Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 398 din 12 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritatii judecatoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , precum si ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 813 din 7 septembrie 2005
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , excepţie ridicatã de Elena Eftimie, Mariana Zoican, Liana Haţegan, Georgiana Ionescu şi Ana Socea în Dosarul nr. 75/M/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 348D/2005.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 350D/2005 şi nr. 364D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Adrian Mihai Prosan, Ilie Virgil Jurca şi alţii în Dosarul nr. 2.238/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã, respectiv de Doina Anghel, Lucian Popinã şi alţii în Dosarul nr. 10/Cv/2005 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 364D/2005 şi nr. 350D/2005 la Dosarul nr. 348D/2005, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã, faţã de deciziile anterioare, pronunţate de Curtea Constituţionalã în soluţionarea aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate, nu au intervenit elemente noi de naturã sã impunã schimbarea jurisprudenţei Curţii, astfel cã solicitã menţinerea acesteia şi în prezenta cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 6 aprilie, 2 şi 22 martie 2005, pronunţate în dosarele nr. 75/M/2005, nr. 2.238/2004 şi nr. 10/Cv/2005, Tribunalul Braşov - Secţia civilã, Tribunalul Constanţa - Secţia civilã şi Tribunalul Argeş - Secţia civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 . Excepţia a fost ridicatã de Elena Eftimie şi alţii, de Adrian Mihai Prosan şi alţii, respectiv de Doina Anghel şi alţii în cadrul unor cauze având ca obiect plata primei de concediu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut asemãnãtor, se aratã cã exerciţiul dreptului la prima de concediu, introdus prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 , a fost suspendat în mod succesiv şi "fãrã nici o justificare", mai întâi prin <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , apoi prin legile bugetului de stat pe anii 2002, 2003 şi 2004. Prin plata concediului de odihnã se înţelege cumulul dintre indemnizaţia de concediu şi prima de vacanţã, astfel cã textele de lege criticate contravin art. 41 alin. (2) din Constituţie, care, reglementând dreptul la muncã şi protecţia socialã a muncii, se referã şi la concediul de odihnã plãtit. De asemenea, se susţine cã "suspendarea aplicãrii unei legi prin care se recunoaşte un drept echivaleazã cu restrângerea exerciţiului acelui drept", astfel fiind încãlcate şi prevederile art. 53 din Constituţie.
În final se solicitã ca, "în baza principiului egalitãţii în drepturi", sã se aibã în vedere "cã salarizarea personalului din autoritatea judecãtoreascã se întemeiazã pe raporturi de autoritate, nu pe principii contractuale", ceea ce creeazã "o inechitate faţã de personalul contractual al societãţilor comerciale care în baza negocierii beneficiazã de asemenea prime de vacanţã, precum şi de primele reglementate de Codul fiscal".
Tribunalul Braşov - Secţia civilã, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 348D/2005, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. Astfel, se aratã cã "prima de vacanţã prevãzutã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 se încadreazã în sintagma «alte condiţii specifice, stabilite de lege», prevãzutã de art. 41 alin. (2) din Constituţie, având în vedere cã aceasta este distinctã de concediul de odihnã plãtit, însã este specificã categoriei profesionale a magistraţilor şi a personalului auxiliar din autoritatea judecãtoreascã şi este prevãzutã prin lege specialã". În consecinţã, suspendarea primei de vacanţã, "chiar dacã ar fi consideratã o restrângere temporarã", nu este justificatã din prisma prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece nu se încadreazã în nici una dintre situaţiile prevãzute limitativ de norma constituţionalã invocatã, nu este necesarã într-o societate democraticã şi are ca efect atingerea dreptului în însãşi substanţa sa. Se mai menţioneazã cã actele normative ce conţin dispoziţiile de lege criticate nu cuprind nici o expunere de motive care sã justifice luarea acestei mãsuri, mãsurã ce "este de naturã a conduce la discriminarea autoritãţii judecãtoreşti faţã de celelalte puteri ale statului".
Tribunalul Constanţa - Secţia civilã, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 350D/2005, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece textele de lege criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie. În plus, se mai susţine cã "din cuprinsul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 nu rezultã motivele pentru care s-a dispus suspendarea acordãrii acestei prime de concediu, însã restrângerea exerciţiului dreptului contravine raţiunii cuprinse în <>art. 1 din Legea nr. 50/1996 şi în <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/1997 , respectiv acordarea salariilor acestor categorii - magistraţi şi personalul autoritãţii judecãtoreşti - în funcţie de rolul, rãspunderea, complexitatea, caracterul justiţiei de putere în stat, independentã şi egalã ca importanţã cu puterea legislativã şi executivã".
Tribunalul Argeş - Secţia civilã, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 364D/2005, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã, în speţe similare, Curtea Constituţionalã a respins ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , precum şi a "dispoziţiilor din legile bugetului de stat pe anii 2002 şi 2003", întrucât acestea nu mai erau în vigoare la data sesizãrii Curţii.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul a transmis punctul sãu de vedere prin care apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 este întemeiatã pentru urmãtoarele argumente: concediul de odihnã plãtit este un drept al salariaţilor garantat de art. 41 alin. (2) din Constituţie, referitor la mãsurile de protecţie socialã a muncii; din "interpretarea coroboratã a dispoziţiilor Codului muncii şi ale <>Legii nr. 188/1999 " rezultã cã dreptul la concediul de odihnã are douã componente, care nu se pot disocia: una nepatrimonialã, constând în însãşi efectuarea concediului prin suspendarea obligaţiei salariatului de a presta munca şi cea patrimonialã, care acoperã drepturile cuvenite salariatului în perioada concediului de odihnã; "a admite posibilitatea suspendãrii aplicabilitãţii prevederilor legale care consacrã dreptul la prima de concediu echivaleazã cu recunoaşterea implicitã a posibilitãţii de suspendare a exerciţiului oricãrei componente a dreptului la concediu plãtit, inclusiv sub aspectul laturii nepatrimoniale"; art. 139 alin. (2) din Codul muncii prevede cã dreptul la concediu de odihnã anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţãri sau limitãri. În consecinţã, se apreciazã cã suspendarea acordãrii dreptului la prima de concediu reprezintã, în fapt, o suspendare a unui drept constituţional fundamental consacrat de art. 41 alin. (2) din Constituţie", iar aceastã suspendare "echivaleazã cu restrângerea nejustificatã a acestui drept, fãrã a fi incidentã vreuna dintre situaţiile de excepţie prevãzute de art. 53 din Constituţie, care sã permitã o astfel de restrângere". Mai mult, se susţine cã "restrângerea adusã de legiuitor prin mãsura suspendãrii care, în fapt, anuleazã aplicarea unei componente esenţiale a dreptului constituţional în discuţie, aduce atingere însãşi existenţei dreptului", încãlcând flagrant, şi sub acest aspect, dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 se aratã cã, prin <>Decizia nr. 283/2004 , Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în sensul cã alin. (2) al art. 138 din Constituţie consacrã principiul anualitãţii bugetului de stat. Astfel, legile criticate nu mai sunt în vigoare şi, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepţia este inadmisibilã.
Avocatul Poporului a transmis punctul sãu de vedere, prin care aratã urmãtoarele:
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 faţã de prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, se apreciazã cã suspendarea dreptului la primã ce se acordã cu ocazia plecãrii în concediu de odihnã este conformã cu norma constituţionalã invocatã, deoarece mãsurile de protecţie socialã sunt cele "stabilite de lege". Pe de altã parte, referitor la critica de neconstituţionalitate faţã de art. 53 din Constituţie, se aratã cã "textele legale criticate nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 faţã de aceleaşi norme constituţionale, se precizeazã cã, potrivit principiului anualitãţii bugetului de stat, legile atacate au fost în vigoare doar în cursul anului bugetar pentru care s-a aprobat bugetul de stat. Prin urmare, la data sesizãrii Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile cuprinse în aceste acte normative nu mai erau în vigoare, astfel cã excepţia este inadmisibilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã este legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 386/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 . Acestea au urmãtorul cuprins:
- <>Art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti: "De asemenea, se suspendã pânã la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41 1 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnã şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plãtesc orele lucrate peste durata normalã a timpului de muncã din <>Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 237/2000 pentru modificarea <>Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.";
- <>Art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 : "Termenele prevãzute la <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 386/2001 , se prelungesc pânã la data de 31 decembrie 2002.";
- <>Art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 : "Termenele prevãzute la <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 386/2001 , cu modificãrile ulterioare, se prelungesc pânã la data de 31 decembrie 2003.";
- <>Art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 : "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordã cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã, precum şi a celor ale <>art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se suspendã pânã la data de 31 decembrie 2004."
Aplicarea dispoziţiilor <>art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnã a fost suspendatã şi prin <>Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, care la art. 8 alin. (7) prevede cã: "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordã cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã, precum şi a celor ale <>art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã, cu modificãrile ulterioare, se suspendã pânã la data de 31 decembrie 2005." În contextul criticilor formulate cu privire la mãsurile de suspendare referitoare la acordarea primelor de concediu în anii 2002, 2003 şi 2004, stabilite prin legile bugetare adoptate pentru aceşti ani, Curtea Constituţionalã urmeazã, în consecinţã, a se pronunţa şi asupra acestui text de lege.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate autorii invocã încãlcarea art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 53, precum şi a art. 115 alin. (4) din Constituţie. Aceste prevederi au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 41 alin. (2): "Salariaţii au dreptul la mãsuri de protecţie socialã. Acestea privesc securitatea şi sãnãtatea salariaţilor, regimul de muncã al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţarã, repausul sãptãmânal, concediul de odihnã plãtit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesionalã, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora."
Examinând dispoziţiile de lege criticate, raportate la normele constituţionale invocate, Curtea Constituţionalã constatã cã excepţia urmeazã a fi respinsã pentru urmãtoarele considerente:
Dispoziţiile de lege atacate au mai fost supuse, în repetate rânduri, examenului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi cele invocate de autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate. De exemplu, prin <>Decizia nr. 69 din 3 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 14 martie 2005, sau prin <>Decizia nr. 96 din 15 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 18 martie 2005, Curtea a reţinut, în esenţã, urmãtoarele: dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 au avut aplicabilitate temporarã, acestea fiind în vigoare între 2 martie 2001 şi 1 ianuarie 2002; dispoziţiile <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 şi-au încetat, de asemenea, aplicabilitatea, odatã cu încheierea exerciţiului anului bugetar corespunzãtor perioadei de reglementare proprii fiecãreia dintre respectivele legi ale bugetului de stat. Or, potrivit dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã decide numai asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau a unei ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţã în vigoare. În consecinţã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege indicate este inadmisibilã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 , Curtea Constituţionalã a reţinut, în deciziile mai sus amintite, cã textul de lege este în vigoare şi nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 53 şi ale art. 115 alin. (4) din Constituţie.
Având în vedere cã în prezenta cauzã nu au intervenit elemente noi, de naturã a impune schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia reţinute în deciziile indicate îşi menţin valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum şi cele ale <>art. 9 alin.(7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , excepţie ridicatã de Elena Eftimie, Mariana Zoican, Liana Haţegan, Georgiana Ionescu şi Ana Socea în Dosarul nr. 75/M/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã, de Adrian Mihai Prosan, Ilie Virgil Jurca şi alţii în Dosarul nr. 2.238/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã, respectiv de Doina Anghel, Lucian Popinã şi alţii în Dosarul nr. 10/Cv/2005 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã.
II. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 .
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2005.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
