Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Mateescu Liliana, Bandrup Virginia şi Nicolau Ioana Ruxandra impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 *).
-------------
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 21 august 1997.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 24 septembrie 1997, în prezenta recurentilor, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte pãrţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 2 octombrie 1997 şi apoi, datoritã imposibilitãţii întrunirii completului, pentru data de 16 octombrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 25 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedura civilã, ridicatã de Mateescu Liliana, Bandrup Virginia şi Nicolau Ioana Ruxandra.
Prin Decizia nr. 2 din 9 ianuarie 1997, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330 din Codul de procedura civilã sunt constituţionale.
Impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 au declarat recurs, în termen legal, Mateescu Liliana, Bandrup Virginia şi Nicolau Ioana Ruxandra, pentru urmãtoarele motive: imobilul în litigiu era exceptat de la nationalizare potrivit dispoziţiilor art. 2 din Decretul nr. 92/1950; în temeiul Legii nr. 17/1997, recursul în anulare poate fi declarat în termen de 6 luni dupã ce hotãrârea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Senatul, prin Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca recursul este nefondat, întrucât, cu privire la constituţionalitatea acestei dispoziţii legale, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin decizii definitive, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, sunt obligatorii pentru viitor.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Guvernului şi Senatului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedura civilã, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Primul motiv de recurs, prin care se arata ca imobilul în litigiu era exceptat de la nationalizare, conform prevederilor art. 2 din Decretul nr. 92/1950, urmeazã a fi respins, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţa numai asupra problemelor de drept. Acest motiv de recurs priveşte fondul litigiului, care este de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti.
Şi cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se arata ca, potrivit Legii nr. 17/1997, recursul în anulare poate fi declarat impotriva hotãrârilor judecãtoreşti irevocabile în termen de 6 luni, urmeazã a fi respins, deoarece acesta este un aspect ce priveşte art. 330^1 din Codul de procedura civilã, iar excepţia de neconstituţionalitate cu care Curtea a fost investitã în acest dosar, prin Încheierea din 25 octombrie 1996, priveşte art. 330 din acelaşi cod. Rezulta ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civilã este ridicatã pentru prima data în fata Curţii, în recurs.
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţionalã hotãrãşte "asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor".
Rezulta, pe cale de interpretare, ca ea nu hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în fata ei. Soluţia contrarã nu poate fi primitã şi pentru faptul ca astfel s-ar incalca prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cãrora, în fata instanţelor judecãtoreşti, pãrţile sunt în drept sa dezbata excepţia, depunând dovezile şi probele pe care le cred de cuviinţã şi exercitandu-şi astfel drepturile procesuale ce le aparţin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanţe judecãtoreşti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta însãşi este obligatã sa-şi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi sa sesizeze, prin încheiere, Curtea Constituţionalã. Dacã aceste reguli se referã la condiţiile în care poate fi sesizatã Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluţioneazã pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitãrii caii de atac a recursului.
Admiterea de a invoca excepţia de neconstituţionalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituţionalã ar înlesni exercitarea abuzivã a caii de atac de cãtre cel care, nesocotind legea, ar pune instanta în situaţia de a se pronunţa în legatura cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.
În sensul celor arãtate sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 şi nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 şi, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Mateescu Liliana, Bandrup Virginia şi Nicolau Ioana Ruxandra impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 16 octombrie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
