Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 394 din 5 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 si ale art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere, cu modificarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.079 din 19 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi ale <>art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Florea Barbu în Dosarul nr. 4.978/2004 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pe fond.
Autorul excepţiei susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate prevãd condiţii care, în realitate, împiedicã practicarea activitãţii de taximetrie de cãtre societãţile comerciale cu un capital social redus sau de cãtre taximetriştii independenţi, prin aceea cã, pe de o parte, limiteazã numãrul maxim de autorizaţii taxi permanente şi sezoniere, repartizate proporţional între categoria operatorilor de transport şi cea a taximetriştilor independenţi, iar pe de altã parte, impun dotarea autoturismelor cu staţii radio de emisie-recepţie şi alarmã şofer. În sfârşit, aratã cã, prin reglementarea acestui mecanism specific activitãţii de taximetrie, se încalcã "independenţa firmelor mici", libera iniţiativã şi concurenţa loialã, principii de bazã ale economiei de piaţã, consacrate în Constituţie, şi solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor din Constituţie referitoare la principiile economiei de piaţã, întrucât exigenţele prevãzute pentru practicarea activitãţii de taximetrie se justificã prin caracterul de activitate de interes public al acesteia, statul având atât dreptul, cât şi obligaţia de a interveni pentru a asigura securitatea transportului public.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 4.978/2004, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi ale <>art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, cu modificãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Florea Barbu într-o cauzã civilã având ca obiect o plângere contravenţionalã.
În motivarea excepţiei, autorul acesteia aratã cã dispoziţiile art. 14 şi ale <>art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 38/2003 contravin prevederilor art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a) şi f) din Constituţie. În acest sens, considerã cã prin limitarea numãrului de taxiuri în municipiul Bucureşti, impusã de art. 14 din legea criticatã, se încalcã principiul constituţional al garantãrii concurenţei într-o economie de piaţã liberã, existând astfel riscul apariţiei unei situaţii de monopol în domeniu. Se aratã, de asemenea, cã prin obligativitatea deţinerii staţiilor de radio-emisie pentru toate categoriile de taximetre, cu excepţia celor sezoniere, cerinţã prevãzutã de art. 30 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, se creeazã avantaje marilor societãţi comerciale de taxi, în detrimentul firmelor mici şi a taximetriştilor independenţi, întrucât aceştia din urmã, având un capital social modest, depind de firmele mari operatoare de taxi şi radio-mobile, încãlcându-li-se astfel independenţa.
Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se precizeazã în acest sens cã "nu se poate susţine încãlcarea principiului liberei concurenţe prin obligativitatea obţinerii de cãtre operatorii de taxi a autorizaţiilor prevãzute de <>Legea nr. 38/2003 ", întrucât "prin aceste dispoziţii legale sunt reglementate criterii clare de selecţie, stabilirea numãrului maxim de autorizaţii taxi permanente şi sezoniere, pentru perioada acordatã, fãcându-se de cãtre consiliul local de la locul unde va fi desfãşuratã aceastã activitate, cu consultarea asociaţiilor". În final, precizeazã cã obligaţia dotãrii autoturismelor şi, respectiv, a autovehiculelor cu staţii radio de emisie-recepţie şi alarmã şofer nu atinge independenţa celor care nu dispun de mijloace materiale necesare achiziţionãrii acestor aparate, întrucât aceştia pot sã presteze "activitatea de taximetrie ca taximetrişti independenţi, în mãsura în care aceştia deţin autorizaţii taxi sezoniere".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 232/2004 încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul a comunicat punctul sãu de vedere cu adresa nr. 5/7.141/A.N. din data de 2 august 2004, prin care considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã, în esenţã, cã textele de lege criticate reprezintã tocmai consacrarea şi aplicarea principiului conţinut de art. 135 din Constituţie, republicatã, deoarece dispoziţiile legale atacate "contribuie la consolidarea economiei de piaţã şi la crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, precum şi la crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii". Se precizeazã, în final, cã cerinţele cuprinse în prevederile criticate "nu se referã la nici un fel de subordonare", acestea fiind necesare pentru a asigura, pe de o parte, "accesul egal şi nediscriminatoriu în angajarea serviciilor unui taxi - atât prin semnalizarea vizibilã a taxiului aflat în trafic, cât şi telefonic, prin intermediul unui dispecerat - şi, pe de altã parte, ca mãsurã de protecţie pentru clienţi şi pentru taximetrişti, în eventualitatea producerii unor evenimente în trafic, privind transporturile respective".
Avocatul Poporului a transmis punctul sãu de vedere cu adresa nr. 5.644 din data de 21 iulie 2004, prin care apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã "stabilirea prin dispoziţiile legale criticate a criteriilor de acordare a autorizaţiilor taxi permanente şi sezoniere, precum şi a condiţiilor pentru efectuarea transportului de persoane sau de bunuri în regim de taxi, nu contravine principiilor fundamentale ale economiei de piaţã, libertãţii comerţului, liberei iniţiative şi protecţiei concurenţei loiale". În plus, menţioneazã cã dispoziţiile art. 14 şi cele ale <>art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 38/2003 reprezintã tocmai o îmbinare a "obligaţiei constituţionale a statului de a asigura libertatea comerţului, concomitent cu protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, finaciarã şi valutarã", fiind totodatã în acord şi cu "exigenţele legate de protejarea intereselor generale, atâta vreme cât pe piaţã sunt admişi doar operatorii de transport sau taximetriştii independenţi care respectã legea".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 şi ale <>art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, cu modificãrile ulterioare. Aceste prevederi au urmãtorul conţinut:
- Art. 14:
"(1) Activitatea de transport public local de persoane realizatã în regim de taxi trebuie dimensionatã în raport cu gradul de satisfacere a transportului public local de persoane realizat cu autobuze, troleibuze, microbuze, tramvaie sau metrou, dupã caz.
(2) Autoritãţile administraţiilor publice locale şi ale municipiului Bucureşti vor limita numãrul maxim de autorizaţii taxi permanente şi sezoniere dupã urmãtoarele criterii:
a) gradul de satisfacere a transportului public local de persoane realizat cu autobuze, troleibuze, microbuze, tramvaie sau metrou, dupã caz;
b) norma cuprinsã la art. 13 lit. i);
c) gradul de poluare;
d) cererea şi oferta permanentã şi sezonierã;
e) gradul de aglomeraţie în trafic şi altele.
(3) Numãrul maxim de autorizaţii taxi permanente şi sezoniere, pentru perioada acordatã, se va stabili prin hotãrâre a consiliului local, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu consultarea asociaţiilor.
(4) Dupã acordarea numãrului maxim de autorizaţii taxi permanente şi sezoniere stabilit, autoritatea administraţiei publice locale, respectiv a municipiului Bucureşti, nu va mai elibera nici o autorizaţie taxi decât în condiţia vacantãrii uneia dintre acestea.
(5) Distribuirea numãrului de autorizaţii taxi permanente pentru grupa operatorilor de transport şi pentru grupa taximetriştilor independenţi se va realiza de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale. Distribuirea autorizaţiilor taxi pentru taximetriştii independenţi se va realiza în proporţie de o treime din numãrul total al autorizaţiilor taxi permanente, aceasta precedând distribuirea pentru grupa operatorilor de transport.
(6) În condiţiile în care numãrul de autorizaţii taxi permanente, repartizate conform prevederilor alin. (5), nu este acoperit de cãtre grupa operatorilor de transport, respectiv de cãtre grupa taximetriştilor independenţi, autoritatea administraţiei publice locale va proceda, dupã caz, astfel:
a) operatorilor de transport li se vor oferi autorizaţiile taxi permanente din cota taximetriştilor independenţi, în limita autorizaţiilor taxi permanente nesolicitate de aceştia;
b) taximetriştilor independenţi li se vor oferi autorizaţii taxi permanente din cota operatorilor de transport, în limita autorizaţiilor taxi permanente nesolicitate de aceştia.
(7) În condiţiile în care numãrul de autorizaţii taxi permanente solicitate pentru una dintre grupe este mai mare decât numãrul de autorizaţii stabilit pentru grupa respectivã, autoritatea administraţiei publice locale va organiza licitaţie publicã pentru oferirea numãrului de autorizaţii stabilit. O autorizaţie taxi permanentã se acordã operatorului de transport sau taximetristului independent pe o duratã de 5 ani, timp în care acesta poate deţine autorizaţia, cu întreruperi din cauze imputabile lui.
(8) În condiţiile alin. (6), în care cererea de autorizaţii taxi permanente a unei grupe este mai micã decât numãrul de autorizaţii repartizate grupei, autorizaţiile permanente disponibile vor fi oferite solicitanţilor celeilalte grupe prin licitaţie publicã, pentru o duratã de un an, perioadã dupã care se va proceda în conformitate cu prevederile alin. (6).
(9) Autoritatea administraţiei publice locale nu va oferi unui operator de transport în regim de taxi mai mult de 30% din autorizaţiile taxi permanente stabilite pentru grupa respectivã.
(10) Autorizaţiile sezoniere vor fi acordate cu prioritate taximetriştilor independenţi autorizaţi.
(11) În cazul în care un operator de transport sau un taximetrist independent renunţã sau i se anuleazã, din cauze imputabile, una dintre autorizaţiile taxi, autoritatea administraţiei publice locale o va oferi solicitanţilor îndreptãţiţi, incluşi în listele de aşteptare fãcute publice, conform prevederilor alin. (6)-(8).
(12) În condiţiile în care posesorul autorizaţiei taxi permanente înlocuieşte din motive justificate autovehiculul cu alt autovehicul agreat, autorizaţia taxi rãmâne valabilã.";
- Art. 30 alin. (1) lit. b):
"(1) Pentru transportul de persoane sau transportul de bunuri în regim de taxi vor fi agreate de cãtre Registrul Auto Român ca taxiuri numai autoturisme şi, respectiv, autovehicule care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii: [...]
b) sunt dotate legal cu staţii radio de emisie-recepţie şi alarmã şofer, în stare de funcţionare; dotarea cu staţii radio de emisie-recepţie este opţionalã pentru taximetriştii independenţi care deţin autorizaţii taxi sezoniere;".
În motivarea excepţiei ridicate, autorul acesteia invocã încãlcarea art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a) şi f) din Constituţie, devenite, în urma republicãrii Legii fundamentale, art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) şi f). Aceste dispoziţii prevãd urmãtoarele:
- Art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) şi f):
"(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; [...]
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii;".
Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, Curtea Constituţionalã reţine cã autorul acesteia criticã, în esenţã, impunerea a douã condiţii în domeniul activitãţii de taximetrie, reglementate prin <>Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, şi anume: limitarea numãrului maxim de autorizaţii taxi permanente şi sezoniere în funcţie de o serie de criterii prevãzute de alin. (2) lit. a)-e) al art. 14 şi dotarea în mod legal a autoturismelor cu staţii radio de emisierecepţie şi alarmã şofer, în stare de funcţionare, conform art. 30 alin. (1) lit. b) din lege. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate încalcã independenţa societãţilor comerciale cu un capital social redus care nu dispun de suficiente resurse materiale necesare pentru a satisface cerinţele legale impuse pentru practicarea activitãţii de taximetrie şi, în consecinţã, sunt înlãturate mecanismele concurenţei libere într-o economie de piaţã, creându-se în acelaşi timp condiţii pentru instaurarea monopolului în acest segment al economiei.
Curtea Constituţionalã constatã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi urmeazã sã o respingã pentru urmãtoarele argumente:
Potrivit <>art. 4 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, aceastã activitate face parte din categoria serviciilor publice de transport local de interes public sau, dupã caz, din categoria transporturilor publice şi se aflã sub autoritatea administraţiilor publice locale sau a Ministerului Transportului, Construcţiilor şi Turismului prin Autoritatea Rutierã Românã. Ca atare, interesul public pe care îl reprezintã activitatea de transport implicã în mod necesar adoptarea de mãsuri legale pentru realizarea unei protecţii reale a intereselor clienţilor, taximetriştilor şi a operatorilor de transport. Ca în oricare alt domeniu de interes public, impunerea prin <>Legea nr. 38/2003 a anumitor exigenţe, pentru cei care doresc sã presteze un serviciu public, este în deplinã conformitate cu principiile economiei de piaţã consacrate în art. 135 din Constituţie, republicatã, fãrã a se putea susţine cã s-ar încãlca dreptul la liberã concurenţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi ale <>art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Florea Barbu în Dosarul nr. 4.978/2004 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
