Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 399 din 14 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 846 din 19 septembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ion-Marcel Chiper şi Vasile Chiper în Dosarul nr. 51/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori.
La apelul nominal rãspunde Ion-Marcel Chiper, reprezentat prin avocat Doru Viorel Ursu, lipsã fiind celãlalt autor al excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Apãrãtorul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, arãtând cã dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 576/2004 contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2), precum şi ale art. 20, raportat la art. 6 din Convenţia europeanã a drepturilor omului.
Astfel, aratã cã la intrarea în vigoare a <>Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã dispare competenţa materialã exclusivã a completului de 9 judecãtori ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a judeca recursurile în anulare. Aşa fiind, este neconstituţional ca, printr-o lege ulterioarã, în speţã <>Legea nr. 576/2004 , sã se dispunã ca recursurile în anulare declarate pânã la data intrãrii în vigoare a acestei legi sã fie judecate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, aratã cã nu se poate institui o categorie separatã de persoane (cetãţeni) care sã beneficieze în continuare de soluţionarea recursurilor în anulare de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel cum statueazã dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 576/2004 , întrucât astfel se realizeazã o extindere "ilegalã" a competenţei acestei instanţe.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, aratã cã <>Legea nr. 576/2004 abrogã instituţia recursului în anulare, dispoziţiile criticate constituind o normã tranzitorie prin intermediul cãreia legiuitorul a optat pentru ultrctivitatea legii. Oricum, potrivit celor statuate de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 139/2004 , determinarea situaţiilor juridice care rãmân supuse vechii reglementãri, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 51/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ion-Marcel Chiper şi Vasile Chiper.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã cã <>Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã prevede în mod expres şi strict limitele competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Aşa fiind, dupã intrarea în vigoare a legii menţionate, aceastã instanţã nu mai este competentã sã soluţioneze calea extraordinarã de atac a recursului în anulare. În opinia autorilor excepţiei recunoaşterea competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona recursurile în anulare deja declarate pânã la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 304/2004 , prin <>art. II din Legea nr. 576/2004 , conferã acestuia caracter retroactiv. Textul de lege dedus controlului reprezintã astfel o încãlcare atât a prevederilor art. 15 alin. (2), cât şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciazã cã dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 576/2004 sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã, în scopul reglementãrii situaţiei cauzelor privind recursurile în anulare aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, <>Legea nr. 576/2004 cuprinde o dispoziţie tranzitorie cu privire la modalitatea de soluţionare a recursurilor în anulare declarate pânã la data intrãrii în vigoare a prevederilor acestui act normativ.
Aceste dispoziţii tranzitorii prezintã o importanţã deosebitã datoritã faptului cã, în toate cazurile în care unele legi procesual penale sunt înlocuite cu altele, pe agendele organelor judiciare penale se gãsesc, în curs de soluţionare, numeroase dosare penale. Guvernul considerã cã, sub acest aspect, prin dispoziţiile tranzitorii se realizeazã o conciliere între principiile activitãţii legii şi ale operativitãţii procesului penal, pe de o parte, şi ocrotirea drepturilor şi intereselor legitime ale pãrţilor, pe de altã parte. În final, aratã cã, în concret, nu este vorba de un control al constituţionalitãţii dispoziţiilor <>Legii nr. 576/2004 , ci, de fapt, de o problemã de aplicare în timp a legii procesual penale.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a <>art. II din Legea nr. 576/2004 faţã de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, dispoziţiile criticate asigurând tocmai condiţiile pentru realizarea deplinã a principiului neretroactivitãţii legii. În plus, formula redacţionalã a textului de lege dedus controlului de constituţionalitate nu oferã temei unei atari critici, întrucât nu conţine în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv şi nici nu rezultã din textul criticat cã acesta ar urmãri sã producã efecte retroactive, el urmând a-şi gãsi aplicarea exclusiv de la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 576/2004 .
Dispoziţiile criticate nu contravin nici principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi nici regulii potrivit cãreia justiţia e unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi, acestea aplicându-se oricãrei persoane aflate în ipoteza normei legale, fãrã discriminare pe criterii arbitrare. În ceea ce priveşte contrarietatea dispoziţiilor legale criticate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, Avocatul Poporului aratã cã textul criticat nu încalcã dreptul la un proces echitabil, întrucât nu înlãturã posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia declarãrii recursului în anulare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.223 din 20 decembrie 2004, dispoziţii potrivit cãrora:
"Cauzele privind recursurile în anulare declarate pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi vor continua sã fie judecate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit dispoziţiilor în vigoare la data declarãrii recursurilor în anulare."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi ale art. 124 alin. (2), care au urmãtorul conţinut:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 124 alin. (2): "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prin <>art. I pct. 5 din Legea nr. 576/2004 au fost abrogate dispoziţiile art. 409-414^1 din Codul de procedurã penalã referitoare la recursul în anulare, care astfel şi-a încetat existenţa ca instituţie procesualã. Art. II din acelaşi act normativ consacrã o normã tranzitorie care, departe de a avea caracter retroactiv, aşa cum susţin autorii excepţiei, consacrã, dimpotrivã, ultrctivitatea reglementãrii anterioare în ceea ce priveşte cauzele aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a declarãrii recursurilor în anulare de cãtre procurorul general, sub imperiul acesteia. De altfel, soluţia contrarã, respectiv aplicarea de îndatã a dispoziţiei abrogatoare, având drept consecinţã încetarea proceselor deja declanşate prin promovarea recursului în anulare, aflate în curs de soluţionare şi, deci, lipsirea de eficienţã a unei atari cãi de atac, cu toate cã fusese exercitatã sub imperiul şi în temeiul reglementãrii anterioare, atunci în vigoare, ar avea un evident caracter retroactiv.
Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã nici critica cu privire la încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, în mãsura în care aplicarea reglementãrii criticate are loc exclusiv în ipoteza acolo prevãzutã, fãrã distincţii în funcţie de criterii arbitrare, iar procesele în curs se deruleazã potrivit regulilor procedurale de drept comun, cu respectarea drepturilor şi a garanţiilor consacrate de legislaţia în vigoare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ion-Marcel Chiper şi Vasile Chiper în Dosarul nr. 51/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
