Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 398 din 26 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 369 din 31 mai 2012
Petre Lãzãroiu - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Ioan Rotãrescu în Dosarul nr. 175/85/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.520D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã autorul excepţiei a depus la dosar note scrise prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi judecarea în lipsã a acesteia, arãtând cã nu poate fi prezent în faţa Curţii din motive de sãnãtate. În acest sens, la dosarul cauzei, autorul a depus o scrisoare medicalã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã şi de menţinere a practicii Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia civilã nr. 1.860 din 31 octombrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 175/85/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Co nstituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Ioan Rotãrescu într-o cauzã având ca obiect recalcularea sumei reprezentând asigurãrile sociale de sãnãtate, prin schimbarea bazei de calcul al procentului de 5,5% prevãzut de lege, ce a fost aplicat la valoarea totalã a pensiei şi nu la diferenţa cu care aceasta depãşeşte pragul de 740 lei prevãzut în textul criticat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 retroactiveazã, creând, totodatã, discriminare între persoanele ale cãror venituri din pensii depãşesc suma de 740 lei, care sunt obligaţi la plata unor asigurãri sociale de sãnãtate mai mari decât cele ale cãror pensii se situeazã sub acest prag.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, opinând cã textele criticate se aplicã de la data de 1 ianuarie 2011, neretroactivând, şi cã acestea nu instituie un regim discriminatoriu, ci unul diferit, impus de necesitatea asigurãrii echilibrului bugetar al Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate. Se aratã, de asemenea, cã prin dispoziţiile criticate legiuitorul a urmãrit asigurarea minimului de asistenţã medicalã necesarã populaţiei, inclusiv pentru categoriile de persoane aflate în imposibilitatea de a contribui la constituirea acestor fonduri.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã prevederile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 sunt constituţionale, deoarece acestea afecteazã doar cuantumul pensiilor şi sunt aplicabile numai pentru viitor, necontravenind, în acest fel, dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se susţine, totodatã, cã acestea instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele care îndeplinesc condiţiile prevãzute de ipoteza normei criticate.
Avocatul Poporului susţine cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, fãcând trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 705 din 11 septembrie 2007, nr. 171 din 8 februarie 2011 şi nr. 847 din 23 iunie 2011.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, art. 259 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, reţine cã autorul criticã, în realitate, prevederile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, aşa cum acestea au fost modificate prin art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, care au urmãtorul cuprins: "(2) Contribuţia datoratã de pensionarii ale cãror venituri din pensii depãşesc 740 de lei este de 5,5% aplicatã asupra acestor venituri şi se vireazã odatã cu plata drepturilor bãneşti asupra cãrora se calculeazã de cãtre cei care efectueazã plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netã mai micã de 740 de lei."
Se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii şi ale art. 16 cu privire la egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prin deciziile nr. 223 şi 224 din 13 martie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, a stabilit cã dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii sunt constituţionale în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã procentul de 5,5 se aplicã numai asupra veniturilor din pensii care depãşesc 740 de lei.
În mãsura în care instanţa constituţionalã a constatat constituţionalitatea textului criticat într-o anumite interpretare, ce rezultã direct din dispozitivul deciziei, prin ridicarea din nou a unei excepţii de neconstituţionalitate cu privire la acelaşi text şi cu o motivare identicã se tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, care se ataşeazã inclusiv deciziilor prin care se constatã constituţionalitatea legilor sau a ordonanţelor ori a unor dispoziţii din acestea.
Devin, astfel, incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale". Raţiunea aplicãrii acestor dispoziţii legale constã în faptul cã, indiferent de interpretãrile ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţionalã a hotãrât în dispozitivul deciziei pronunţate în cadrul competenţei prevãzute de art. 146 lit. d) din Constituţie cã numai o anumitã interpretare este conformã cu Constituţia, se menţine prezumţia de constituţionalitate a textului în aceastã interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituţional toate celelalte interpretãri posibile. În consecinţã, Curtea reţine cã într-o atare situaţie excepţia de neconstituţionalitate a fost admisã (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sau Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997), iar a contesta din nou constituţionalitatea interpretãrilor care au fost deja excluse din cadrul constituţional echivaleazã cu încãlcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie, coroborat cu art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. De asemenea, în sensul respingerii ca inadmisibile, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a unor astfel de excepţii de neconstituţionalitate, meritã a fi menţionate Decizia nr. 167 din 26 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 8 decembrie 2000, Decizia nr. 145 din 8 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 14 iunie 2001, sau Decizia nr. 245 din 18 septembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 12 noiembrie 2001, Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Decizia nr. 1.148 din 13 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 4 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 1.422 din 20 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 13 decembrie 2011.
Prin urmare, reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit dupã sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012).
În fine, Curtea reţine cã, întrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, cele stabilite prin acestea urmeazã a se aplica de la data publicãrii lor în Monitorul Oficial al României, Partea I; totodatã, instanţele judecãtoreşti vor aplica deciziile Curţii Constituţionale numai în cauzele pendinte la momentul publicãrii acestora, cauze în care dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care a fost invocatã excepţia de neconstituţionalitate pânã la data sus-menţionatã, în aceastã ultimã ipotezã deciziile pronunţate de Curtea Constituţionalã constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedurã civilã.
Aşadar, raporturile juridice stabilite între asigurat şi stat în legãturã cu contribuţiile la Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate deja reţinute pânã la data publicãrii deciziei Curţii Constituţionale constituie, din perspectiva deciziilor nr. 223 şi 224 din 13 martie 2012, facta praeterita şi nu pot face obiectul unor cereri de restituire formulate ulterior publicãrii acestor decizii. O interpretare contrarã ar echivala cu aplicarea retroactivã a deciziilor Curţii Constituţionale, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Ioan Rotãrescu în Dosarul nr. 175/85/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa din data de 26 aprilie 2012.
PREŞEDINTE,
PETRE LĂZĂROIU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
