Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 396 din 25 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11, art. 241 alin. (1) si art. 247 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 316 din 22 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11, art. 241 alin. (1) şi <>art. 247 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "TCF Imex" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.367/113/2007 al Tribunalului Brãila - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 decembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.367/113/2007, Tribunalul Brãila - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11, art. 241 alin. (1) şi <>art. 247 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "TCF Imex" - S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii autorului excepţiei împotriva deciziei emise de Inspecţia Muncii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile art. 11, art. 241 alin. (1) şi <>art. 247 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 9 şi art. 41 alin. (2) din Constituţie. În opinia sa, clauzele contractelor colective de muncã nu pot produce efecte decât pentru pãrţile contractante, iar extinderea efectelor unor clauze contractuale şi în privinţa altor persoane, menţionate de textele legale criticate, contravine prevederilor constituţionale invocate.
Tribunalul Brãila - Secţia comercialã şi contencios administrativ apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã. Se aratã cã textele legale la care se referã autorul excepţiei nu contravin prevederilor constituţionale invocate, deoarece au rolul de a proteja salariaţii care nu au aderat la o organizaţie sindicalã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se aratã cã aspectele invocate de autorul excepţiei nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate, ci, dimpotrivã, reprezintã o concretizare a dispoziţiilor Legii fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11, art. 241 alin. (1) şi <>art. 247 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 11: "Clauzele contractului individual de muncã nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncã.";
- Art. 241: "(1) Clauzele contractelor colective de muncã produc efecte dupã cum urmeazã:
a) pentru toţi salariaţii angajatorului, în cazul contractelor colective de muncã încheiate la acest nivel;
b) pentru toţi salariaţii încadraţi la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncã la acest nivel;
c) pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncã la acest nivel;
d) pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţarã, în cazul contractului colectiv de muncã la nivel naţional.";
- Art. 247: "În cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramurã nu existã contract colectiv de muncã, se aplicã contractul colectiv de muncã încheiat la nivel superior."
Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu urmãtoarele texte din Constituţie: art. 9 privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale şi art. 41 alin. (2) referitor la munca şi protecţia socialã a muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile legale criticate nu contravin sub nicio formã prevederilor art. 9 din Constituţie. Dimpotrivã, ele stabilesc condiţiile în care îşi pot desfãşura activitatea sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, în conformitate cu textul constituţional. Prevederea cã pentru salariaţii care nu au încheiat contract colectiv de muncã se aplicã contractul colectiv de muncã încheiat la nivel superior corespunde dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie care consfinţesc cã toţi salariaţii au dreptul la mãsuri de protecţie socialã, iar nu numai cei care au încheiat contracte colective de muncã. Totodatã, potrivit art. 135 alin. (2) din Legea fundamentalã, statul este obligat sã protejeze interesele naţionale, iar în baza lit. f) a aceluiaşi alineat, sã creeze condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii, de care sã poatã beneficia inclusiv angajaţii care nu au încheiat contractul colectiv de muncã.
În consecinţã, obligaţia prevãzutã de lege în sarcina angajatorilor de a asigura tuturor salariaţilor, inclusiv celor care nu au încheiat contracte colective de muncã, un nivel minim privind salarizarea şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncã rezultã tocmai din prevederile constituţionale menţionate referitoare la atribuţiile statului.
Prin <>Decizia nr. 96 din 5 februarie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 241 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 28 februarie 2008, Curtea Constituţionalã a statuat cã "raţiunea reglementãrii încheierii contractelor colective de muncã atât la nivel de unitate, cât şi la nivel de ramurã şi la nivel naţional, constã în aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Constituţie, care garanteazã atât dreptul la negocieri colective în materie de muncã, cât şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective. Totodatã, una dintre obligaţiile statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii, prevãzutã la art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, constã tocmai în asigurarea în mod unitar a drepturilor minimale tuturor salariaţilor din întreaga ţarã sau din unitãţile care aparţin unei anumite ramuri a economiei. Acest scop nu s-ar putea realiza dacã nu s-ar prevedea caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncã încheiate la un nivel superior pentru negocierea clauzelor contractelor colective de muncã la niveluri inferioare, în ceea ce priveşte drepturile minimale ale angajaţilor."
De altfel, Curtea a statuat şi în <>Decizia nr. 511 din 15 iunie 2006 referitoare la dispoziţiile <>art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncã şi ale <>art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 13 iulie 2006, cã "dispoziţiile contractului colectiv de muncã încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramurã constituie izvor de drept (ca şi legea) la încheierea contractelor colective de muncã la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale". Prin aceeaşi decizie însã instanţa de contencios constituţional a arãtat cã "pãrţile, cu respectarea acestor obligaţii fireşti, au toatã libertatea sã negocieze şi alte clauze, precum şi drepturi superioare".
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11, art. 241 alin. (1) şi <>art. 247 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "TCF Imex" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.367/113/2007 al Tribunalului Brãila - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 martie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
