceanu, Constantin-Romeo Dragomir, Gheorghe Gorun, Dan Florin Trepcea şi Laurentiu Priceputu, asupra neconstitutionalitatii Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractãrii şi garantarii unor credite externe.
În sesizare, grupul de deputaţi susţine, în esenta, ca legea în discuţie a fost adoptatã ca urmare a votului exprimat asupra raportului de mediere privind concilierea divergentelor dintre Camere, fãrã întrunirea cvorumului legal, care este de 171 deputaţi, întrucît la vot au participat numai 159 deputaţi care au votat "pentru", unul care s-a abtinut şi unul care a votat "contra".
Curtea Constituţionalã, în temeiul <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , constata ca este competenta sa soluţioneze sesizarea, care s-a fãcut cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constituţie şi ale <>art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .
Potrivit <>art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 s-au solicitat preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, punctele lor de vedere în legatura cu sesizarea primitã.
În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca, întrucît înainte de vot au fost prezenţi 278 deputaţi din numãrul total de 341, asa cum a rezultat din apelul nominal efectuat, cvorumul, care este de minimum 171, era întrunit. De asemenea, se precizeazã ca, deoarece cvorumul "desemneazã numãrul necesar de membri prezenţi pentru ca o adunare sa poatã funcţiona legal", el este diferit de majoritatea necesarã pentru adoptarea unei legi şi ca refuzul unor deputaţi de a participa la vot, deşi prezenţi în sala, constituie o încãlcare a "mandatului reprezentativ înscris în art. 66 din Constituţie, în virtutea cãruia în exercitarea mandatului, deputaţii sînt în serviciul poporului". În consecinta, se considera ca legea a fost adoptatã cu respectarea Constituţiei, iar sesizarea privind neconstituţionalitatea acesteia nu are suport juridic.
În punctul de vedere al Guvernului se considera ca, în temeiul prevederilor art. 64 şi ale art. 74 din Constituţie, precum şi ale art. 98 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, "pentru întrunirea cvorumului este suficienta prezenta majoritãţii membrilor Camerei Deputaţilor ". Cvorumul, deci, nu se referã la "numãrul deputaţilor care şi-au exprimat votul", fiind "o condiţie prealabilã a derulãrii legale a votului". Se apreciazã, în acest sens, ca un cvorum minim de prezenta constituie exclusiv o garanţie constituţionalã a prezentei unei majoritãţi reprezentative în momentul votarii. Aceasta condiţie fiind întrunitã, întrucît la apelul nominal efectuat înaintea votarii au rãspuns 278 deputaţi, obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se considera, totodatã, ca neparticiparea la vot "poate fi apreciatã ca un abuz de drept, chiar o forma de boicot parlamentar".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere sesizarea grupului de deputaţi, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, precum şi prevederile art. 64 şi art. 74 alin. (2) din Constituţie, retine urmãtoarele:
În sesizare se susţine ca, participind la vot numai 161 deputaţi, cvorumul legal, care este de 171 deputaţi, nu ar fi fost întrunit, întrucît cvorumul este constituit numai din numãrul deputaţilor care au participat efectiv la vot.
Referitor la aceasta obiectie este de menţionat ca, de principiu, cvorumul constituie o condiţie prealabilã, care trebuie întrunitã imediat înaintea votarii în scopul asigurãrii unei prezente semnificative a parlamentarilor la adoptarea legii. În acest sens, art. 64 din Constituţie prevede ca legile se adopta "în prezenta majoritãţii membrilor". Deci cvorumul reprezintã condiţia pentru întrunirea legalã a Camerelor Parlamentului în şedinţa sau, altfel spus, pentru ca o camera sa poatã lucra. De aceea neintrunirea cvorumului are drept consecinta amînarea şedinţei. Deci cvorumul şi votul nu pot fi confundate, cel dintii precedindu-l pe cel de-al doilea. Asa fiind, constituţionalitatea condiţiei de cvorum şi a rezultatului votului se apreciazã în momente deosebite ale procedurii legislative parlamentare : cvorumul înaintea votarii, iar votul, pentru motive cum ar fi contestarea corectitudinii numararii, neintrunirea majoritãţii etc., dupã ce el a avut loc, ca moment distinct şi definitiv al adoptãrii legii.
Potrivit art. 64 din Constituţie, fata de numãrul total al deputaţilor de 341, rezulta ca cvorumul legal este de 171 deputaţi. Pe cale de consecinta, ţinînd seama de prevederile art. 74 alin. (2) din Constituţie, pentru adoptarea unei legi ordinare - cum este legea de fata - majoritatea necesarã este de 86 voturi.
În speta, preşedintele Camerei Deputaţilor a procedat la verificarea cvorumului prin apel nominal înaintea votarii, rezultind o prezenta de 278 parlamentari, asa cum se arata, de altfel, chiar în sesizare. Rezulta ca cvorumul era întrunit.
În sesizare se susţine ca noţiunea constituţionalã "prezenta majoritãţii parlamentarilor" ar avea înţelesul ca reprezintã numãrul parlamentarilor care au participat la vot şi nu numãrul parlamentarilor efectiv prezenţi. În acest fel, se confunda cvorumul legal de şedinţa, care este o condiţie de prezenta imediata înaintea votarii, cu votul însuşi, care are o alta semnificatie şi anume a exprimarii atitudinii necesare pentru formarea majoritãţii în vederea adoptãrii sau respingerii actului. Asa cum s-a arãtat, o asemenea confuzie este inadmisibila şi ea ar avea drept consecinta ca o anumitã categorie de legi - cele ordinare - sa fie, practic, desfiintata, deoarece pentru a se asigura adoptarea lor ar trebui ca în toate cazurile majoritatea sa fie absolutã, ca pentru legile organice, nu doar relativã, dupã cum prevede art. 74 alin. (2) din Constituţie, spre a se evita astfel riscul ca, prin nonparticipare la vot, minoritatea ce se opune legii sa împiedice adoptarea ei. În acest sens, în cazul legii în discuţie, rezulta ca 119 deputaţi, care reprezentau un vot contra, o abţinere şi restul de nonparticipanti, sa blocheze adoptarea legii pentru care a votat majoritatea de 159 deputaţi din 278 citi au fost prezenţi. Potrivit art. 74 alin. (2) din Constituţie, asa cum s-a arãtat, pentru adoptarea legii, în condiţiile întrunirii cvorumului de 171 deputaţi, ar fi fost suficienta o majoritate de 86 voturi.
Nonparticiparea la vot poate fi analizata doar în condiţiile în care cvorumul este întrunit şi, deci Camerele Parlamentului pot trece, în mod constituţional şi regulamentar, la votarea oricãrui act. În raport cu obligaţiile care revin reprezentanţilor poporului care i-a ales în Parlament, prevãzute de art. 66 alin. (1) din Constituţie, datoria parlamentarilor este de a-şi exprima poziţia în problema supusã aprobãrii fãrã echivoc, prin vot "pentru", "contra" sau "abţinere". Aceasta reprezintã o exigenta a vieţii parlamentare, un aspect al rãspunderii parlamentarilor fata de alegatori. Nu înseamnã însã ca, în exerciţiul liber al mandatului, parlamentarul nu poate adopta şi o alta poziţie, necuprinsã în regulament, prin abţinerea de la exprimarea unei optiuni, cu toate ca este prezent în momentul votarii. Dar acest mod de a concepe îndeplinirea obligaţiilor de reprezentant al poporului nu poate avea nici un efect asupra validitãţii votului Camerei Deputaţilor şi, cu atît mai mult, asupra constituţionalitãţii lui.
Avînd în vedere considerentele expuse,
vazind şi dispoziţiile art. 144 lit. a) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi prevederile <>art. 20 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE :
1. Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractãrii şi garantarii unor credite externe a fost adoptatã cu respectarea prevederilor art. 64 şi ale art. 74 alin. (2) din Constituţie.
2. Prezenta decizie se comunica Preşedintelui României şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 11 ianuarie 1994 şi la ea au participat Vasile Gionea, preşedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
CONSTANTIN BURADA
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
