Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 396 din 14 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 657 din 26 august 2016
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Virginia Cristina Comşa şi alţii în Dosarul nr. 7.046/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 303D/2016.
2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei Virginia Cristina Comşa, personal şi asistată de avocat Claudiu Dinu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, precum şi autorul excepţiei Elena Iuliana Geantă, personal. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiei şi părţile Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse la dosar de autorii excepţiei care nu sunt prezenţi, prin care se solicită judecarea în lipsă a cauzei.
4. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 544D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Anamaria Ciucianu şi alţii în Dosarul nr. 7.198/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
5. La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepţiei, Iuliana Pană. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiei, precum şi părţile Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
6. Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse la dosar de autorii excepţiei care nu sunt prezenţi, prin care se solicită judecarea în lipsă a cauzei, precum şi asupra cererii de renunţare la judecată depuse la dosar de autorul excepţiei Ioan Nicolae Ittu.
7. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 599D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Raluca Drăgan şi alţii în Dosarul nr. 7.664/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
8. La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei Ionuţ Cristian Mirea Buturugă. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiei, precum şi părţile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - Bucureşti şi Guvernul României, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
9. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 303D/2016, 544D/2016 şi 599D/2016, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Autorii excepţiei prezenţi nu se opun conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 544D/2016 şi 599D/2016 la Dosarul nr. 303D/2016, care este primul înregistrat.
10. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei Virginia Cristina Comşa, care arată că textul de lege criticat abrogă dispoziţiile art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, dispoziţii care prevedeau drepturi salariale. Motivarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 s-a referit la activitatea complexă a activităţii din Ministerul Finanţelor Publice şi la necesitatea egalării salariilor funcţionarilor din acest minister cu cele ale funcţionarilor din alte ministere, astfel că s-a dispus beneficiul acordării a 25 de clase de salarizare succesive faţă de clasa deţinută. După 7 zile, Guvernul a emis Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, invocând un eventual risc de deficit financiar, precum şi riscul formulării unor viitoare solicitări de majorări salariale din partea altor categorii profesionale. Aşa fiind, autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 20 din Constituţie raportate la dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât drepturile salariale reprezintă un drept de creanţă, respectiv un bun cuvenit în temeiul legii şi având un caracter efectiv. De asemenea, arată că este încălcat art. 44 alin. (1)-(4) din Constituţie prin suprimarea dreptului la salariu, asupra căruia există un drept de proprietate. În acest sens, aminteşte şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 19/1993. Totodată, susţine că este înfrânt art. 53 din Constituţie şi invocă în sprijinul acestei critici cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 148/2005. Mai arată că dispoziţiile de lege supuse analizei de constituţionalitate sunt contrare art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât ordonanţele de urgenţă emise de Guvern nu pot afecta drepturi fundamentale, aşa cum este dreptul la salariu. În acest sens, invocă Decizia nr. 189/2008. De asemenea, susţine că este încălcat art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece motivele invocate de guvern privesc oportunitatea, utilitatea şi urgenţa reglementării, dar acestea nu caracterizează o situaţie extraordinară. În sfârşit, arată că textul de lege criticat contravine art. 148 alin. (2) din Constituţie prin raportare la art. 6 din Tratatul Uniunii Europene şi art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Mai solicită ca, în ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională să prevadă expres reactivarea dispoziţiilor art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 în cuprinsul deciziei sale. În sensul celor arătate, depune note scrise la dosar.
11. Ionuţ Cristian Mirea Buturugă solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi constatarea faptului că art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 este contrar art. 115 alin. (4) şi (6), art. 53, art. 41 şi art. 44 din Constituţie. Consideră că nu a existat o situaţie extraordinară care să justifice emiterea acestei ordonanţe de urgenţă. Pe de altă parte, invocă nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 care justifică creşterea salarială acordată unor funcţionari publici şi arată că, la interval de numai şapte zile de la emiterea acestui act normativ, nu se poate susţine că aceste motive nu se mai regăsesc. De asemenea, arată că o ordonanţă de urgenţă nu poate afecta drepturi fundamentale, aşa cum este dreptul la salariu. Mai arată că este încălcat art. 53 din Constituţie, întrucât a fost restrâns printr-o ordonanţă de urgenţă un drept fundamental al cărui exerciţiu nu putea fi restrâns prin lege.
12. Elena Iuliana Geantă şi Iuliana Pană solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
13. Reprezentantul Ministerului Public consideră că textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate, întrucât legiuitorul are posibilitatea de a lua măsurile necesare în funcţie de condiţiile socioeconomice existente la un moment dat, fără a se putea considera că încalcă Legea fundamentală. Prin urmare, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
14. Prin Încheierea din 25 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.046/2/2015, Încheierea din 15 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.198/2/2015, şi Încheierea din 21 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.664/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Virginia Cristina Comşa, Elena Iuliana Geantă, Anamaria Ciucianu, Iuliana Pană, Raluca Drăgan, Ionuţ Cristian Mirea Buturugă şi alţii, cu prilejul soluţionării unor acţiuni în contencios administrativ, având ca obiect anularea unor acte administrative ce priveau stabilirea drepturilor salariale pentru anumite categorii de funcţionari publici.
15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că, la data de 29 octombrie 2015, a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, care prevedea la art. 63 alin. (1) că "începând cu drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2015, funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili beneficiază de 25 de clase de salarizare succesive faţă de clasa deţinută." Ulterior, la data de 4 noiembrie 2015, a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, care a prevăzut în art. 10 că dispoziţiile art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 se abrogă. Prin această abrogare, drepturile salariale au suferit o diminuare faţă de nivelul prevăzut prin art. 63 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015. Aşa fiind, autorii excepţiei susţin că se încalcă prevederile internaţionale şi cele constituţionale referitoare la protecţia dreptului de proprietate, întrucât salariile reprezintă un "bun", potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, se încalcă prevederile art. 41 din Constituţie, dreptul la remunerarea muncii reprezentând un aspect al dreptului la muncă. Totodată, sunt înfrânte condiţiile constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. În acelaşi timp, se aduce atingere prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, întrucât pe calea unei ordonanţe de urgenţă sunt afectate drepturi fundamentale, aşa cum sunt dreptul de proprietate şi dreptul la salariu şi nu a existat o situaţie extraordinară care să justifice intervenţia legislativă a guvernului printr-o ordonanţă de urgenţă. În plus, autorii excepţiei susţin că, prin maniera de reglementare a drepturilor salariale ce li se cuvin, s-a înfrânt principiul securităţii juridice sau al stabilităţii raporturilor juridice. Acest principiu se corelează cu cel al încrederii legitime. Totodată, consideră că este afectată previzibilitatea normei de drept.
16. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi internaţionale invocate de autorii excepţiei.
17. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
18. Guvernul arată că afectarea drepturilor salariale prin aplicarea dispoziţiilor legale criticate ar putea fi considerată ca o încălcare a dreptului de proprietate asupra "bunurilor" respective, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală, cât şi cele ale art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În ceea ce priveşte art. 53 din Constituţie, arată că acesta nu este incident în cauză. Pe de altă parte, consideră că se poate vorbi de o încălcare a art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 afectează un drept fundamental. Având în vedere cele mai sus arătate, Guvernul consideră că instanţa de contencios constituţional este singura în măsură să aprecieze dacă într-adevăr au fost afectate dispoziţiile constituţionale care garantează drepturile fundamentale invocate.
19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 4 noiembrie 2015 şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 79/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2016. Dispoziţiile criticate au următoarea redactare: "Articolul 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015, se abrogă."
22. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la securitatea raporturilor juridice şi previzibilitatea normelor de drept, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. De asemenea, autorii invocă art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului în raport cu prevederile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, consideră că este încălcat art. 148 din Constituţie, privind integrarea euroatlantică, prin raportare la dispoziţiile art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la proprietate.
23. Analizând cererea de renunţare la judecată formulată de Ioan Nicolae Ittu, Curtea reţine că aceasta nu poate fi primită, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la [...] stingerea procesului [...]". Excepţia de neconstituţionalitate este o excepţie de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor reglementări legale de la dispoziţiile Legii fundamentale, iar soluţionarea acesteia este de interes general. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate nu rămâne la dispoziţia părţii care a invocat-o, cu consecinţa că aceasta nu poate renunţa la soluţionarea excepţiei.
24. Examinând dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, Curtea constată că acestea au ca efect abrogarea dispoziţiilor art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015.
Acest din urmă text de lege prevedea: "(1) Prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2015, funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili beneficiază de 25 de clase de salarizare succesive faţă de clasa deţinută.
(2) Acordarea claselor de salarizare prevăzute la alin. (1) se realizează prin majorarea salariului de bază, astfel cum a fost acordat pentru luna octombrie 2015, cu numărul de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului asimilat din punct de vedere al salarizării cu personalul din Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
(4) Cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul prevăzut la art. 12 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna octombrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
(5) Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice şi Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili pe perioada în care acesta intră sub incidenţa art. 2 alin. (1) din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările şi completările ulterioare."
25. Curtea observă că prin abrogarea dispoziţiilor art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 se înlătură în fapt măsurile legale care prevedeau o majorare salarială pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, rezultând o scădere a drepturilor salariale ale acestora faţă de nivelul stabilit prin textul de lege abrogat.
26. În mod incontestabil, aşa cum Curtea Constituţională a arătat în jurisprudenţa sa, dreptul la salariu este un drept fundamental. În acest sens, prin Decizia nr. 169 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2015, paragraful 15, Curtea a arătat că dreptul la salariu se bucură, în egală măsură, de protecţia acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar şi de protecţia acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea a amintit cele reţinute prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care a arătat că "salariul este o componentă a dreptului la muncă şi reprezintă contraprestaţia angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă. Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat şi angajator se concretizează în obligaţii de ambele părţi, iar una dintre obligaţiile esenţiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată." În egală măsură, a fost menţionată şi Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, prin care Curtea a reţinut că, deşi drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanţă, în privinţa apărării lor, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate cu bunuri, statuându-se că noţiunile de "bun" şi "proprietate" au un sens care nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde şi alte drepturi şi interese patrimoniale (Cauza Beyeler împotriva Italiei, 2000).
27. Aşa fiind, Curtea urmează să analizeze dacă dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, având ca efect o reducere a drepturilor salariale faţă de nivelul prevăzut de art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, îndeplinesc cerinţele de constituţionalitate referitoare la condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă, respectiv cele care privesc existenţa unei situaţii extraordinare şi interdicţia afectării pe calea ordonanţelor de urgenţă a unor drepturi fundamentale.
28. Referindu-se la condiţiile în care Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă, Curtea, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, a statuat că este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unei situaţii extraordinare, reglementarea respectivului domeniu să nu poată fi amânată, iar urgenţa trebuie să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Cât priveşte caracteristicile situaţiei extraordinare, Curtea a precizat că acestea se remarcă printr-un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată", consacrându-se astfel in terminis imperativul urgenţei reglementării. Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai statuat că invocarea unui element de oportunitate nu satisface exigenţele art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât acesta este, prin definiţie, de natură subiectivă şi nu are, în mod necesar şi univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie şi unor factori subiectivi, de oportunitate. Mai mult, prin Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, Curtea a statuat că situaţiile extraordinare au un caracter obiectiv, în sensul că existenţa lor nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă.
29. Analizând nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, Curtea constată că, în ceea ce priveşte abrogarea dispoziţiilor art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, Guvernul invocă următoarele motive: "având în vedere riscul intrării în procedură de deficit excesiv prin crearea unui tratament unitar pentru toate categoriile de personal din sectorul bugetar, similar celui instituit prin art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare, se impune abrogarea acestei reglementări."
Prin expunerea de motive a Legii nr. 79/2016, care a aprobat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, fundamentarea expusă de Guvern a fost explicată într-un mod mai detaliat, arătându-se că adoptarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 "a avut în vedere activităţile complexe desfăşurate de acest personal, precum şi necesitatea asigurării unei stabilităţi a personalului specializat, evitării riscului migrării personalului din cadrul acestora către instituţii cu un nivel de salarizare superior, precum şi evitării săvârşirii unor posibile fapte de corupţie." Pe de altă parte, s-a arătat că "această măsură a condus la solicitări similare din partea Sindicatelor reprezentative ale funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul celorlalte instituţii publice. De menţionat că acordarea a 25 de clase de salarizare suplimentare pentru întreg personalul bugetar determină în anul 2016 un impact financiar considerabil şi nesustenabil care va genera un deficit bugetar de peste 3% din PIB. În consecinţă, în vederea unui tratament unitar pentru toate categoriile de personal din sectorul bugetar se impune abrogarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015."
30. Analizând aceste motive, Curtea reţine că adoptarea art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 apare ca fiind justificată, în esenţă, de două aspecte principale: unul dintre aspecte se referă la un eventual deficit bugetar pe care aplicarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 l-ar genera, iar cel de-al doilea are în vedere necesitatea asigurării unui tratament juridic unitar pentru categoriile de personal din sectorul bugetar. Curtea apreciază că aspectele invocate apar ca fiind justificate nu doar prin prisma oportunităţii şi utilităţii lor, dar şi sub aspectul caracterului obiectiv şi urgent al motivelor care au impus abrogarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015. Astfel, Curtea observă că majorarea salarială prevăzută de acest din urmă text de lege a avut în vedere o categorie relativ restrânsă de funcţionari publici şi personal, respectiv numai funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, creându-se un tratament juridic favorizant pentru aceştia, într-un context economic şi social marcat profund de multiple revendicări salariale, dar şi de o incapacitate a statului de a răspunde acestor solicitări, fără a crea diferenţe de tratament juridic cu caracter discriminator între diferitele categorii sociale. Aşa fiind, Curtea apreciază că, în realitate, majorarea salarială prevăzută de art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a fost o măsură care a creat o discriminare între diferitele categorii de funcţionari publici şi personal bugetar, efectele concrete ale acestei măsuri neîntârziind să apară sub forma unor justificate solicitări de creşteri salariale din partea sindicatelor reprezentative ale funcţionarilor publici şi ale personalului contractual din cadrul altor instituţii publice. Prin urmare, îndepărtarea efectelor discriminatorii, precum şi a consecinţelor financiare pe care le-a atras aplicarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a impus în mod obiectiv şi justificat intervenţia promptă a Guvernului.
31. Păstrând acelaşi raţionament, Curtea apreciază că, în măsura în care atingerea adusă unui drept fundamental, aşa cum este dreptul la salariu, s-a realizat pentru a combate, în fapt, afectarea, prin discriminare, a drepturilor fundamentale ale unui număr mult mai semnificativ de persoane, condiţia impusă de art. 115 alin. (6) din Constituţie, referitoare la interdicţia afectării prin dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, este respectată.
32. De asemenea, Curtea consideră că, pentru aceleaşi raţiuni, nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 41 şi art. 44 din Constituţie, restrângerea adusă drepturilor ocrotite de aceste texte constituţionale fiind rezonabilă, proporţională cu obiectivul urmărit şi netransformând dreptul la salariu ori dreptul de proprietate într-unul iluzoriu/teoretic, în sensul precizat prin Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, şi Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 30. În efectuarea unor teste de proporţionalitate vizând limitarea unor drepturi fundamentale, Curtea, prin deciziile mai sus arătate, a precizat că, potrivit principiului proporţionalităţii, "orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - indispensabilă pentru îndeplinirea scopului şi proporţională - justul echilibru între interesele concrete pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit. Astfel, în vederea realizării testului de proporţionalitate, Curtea trebuie mai întâi să stabilească scopul urmărit de legiuitor prin măsura criticată şi dacă acesta este unul legitim, întrucât testul de proporţionalitate se va putea raporta doar la un scop legitim." De asemenea, Curtea a precizat prin Decizia nr. 266 din 21 mai 2013 că pentru corecta aplicare a testului este necesară examinarea fiecăruia dintre cele 3 elemente în ordinea respectivă.
33. Urmând reperele mai sus arătate, Curtea va analiza în continuare dacă dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 sunt justificate de un scop legitim, dacă sunt adecvate acestui scop, necesare şi dacă se păstrează un just echilibru între drepturile şi interesele în concurs pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit.
34. Astfel, Curtea reţine că reglementarea art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 este impusă de necesitatea apărării drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor în sensul prevenirii unor discriminări marcate între diferite categorii de persoane, sub aspectul remunerării muncii. De asemenea, Curtea apreciază că măsura abrogării dispoziţiilor art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 este o măsură capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului avut în vedere de legiuitor şi necesară realizării acestui scop. Totodată, având în vedere raportul dintre persoanele la care se referă art. 63 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 şi cele care ar fi fost discriminate prin aplicarea acestei măsuri, apreciază că măsura are un caracter proporţional cu situaţia care a determinat-o.
35. În sfârşit, examinând critica de neconstituţionalitate vizând respectarea principiului securităţii juridice sub aspectul caracterului previzibil al normei, Curtea reţine că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012).
36. Analizând dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2015, Curtea apreciază că acest text de lege este lipsit de echivoc sub aspectul persoanelor cărora li se aplică şi efectelor pe care le produce. În acelaşi timp, Curtea, deşi nu poate omite inconsecvenţa legislativă a Guvernului, apreciază că cerinţa care impune ca norma juridică să fie previzibilă nu poate fi interpretată în sensul că împiedică legiuitorul să intervină prompt, pentru a combate efectele neconstituţionale şi negative din punct de vedere financiar ale unei reglementări anterioare.
37. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Virginia Cristina Comşa, Anamaria Ciucianu, Raluca Drăgan şi alţii în dosarele nr. 7.046/2/2015, nr. 7.198/2/2015 şi nr. 7.664/2/2015 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 14 iunie 2016.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
