Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 399 din 28 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 583 din 4 august 2015
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Adrian Constantin Urs în Dosarul nr. 7.973/62/2013 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.150D/2014 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus note scrise prin care susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 457 din 16 septembrie 2014 şi nr. 571 din 16 octombrie 2014.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
5. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.973/62/2013, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Adrian Constantin Urs cu prilejul soluţionării recursului împotriva Sentinţei civile nr. 1.560/CA din 28 mai 2014, pronunţată de Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că măsura eliberării din funcţie a personalului Gărzii Financiare este de natură a afecta dreptul fundamental la muncă, în cazul reclamantului fiind aplicabile dispoziţiile art. 94 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, conform cărora funcţionarii publici cu atribuţii de control, deci şi inspectorii Gărzii Financiare nu au dreptul să se angajeze timp de 3 ani la societăţile comerciale controlate şi monitorizate. Mai mult, calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică, iar funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii, nu pot desfăşura alte activităţi remunerate sau neremunerate. De asemenea, prevederile art. 1 şi art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 încalcă art. 16 din Constituţie, reorganizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală creând discriminare prin tratamentul aplicat funcţionarilor publici de la Garda Financiară, comparativ cu ceilalţi funcţionari publici, în ceea ce priveşte accesul/ocuparea efectivă a funcţiilor publice şi încetarea raporturilor de serviciu. Totodată, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 afectează regimul juridic al Gărzii Financiare ca instituţie fundamentală a statului, astfel că se încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie. În fine, susţine că prevederile art. 1 teza finală şi art. 19 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 încalcă art. 11 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât, prin Legea nr. 205/2012, Parlamentul a ratificat 5 scrisori de intenţie cu Fondul Monetar Internaţional, iar statul român se obligă să modernizeze şi să restructureze sistemul administrativ - lege care se regăseşte menţionată în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013. Or, din cuprinsul acestor scrisori rezultă intenţia statului român de a menţine Garda Financiară, eventual într-o nouă structură, şi nicidecum desfiinţarea ei. Din această perspectivă consideră că prin desfiinţarea Gărzii Financiare sunt încălcate prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, iar statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce îi revin.
7. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 366 din 25 iunie 2014.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, concluziile
procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 şi art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 1: "Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenţia, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbţie şi preluarea activităţii Autorităţii Naţionale a Vămilor şi prin preluarea activităţii Gărzii Financiare, instituţie publică care se desfiinţează.";
- Art. 19: "(1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 13 alin. (1) se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 13 octombrie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 1.324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 24 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Cu data prevăzută la alin. (1), Garda Financiară se desfiinţează.
(3) Eliberarea din funcţie a personalului se va realiza cu respectarea procedurilor prevăzute de lege pentru fiecare categorie de personal.
(4) Patrimoniul, arhiva, prevederile bugetare, execuţia bugetară până la data desfiinţării şi orice alte bunuri ale Gărzii Financiare sunt preluate de Agenţie, pe bază de protocol, încheiat în termenul prevăzut la alin. (1).
(5) Procedurile aflate în derulare la nivelul Gărzii Financiare vor fi continuate de Agenţie, care se subrogă în drepturile şi obligaţiile acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.
(6) Pentru litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată, Agenţia se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile Gărzii Financiare şi dobândeşte calitatea procesuală a acesteia."
12. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 11 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul internaţional, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 referitor la muncă şi protecţia socială a muncii şi art. 115 alin. (6) privind limitele delegării legislative în materia ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.
13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 1 şi art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 şi actul normativ, în ansamblul său, au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici, în esenţă, similare, instanţa de contencios constituţional respingând excepţiile de neconstituţionalitate. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 457 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 15 decembrie 2014, Decizia nr. 571 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2015, şi Decizia nr. 14 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 20 februarie 2015.
14. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea a constatat că măsurile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 nu sunt de natură a încălca art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât, pe de o parte, deşi vizează structura organizatorică a unor instituţii fundamentale ale statului, nu afectează nici capacitatea administrativă şi nici funcţionarea acestora, iar, pe de altă parte, în ceea ce priveşte Garda Financiară, deşi actul normativ prevede desfiinţarea acestei instituţii, cu consecinţa directă a afectării regimului său juridic, aceasta nu reprezintă o instituţie fundamentală a statului, care să cadă sub incidenţa protecţiei prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.
15. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 16 din Constituţie, Curtea a statuat, în acord cu jurisprudenţa sa, că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă, pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferenţă de tratament, făcută de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, trebuie să îşi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă.
16. Astfel, Curtea a apreciat că analiza situaţiei din speţă porneşte de la ipoteza că ambele categorii de personal între care se realizează comparaţia de către autorii excepţiei sunt persoane care deţin calitatea de funcţionari publici, ceea ce ar determina calificarea situaţiei acestora ca fiind identică. Curtea a constatat, însă, că diferenţa rezidă în aceea că, în cazul primei categorii, vechile structuri îşi continuă activitatea, întrucât se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbţie, pe când în cazul celei de-a doua categorii, vechea structură - Garda Financiară - şi-a încetat activitatea, legea prevăzând desfiinţarea sa. Curtea a observat că analiza realizată din această perspectivă duce la concluzia că cele două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferit este pe deplin justificat. Prin urmare, Curtea nu a reţinut încălcarea principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituţie.
17. Cu privire la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu dispoziţiile art. 41 din Constituţie, Curtea a reţinut că, potrivit normei constituţionale invocate, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Prin adoptarea măsurii legislative a desfiinţării Gărzii Financiare, cu consecinţa eliberării din funcţie a personalului aferent, nu se îngrădeşte alegerea profesiei sau a locului de muncă, deoarece activitatea personalului noilor structuri create în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora. Or, ordonanţa de urgenţă prevede că, în urma preluării activităţii Gărzii Financiare de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, se înfiinţează două noi structuri, Direcţia generală antifraudă fiscală şi, în cadrul acesteia, Direcţia de combatere a fraudelor, cu consecinţa organizării unor concursuri sau examene în scopul numirii personalului care să desfăşoare activităţile care cad în competenţa noilor structuri. Aşa fiind, nimic nu îi împiedică pe foştii angajaţi ai Gărzii Financiare să opteze pentru înscrierea la procedurile de concurs sau de examen pentru încadrarea în structurile nou-înfiinţate, legea garantând, în condiţii de egalitate, accesul la exercitarea unei profesii, recte la cea de funcţionar public - inspector antifraudă.
18. În final, în raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate în cauză şi în absenţa indicării unui tratat internaţional la care România să fie parte, Curtea nu reţine nici încălcarea dispoziţiilor art. 11 din Constituţie.
19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*),
──────────
*) A se vedea opiniile separate la Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014.
──────────
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Constantin Urs în Dosarul nr. 7.973/62/2013 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 1 şi art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2015.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Popescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
